Legile bizare din trecutul românilor. Cine a promovat decretul care pedepsea cu moartea sexul între femei
0
Mărturii ciudate au rămas din secolele trecute, despre legile pe care trebuiau să le respecte românii. Pravile din secolul al XVII-lea arată cât de aspre erau pedepsele acordate infractorilor, dar conţin şi referiri la împrejurările în care aceştia puteau fi iertaţi. Spre exemplu, bărbaţii îşi puteau bate şi întemniţa soţiile, în anumite împrejurări, dar lesbianismul era pedepsit cu moartea.
O pravilă din vremea domnitorului Vasile Lupu (1595 - 1661) reglementa modul şi împrejurările în care bărbaţii puteau să îşi agreseze soţiile. Astfel, potrivit legiuitorilor, violenţa domestică era permisă în secolul al XVI-lea, atunci când femeia “va fi cu vină”, dar soţul avea voie să o certe şi să o bată “cu măsură, să nu o prea treacă, cu blândeaţe, iară nu cu vrăjmăşie, fără vină şi fără ispravă”.
Pravila Lui Vasile Lupu, din 1646, arăta că bărbaţii puteau scăpa de pedepse pentru violenţă atunci când soţiile lor purtau vina care conducea la agresiune şi când loviturile erau uşoare. “Pentru că de o va bate fără vină sau când o va bate cu vrăjmăşie, să va certa şi mai vârtos când va fi vina micşoară; iară de va fi vina mare, ce să dzice, de o va afla în vreun lucru de-a preacurviei sau de o va găsi făcând vreun vicleşug spre moartea lui, atunce macar cu ce vrăjmăşie o va bate, nu să va certa întru nemică de la giudeţ”, arătau legiuitorii.
Legea permitea despărţirile în cazul violenţei conjugale şi acorda despăgubiri femeii. “Muiarea poate să să desparţă de bărbatul său sângură, cu putearea ei, când o va bate des şi fără vină; şi daca să vor despărţi, să cade să o hrănească bărbatul şi să o îmbrace, cum să cade”, arăta pravila, potrivit tiparituriromanesti.wordpress.com.
Bătaia cu toiagul, pedepsită prin lege
În pravila lui Vasile Lupu era reglementată pedepsirea soţului pentru bătăia fără măsură: “când să face cu toiagul şi mai vârtos când să va svărâma lemnul, sau se face cu acesta rane să margă sânge, sau când o va lovi cu lemnul în obraz, sau în cap: atunce de pururea să va certa bărbatul pentru vrăjmăşia lui”, informau legiuitorii, potrivit tiparituriromanesti.wordpress.com. Dacă bătaia avea loc o singură dată, bărbatul putea scăpa nepedepsit. Mai mult, soţul avea dreptul să-şi întemniţeye consoarta, bănuită de adulter sau că plănuia să îl ucidă. “Bărbatul poate să-şi pue muiarea în hiară, sau să o închidză, cum are fi în temniţă, numai pentru doaă vine: una iaste cându o va afla făcând preacurvie, iară a doua când o va găsi că-i face hicleşug să-l omoară; iară dirept alte vine nu va putea, nici să o închidză, nice să o bage în here”.
Pravila lui Vasile Lupu a fost tipărită în 1646, la Iaşi, cu titlul “Carte romănească de învăţâtură de la pravilele înpărâteşti şi de la alte giudeaţe”. Legiutorul acorda pedepse aspre violatorilor: îşi pierdeau averea şi puteau fi condamnaţ la moarte. Astfel, violatorul unei fecioare era silit, prin lege, să o despăgubească prin jumătate din averea sa. Dacă era sărac, era alungat din comunitate, nu înainte de a fi bătut. Robii care violau fiicele stăpânilor lor primeau cele mai aspre pedepse. “Să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte şi ei”. Iniţiatorii legii trebuiau să cerceteze bine împrejurările în care au avut loc infracţiunile, dar şi dacă victima era cinstită. “De va fi fost de ocară şi muiare rea curvă, nu să va certa nemică cela ce i-au făcut silă”, informau legiuitorii.
Devierile sexuale erau pedepsite la fel de aspru în secolul al XVII-lea. Sodomia era pedepsită cu moartea în vremea lui Vasile Lupu. “Cela ce să va împreuna cu singură muiarea sa într-alt chip, iară nu cumu-i obiceaiul muerilor, răspunsu lui iaste de ispravă să-i facă moarte şi nu-i va folosi de-are cât şuvăi, de vreme ce iaste mai grea această greşeală, când să împreună omul prespre fire cu fămeaia sa decât cu streină”, se arăta în pravila din 1646. Şi alţi domnitori au pedepsit cu moartea sodomia. "Ioan-vodă (n.r. cel Cumplit) dete o pildă neauzită până atunci în istoria românilor. Un vlădică fu convins de crima celei mai negre nemoralităţi; divanul domnesc execută întocmai o legiuire din Codicele Teodosian. Sodomitul să piară prin flăcări în prezenţa poporului; mărşavul episcop fu ars de viu; Ioan-vodă ţinea prea mult, pesemne, la litera dreptului roman", relata academicianul Bogdan Petriceicu Haşdeu.
Dragostea între femei, pedepsită cu moartea
Lesbianismul putea aduce, de asemenea, moartea. ”Orcare muiare va meşterşugui de va mearge la altă muiare ca un bărbat cu cânii ca acelea cum am descris şi mai sus, şi frecându-să eale acolo, de va arunca sămânţă una la alaltă, ce să dzice de vor face acel lucru desăvârşit să să stâmpere de poftă, atunce pre amândoo să le omoară; iară de nu vor face lucrul deplin, să vor certa mai iuşor după voia giudeţului”. Coruperea sexuală a copiilor era avea urmări la fel de grave. “Care muiare va face în loc de bărbat cu vreun copil, să-i facă moarte ca unii sodomleance. Alţi dascali dzic să să cearte după voia giudeţului”, informau legiuitorii. Erau pedepsiţi cu moartea şi cei care practicau sexul cu animale. “Bărbatul ce să va împreuna cu dobitoc parte fămeiască sau muiare ce să va împreuna cu dobitoc parte bărbătească, întăi li să tae capetele şi dup-acea să ard în foc cu acel dobitoc împreună cu carele să va fi împreunat”, informau legiuitorii, potrivit tiparituriromanesti.wordpress.com.
Vasile Lupu, domnul Moldovei de la mijlocul secolului al XVII-lea, a rămas cunoscut în istorie şi pentru asprimea pedepselor date. A condamnat la moarte aproape 20.000 de răufăcători, susţin unii istorici. Cronicarul sirian Paul de Alep a călătorit în Moldova şi în Ţara Românească în anii din domnia lui Vasile Lupu afirma că voievodul ar fi osândit la moarte 14.000 de oameni. „Tâlharii se spânzură, sacrilegii se ard, ucigaşii nobili se decapitează, iar cei de jos să sufere înceata şi greaua moarte a înţepării. Ucigaşul împăcat cu rudele mortului poate nădăjdui o oarecare îndurare de la domn. Iertarea trebuie spusă public. Altfel, moartea se pedepseşte cu moarte, căci sângele cere răzbunare prin sânge şi moartea prin moarte”, completa Ştefan Berechet, în cercetarea cronicilor româno-slave privind pedepsele date răufăcătorilor, în timpul domniei lui Vasile Lupu.
Şi alţi domnitori au fost renumiţi prin pedepsele aspre pentru răufăcători. Moartea prin tragerea în ţeapă a hoţilor devenise o practică obişnuită în vremea lui Vlad Ţepeş, iar uciderea violatorilor şi înnecarea femeilor care îşi înşelau soţii erau pedepse cunoscute în vremea domnitorului Matei Basarab.
Vă recomandăm şi:
Beatrice de Frangepan a fost considerată una dintre cele mai frumoase şi bogate prinţese din Regatul Ungar. În ciuda frumuseţii cu care a fost binecuvântată, viaţa moştenitoarei Castelului Corvinilor a fost o înşiruire de drame care au culminat cu moartea soţului ei şi a celor doi copii, ultimii urmaşi ai familei Corvinilor.
Oraşele româneşti erau aşezate în ţinuturi bogate, locuite de oameni harnici şi milostivi şi femei frumoase. Astfel erau descrise, în secolul al XVII-lea, cele mai multe dintre aşezările de pe teritoriul României, vizitate de istoricul turc Evliya Celebi.
Cea mai veche biserică din municipiul Hunedoara poartă hramul Sfântului Nicolae, iar potrivit istoricilor datează din vremea regelui Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara. Biserica ridicată în apropierea Castelului Corvinilor stârneşte controverse privind vechimea ei, dar şi datorită unor legende vechi.
Contestată de istorici, legenda Corvinilor, ilustrată în trecut pe frescele din veranda Aripei Matei a castelului din Hunedoara, se numără printre cele mai cunoscute povestiri despre originea voievodului Ioan de Hunedoara. Povestea spune că Ioan (Iancu) ar fi fost, de fapt, copilul din flori al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, îndrăgostit de o româncă din zona Hunedoarei.
Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.
Se încarcă comentariile...
