Jihadul iobagilor lui Horea: capete de nobili tăiate în semnul crucii, femei botezate şi căsătorite forţat cu răsculaţi, preoţi batjocoriţi şi biserici prădate
0
Revoltele iobagilor conduşi de Horea, în zilele celei mai cumplite răscoale ţărăneşti din secolele trecute, au avut şi un carcater religios, susţin unii istorici. O serie de mărturii vorbesc despre modul în care sute de maghiari au fost botezaţi forţat pentru a-şi salva viaţa, despre căsătoriile femeilor feudalilor cu iobagi şi despre cel mai puternic simbol care i-a mobilizat pe răsculaţi: crucea.
Numeroase mărturii din vremea răscoalei din Transilvania anului 1784 prezintă modul ciudat în care mulţi dintre nobili şi dintre maghiarii deveniţi ţinta răsculaţilor au scăpat de la moarte.
Răscoala ţărănească din toamna târzie a anului 1784 a avut un substrat religios. Nobilii şi maghiarii de altă religie decât cea ortodoxă erau nevoiţi să jure că îşi vor lepăda credinţa în favoarea religiei ortodoxe, peste 1.000 de oameni au fost botezaţi cu forţa de preoţi ortodocşi, iar femeile maghiare au fost măritate forţat, în zilele răscoalei, cu români şi chiar cu ţigani.
Crucea a devenit simbolul prin care iobagii au fost atraşi să îşi unească forţele împotriva feudalilor. În ziua de 28 octombrie 1784, în târgul care avea loc în Brad, Crişan, unul dinter viitorii lideri ai răsculaţilor, îi ademenea pe oameni să se revolte, arătându-le o cruce de aur pe care Horea ar fi primit-o de la împăratul însuşi drept scrisoare de încredinţare. În duminca următoare, câteva sute de oameni s-au adunat în curtea bisericii din Mesteacăn, pentru a-i asculta pe conducătorii răscoalei.
„După ce preotul din Mesteacăn sluji liturghia, Crişan comunică mulţimii că Horea are poruncă de la împăratul să conducă pe români la Alba Iulia să primească toţi arme. Unul din mulţime exclamă: „Da bine, de unde ne spui asta, ce semn ai ca să credem că astea sunt poruncile Înălţatului împărat, să le creadă toată ţara". Atunci unul din ei scoase de sub haină o cruce tare aurită şi zise: „Credeţi în asta?” La care toată mulţimea exclamă: Credem. Dacă credeţi, veniţi şi urmaţi-mă”, scrie David Prodan, în volumul „Răscoala lui Horea”. Liderii răsculaţilor purtau pe piept, sub haine câte o cruce de aur, pe care o arătau mulţimii adunate.
Revolta împotriva bisericilor
De furia răsculaţilor nu au scăpat preoţii de alte confesiuni. Unii au sfârşit în chinuri, în timp ce bisericile le-au fost profanate.
„În 4 noiembrie 1784, un grup de ţărani năvăli în Baia de Criş. Atacară reşedinţa călugărilor franciscani bulgari. Călugării fugiră spre Ungaria, rămaseră numai doi pe care ţăranii îi bătură grav. Prădară şi aici totul, chiliile călugărilor, lăcaşurile sfinte, deschiseră mormintele sau criptele şi risipiră osemintele. Deschiseră mormântul pregătit cu un an înainte al fostului comite suprem Ladislau Mariaffi. Imaginii Sfintei Fecioare i-au scos ochii, i-au tăiat nasul strigînd: Fericita Fecioară, patroana ungurilor, acum să-şi ajute pe ungurii ei. Adunând grămadă crucificşii, chipurile sfinţilor le-au tăiat, le-au spart. Ostiile sfinţite, azvîrlite la pământ, le-au călcat în picioare. La calvini, spurcînd potirul sfânt strigară: asta e cuminecătura ungurilor!”, afirma David Prodan, citând mărturiile vremii. Biserica reformată din Hălmagiu a fost prădată, iar criptele ei au fost răscolite. Lucrurile preţioase din biserici au fost furate, iar preoţii şi călugării bătuţi, scrie autorul volumului „Răscoala lui Horea”.
Salvată prin "Tatăl nostru"
O serie de mărturii citate de istoric vorbesc despre botezurile forţate în ortodoxie, făcute maghiarilor şi de căsătoriile cu iobagi, la care erau obligate unele dintre femeile din familiile de nobili, pentru a-şi salva viaţa. „Pe văduva lui Mihail Gal, judele nobililor ucis la Curechiu, o botezară în legea românească şi o măritară cu un iobag român”, scria David Prodan.
Trei preoţi din Ţebea şi un preot din Rişca au botezat toţi maghiarii din cele două sate, care voiau să îşi salveze viaţa de furia răsculaţilor. „Eva Aitai din Beiuş, la 16 noiembrie, declară că mergând în Ardeal să-şi vadă rudele din Abrud, cînd a ajuns în Baia de Criş, acolo era mare primejdie. Întorcîndu-se, noaptea a ajuns în satul Târnava. Acolo străjile au prins-o şi au dus-o într-o casă, cu gând s-o omoare ca fiind unguroaică. Dar cum ea a spus că-i româncă, au pus-o să zică „Tatăl nostru". Pe care ea, ştiind bine româneşte, l-a zis în faţa lor şi aşa, a doua zi dimineaţa, judele i-a dat drumul, cu o ţundră pe ea”, relata istoricul.
Măritate cu forţa
Două tinere crescute la curtea nobilului Anton Gentsi din satul Lunca au fost măritate cu forţa, una cu un soldat, iar cealaltă cu un iobag.
„Pot scrie ca noutate despre femei că tâlharii au vrut să le prefacă în românce, să le împreune cu ţigani, să le dea în căsătorie fiilor lor, ba şi să le ardă. Dar de toate acestea Puterea cerească le-a păzit. E drept că în Crişcior pe fiica lui Mihail Pakot, în Baia de Criş pe soţia judelui nobililor, Mihail Gal, le-au măritat cu doi feciori români sub aspru jurămînt, dar şi acestea au scăpat. Pe soţia lui Ladislau Csiszar au lăsat-o goală de tot, aşa cum naşte pe om obişnuit mama sa. Pe bietele femei apoi le-au pus să umble la biserica românească, să postească. Ba şi patroana mea când putea primi cu torsul puţină mămăligă sau moare de varză de la iobagii săi, şi atunci trebuia să-şi facă cruce", este relatarea lui Ştefan Vintzi, publicată în volumul „Răscoala lui Horea”, de David Prodan. Unui nobil maghiar, Iosif Szalai răsculaţii i-au tăiat în cap semnul crucii, omorându-l astfel.
Botezuri colective
Şi în Abrud, maghiarii au fost trecuţi cu forţa la ortodoxie. Bărbaţi şi femei erau dezbrăcaţi până la brâu şi puşi să jure că vor trece la ortodoxie. „În 8 noiembrie apoi, ţăranii publicară în piaţă că porunca lui Dumnezeu şi a împăratului este ca cine nu trece la legea românească şi nu îmbracă haine româneşti va fi tras în ţeapă în faţa casei sale ori i se va tăia capul. Fură trecuţi apoi în masă, bărbaţi, femei, copii, fie prin botez, fie numai prin jurămînt la legea românească neunită. Cei trecuţi primeau drept dovadă de la preoţi câte o hârtiuţă cu doar cu trei cuvinte: „Ăsta-i creştin bun". Se îmbrăcară apoi care cum putură în haine româneşti, îşi făcură fiecare cruce pe uşa casei şi îşi puseră steag alb la stâlpul porţii. În ziua următoare, marţi, 9 noiembrie, ţăranii luară cocoşul de pe biserica reformată şi puseră cruce românească în loc. Tot aşa şi pe biserica unitariană. Ungurii din Abrud trebuiau să asculte în bisericile lor de acum slujbă românească”, scria David Prodan.
Istoricul relata despre cele două fete ale unor nobili, pe care le-au luat din mâinile ţiganilor şi le-au botezat.
„Cum au povestit ele după ce au fost eliberate, preotul le-a întrebat dacă le e scârbă şi se leapădă de legea lor? Dacă se leapădă să o scuipe. Fetele de frică spuseră că le e scîrbă Şi au scuipat de trei ori pe pămînt. Atunci preotul le boteză pe una Raveca, pe ceealaltă Rafila, zicând pe româneşte: Raveca şi Rafila, roabele lui Dumnezeu. Apoi le-a uns cu mir pe amîndoi obrajii, pe frunte şi pe dosul palmelor. Pe urmă, înmuindu-şi patrafirul în apă, le-a atins cu el”, scria istoricul David Prodan.
Revoltele din toamna anului 1784 au fost cumplite, la fel şi reprimarea lor. Cea mai cruntă soartă au avut-o capii răscoalei, Horea şi Cloşca, care au sfârşit traşi pe roată, în timp ce Crişan a fost găsit spânzurat cu nojiţele de la opinici, în închisoare.
Martiriul lui Horea
Acuzaţi de instigarea răsculaţilor şi că au ordonat masacrarea nobililor şi pustiirea moşiilor lor, din porunca împăratului, Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin tragerea pe roată. „Cloşca a primit cel puţin douăzeci de lovituri până să-şi verse sufletul. Pe Horea, până când frângeau cu roata pe Cloşca, îl ţineau legat doi ucenici ai călăului, să privească cu ce moarte cumplită trebuie să moară tovarăşul său ucigaş. Isprăvind cu Cloşca şi punându-l la o parte, îl culcară în patul său pe Horea şi legându-l, printre urlete au început să-i frângă cu roata picioarele, dar după a patra lovitură din porunca domnului Eckhard au început să-i lovească pieptul şi aşa după opt-nouă lovituri a murit”, scrie David Prodan, citând relatarea unui nobil care a asistat la execuţia din 28 februarie 1785. „Pe Horea şi Cloşca i-au frânt cu roata de vii luni şi apoi i-au tăiat în patru şi i-au trimis în toate părţile. Capul lui Cloşca l-au adus aici în piaţă, tocmai când treceam, îl ţineau fipt într-o ţeapă aproape de carul meu. Şi eu m-am uitat bine la el, dar n-am văzut nicicând şi nici nu mi-am închipuit să pot vedea aşa ceva fără oroare. Dar mărturisesc, l-ara privit tocmai cu sânge rece, ca când n-ar fi fost cap de om”, scria contele Samuil Teleki, într-o scrisoare adresată soţiei sale, în martie 1785, citată de istoricul David Prodan.
Alţi zeci de răsculaţi au fost condamnaţi la moarte prin tăierea capului care era apoi înfipt în ţeapă şi tregarea trupului pe roată. Sute de moţi au fost strămutaţi în Banat şi Bucovina, mai scrie istoricul. Treptat, însă, în urma răscoalei din 1784, situaţia moţilor s-a îmbunătăţit relativ: li s-a acordat libertatea păşunatului, scutirea de cărăuşie, desfiinţarea servituţii personale şi a legării de glie şi au primit dreptul de a se căsători fără consimţământul nobilului şi drepturi la învăţătură.
Vă recomandăm şi:
Femeile şi copii nu au scăpat de furia răsculaţilor, în timpul revoltelor cumplite din toamna anului 1784, din Transilvania. Mai multe mărturii culese de istoricul David Prodan, în volumul Răscoala lui Horea, vorbesc despre atrocităţi de nedescris comise de participanţii la revolte.
Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.
Avram Iancu a fost una dintre marile personalităţi ale Transilvaniei secolului XIX. Supranumit „Crăişorul munţilor”, Avram Iancu s-a numărat printre principalii eroi ai mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849. A rămas un simbol al patriotismului românesc, deşi o serie de relatări despre acţiunile sale militare aruncă umbre peste imaginea de erou.
O serie de controverse au fost legate de viaţa intimă a lui Avram Iancu, unul dintre cele mai importante personaje din Transilvania, la mijlocul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscută dintre iubitele conducătorului românilor, în timpul Revoluţiei de la 1848 - 1849, ar fi fost Johanna Farkas, o adolescentă unguroaică, în vârstă de 15 ani, care i-a salvat viaţa în 1849.
Numele lui Horea a rămas în istoria Transilvaniei ca simbol al patriotismului, chiar dacă povestea omului care i-a condus pe iobagi într-una dintre cele mai sângeroase revolte din ultimele trei secole a stârnit numeroase controverse.
Se încarcă comentariile...
