Lacul care nu s-a oprit din creştere. A fost creat într-o carieră minieră şi a ajuns la dimensiuni uriaşe VIDEO
0
Lacul creat după inundarea carierei minere de la Teliuc îi uimeşte pe localnici prin rapiditatea cu care nivelul apei a crescut în ultimii ani.
De aproape 20 de ani, vechea carieră minieră din Teliucu Inferior a fost inundată treptat de izvoarele subterane.
Nivelul apei a crescut continuu formând un lac care a ajuns la o lungime maximă de peste 720 de metri, la o lăţime maximă de peste 250 de metri şi la o suprafaţă de peste 12 hectare. Localnicii susţin că în unele zone, tăul are o adâncime de peste 60 de metri.
Apele au înghiţit uriaşa carieră a minelor de fier, gurile de mină şi câteva ruine masive de beton ale fostei exploatări industriale.
Au transformat apoi o mică „peninsulă” folosită ca loc de refugiu pentru pescari într-o insuliţă, care în final, în ultimele luni, a ajuns şi ea, cu totul, sub ape.
„Locuri de pescuit încă mai sunt pe malul lacului, iar peşte este destul. Scăldatul este interzis, din cauza curenţilor din lac şi al alunecărilor de teren, dar unii, mai „curajoşi”, îşi încearcă vara norocul. Apele cresc cu vreun metru – doi pe an sau cu un centimetru pe zi, depinde şi de cât plouă. Pescarii au pus un băţ în apă, gradat, pentru a vedea cât creşte tăul”, povesteşte Ioan, un localnic din Teliucu Inferior.
Oamenii privesc cu uimire către lacul din ce în ce mai adânc şi mai întins, dar unii sunt îngrijoraţi de situaţia acestuia. Mai multe alunecări de teren care au avut loc în ultimii ani pe versanţii care mărginesc apa au ridicat problema stabilităţii malurilor. În unele zone, marcate cu bandă, accesul este oprit. La câţiva metri de vechea carieră minieră care a căpătat cu timpul aspectul unei căldări cu pereţi roşiatici, curge canalul Cernei, însă deocamdată nu există un corespondent între lac şi râu. Lacul Teliuc se află la circa trei kilometri de Lacul Cinciş şi la circa 5 kilometri de Hunedoara.
Cariera în 2014. ADEVĂRUL.
Lacul, februarie 2019. ADEVĂRUL.
Lacul Teliuc, decembrie 2020. ADEVĂRUL.
Povestea minei Teliuc
Minele de fier din zona Teliucului şi a Ghelariului au o istorie de două milenii. Exploatările s-au extins în secolul al XIX-lea, sub Imperiul Austro-Ungar, însă cea mai mare dezvoltare au avut-o în primele decenii de comunism. Atunci, la Teliuc şi Ghelari, două aşezări pitoreşti din Ţinutul Pădurenilor, marcate în secolele trecute de „invazia” familiilor stabilite aici din toate colţurile Imperiului, dar şi din Ţara Românească, au fost construite primele blocuri pentru noii „colonişti” - sute de români veniţi din zona Moldovei, Olteniei şi a Bărăganului, pentru a lucra în minele de fier aflate la apogeul expansiunii lor. În anii 80, Teliucul şi Ghelariul au fost propuse pe lista noilor localităţi urbane din România, însă planurile regimului comunist au fost oprite de declinul mineritului şi de apusul epocii Ceauşescu.
Minele din zona Teliuclui s-au închis la mijlocul anilor 2000. În urma exploatărilor dezvoltate în deceniile de comunism au rămas zeci de hectare ocupate cu ruine şi dărâmături, vechi clădiri miniere scoase din uz, tăul uriaş amenajat pe locul fostei cariere a minelor Centrală şi de Est, dar şi trei halde de steril care împreună se întind pe aproape 100 de hectare.
Vă recomandăm să citiţi şi:
VIDEO Povestea minelor de fier ale dacilor. Ce soartă a avut „patria fierului” după secole de glorie
Se încarcă comentariile...
