Istoria Retezatului, primul parc naţional din România. De ce i s-a spus sanctuarul gigantic al naturii FOTO
0
Înfiinţat în 1935, Parcul Naţional Retezat a fost prima rezervaţie naturală de pe teritoriul României. Povestea ariei protejate a început însă cu câteva decenii înainte ca statul român să legifereze statutul acestui paradis al pădurilor virgine şi al lacurilor glaciare
Parcul Naţional Retezat a fost înfiinţat în 22 martie 1935, printr-o decizie a Consiliului de Miniştri al României.
GALERIE FOTO CU RETEZATUL ŞI LACURILE GLACIARE
Prima rezervaţie a naturii din România se întindea atunci pe aproape 13.000 de hectare în Masivul Retezat şi includea păduri semivirgine, peisaje alpine, căldări şi lacuri glaciare şi numeroase specii preţioase de plante şi animale.
În prezent, ocupă aproape 40.000 de hectare, cuprinzând mare parte din Masivul Retezat-Godeanu, dar şi o mică porţiune din Munţii Ţarcu.
Demersurile pentru crearea Parcului Naţional Retezat pe unul dintre teritoriile cele mai sălbatice ale României au durat mai mult de un deceniu şi au fost susţinute de oameni de ştiinţă ca Alexandru Borza, Andrei Popovici Bâznoşanu şi Emil Racoviţă, dar şi de Societatea Naturaliştilor din România. Savanţii au cerut statului român oprirea păşunatului, a vânătorii, a tăierilor de pădure în viitorul parc naţional, considerat la începutul secolului XX una dintre puţinele regiuni din România unde vegetaţia rămăsese în starea ei naturală, păstrând un echilibru biologic al faunei şi florei sălbatice.
Lacul Bucura. Foto: Marius Turc
„În acest gigantic sanctuar al naturii cu o întindere de cel puţin 100 de kilometri pătraţi vor admira şi studia minunele creaţiunii concentrate aici parcă din adins, generaţiile actuale şi viitoare de naturalişti, turişti din ţară şi de peste hotare, atraşi de faima Retezatului. Aici îşi va face educaţia patriotică şi tinerimea care va sorbi în aceşti munţi aerul de libertate lăsat moştenire de Craiul Decebal şi îşi va umplea sufletul de mândrie cunoscând acest petec de pământ unic în felul său, simbol al bogăţiilor noastre naturale: Retezatul“, scria, în 1933, profesorul Alexandru Borza, în lucrarea „Retezatul“, publicată în revista „Carpaţi“.
Paradisul vânătorilor regale
Zona alpină a masivului, care cuprinde lacurile glaciare şi pădurile seculare cele mai valoroase, a fost recunoscută încă din secolele trecute ca un ţinut care nu trebuia afectat de intervenţia umană.
Monumentul dedicat prinţului Rudolf al Austro-Ungariei, venit la vânătoare în Retezat, în 1882 VIDEO
Pe crestele înguste care mărginesc defileurile Retezatului, oamenii nu şi-au clădit aşezări şi drumuri, nu au putut urca cu animalele, iar pădurile au fost lăsate să le ocupe în voie de-a lungul timpului. Satele s-au întins până la intrarea în munţi, pe văile râurilor.
Pe înălţimi, păşunatul a fost restricţionat pentru a proteja natura, unele lacuri glaciare au fost populate cu păstrăvi, iar familia Kendeffy a adus cerbi pentru a „coloniza“ teritoriile sălbatice, folosite uneori ca domenii de vânătoare destinate elitei din Transilvania şi din Imperiul Austro-Ungar.
Retezat Foto: Daniel Guţă, ADEVĂRUL
La sfârşitul secolului al XIX-lea, printre oaspeţii de seamă ai Retezatului s-a numărat şi prinţul Rudolf, unicul fiu al împăratului Franz Joseph I al Austriei. Prinţul moştenitor, atras de ştiinţele naturale, de ornitologie şi de vânătoare, a explorat Retezatul în vara anului 1882 şi a lăsat posterităţii informaţii preţioase despre fauna masivului, în volumul „Note despre sport şi ornitologie“, publicat în 1889, anul morţii sale. Lacul glaciar Zănoaga, aflat la aproape 2.000 de metri, a fost una dintre destinaţiile prinţului.
Monument dedicat prinţului Rudolf, în Retezat. ADEVĂRUL
„Pentru a ajunge la iazul Zănoaga, care se află lângă vârful Retezatului, a trebuit să călătorim opt ore de la ultimul sat, situat la marginea câmpiei, chiar la poalele munţilor abrupţi, iar jumătate din acest timp l-am petrecut mergând de-a lungul unui frumos râu de munte, unde foarte multe mierle de apă, codobature de munte şi câţiva pânţăruşi fluturau în jurul malurilor şi al pietrelor. În apropierea lacului Zănoaga, am observat primul vultur bărbos (zăgan) printre înălţimile pustii. Când pasărea impunătoare s-a îndreptat uşor către noi şi i-am putut vedea perfect barba neagră, zburlită, şi penajul galben-portocaliu, semnul unei vârste înaintate“, scria acesta. În secolul XX, Regele Ferdinand I s-a numărat, de asemenea, printre amatorii vânătorilor organizate în Retezat.
Retezatul, văzut din Hunedoara. ADEVĂRUL
Apa din gheţari
Lacurile glaciare se numără printre marile atracţii ale Retezatului, iar protejarea lor a fost unul dintre motivele pentru care savanţii au cerut înfiinţarea Parcului Naţional Retezat.
Pe teritoriul masivului sunt aproape 80 de lacuri glaciare, care îl fac una dintre cele mai atractive rezervaţii naturale din Europa. Cele mai multe dintre ele s-au format la altitudini de peste 2.000 de metri, în locuri unde călătorii pot ajunge pe jos, pe trasee montane, după mai multe ore de mers.
Lac glaciar Foto: Marius Turc
De la înălţimile custurilor (creste ascuţite de munte) care le veghează, ochiurile de apă apar ca nişte pete luminoase şi colorate. Lacurile împreună cu circurile glaciare (bazine stâncoase cu pante abrupte, formate în urma topirii gheţarilor) fac ca Retezatul să die unul dintre masivele din Europa care păstrează cele mai răspândite urme ale erei glaciare. „Retezatul central a fost lăcaşul unei glaciaţii grandioase. Toate formele de circuri glaciare sunt reprezentate aici şi dezvoltarea lor e aşa de mare, încât ca urme ale vechilor reliefuri nu au mai rămas decât creste ascuţite, uneori formate din blocuri îngrămădite, care se prăvălesc încă în mod constant“, scria savantul francez Emmanuel de Martonne, în lucrarea „Alpii Transilvaniei“ din 1907.
Pădure din Retezat. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Lacurile glaciare s-au format în căldările gheţarilor, prin acumularea apei provenite din ploi şi zăpezi şi prin scurgerile izvoarelor. „În căldările de origină a gheţarilor, la adăpostul unor praguri morenice se văd acum încântătoare iezere sau ochiuri de mare, principala atracţiune a regiunilor superioare. Uriaşe stânci rotunjite şi scrijelate din jurul zecilor de tăuri verzi, albastre, negre, sclipitoare, limpezi ca ochiul, sunt mărturiile acţiunii cotropitoare de odinioară a gheţarilor”, scria profesorul Alexandru Borza, în 1937.
Pădurile, comorile verzi ale Retezatului
Peste jumătate din întinderea Parcului Naţional Retezat este ocupată de păduri, iar aproape 4.000 de hectare din fondul forestier îl reprezintă pădurile virgine şi cvasivirgine.
Poiana Pelegii, locul din inima Retezatului unde ajungi cu maşina
„În Parcul Naţional Retezat sunt 20.500 de hectare fond forestier, din care 13.511 sunt păduri private şi doar 6.989 de hectare sunt păduri de stat, administrate de ocoale silvice din cadrul Romsilva. Din aceste păduri, 11.153 de hectare se află în zone de protecţie, deci în aceste păduri nu sunt efectuate lucrări silvice, iar în restul pădurilor, 9.347 de hectare, aflate în «zona tampon», se pot efectua anumite lucrări, prevăzute de legislaţia de mediu“, arăta Romsilva.
Cascada Lolaia din Retezat. ADEVĂRUL
Rezervaţia ştiinţifică Gemenele ocupă aproape 2.000 de hectare şi păstrează una dintre ultimele păduri primare neafectate existente în Europa şi singura zonă de pădure antică amestecată. Aici, potrivit reprezentanţilor Parcului Naţional Retezat, trăiesc multe dintre cele aproape 2.000 de specii de plante superioare din Retezat, lăsate să evolueze liber în habitatul lor natural. Pe teritoriul ei, turismul este interzis, la fel şi camparea, focul, abandonarea deşeurilor, culegerea plantelor, deteriorarea arborilor, deschiderea unor poteci şi trasee turistice.
Mâna omului şi furia naturii
De-a lungul timpului, Retezatul s-a bucurat de protecţie, însă nu a fost ferit complet de dezastre. Primele mari defrişări în munţi au avut loc începând din anul 1880, când domeniul aparţinea familiei nobiliare Kendeffy.
GALERIE FOTO CU BARAJUL GURA APELOR - RETEZAT
Atunci, muncitorii italieni aduşi de baronul Kendeffy s-au stabilit în satele de pe Râul Mare şi au înfiinţat exploatări forestiere extinse, lăsând în urma lor mari suprafeţe dezgolite. Pădurile din Parcul Naţional Retezat au fost exploatate masiv şi în perioada anilor 1960-1970.
Lacul Gura Apelor, cea mai mare întindere de apă din Masivul Retezat, a fost înfiinţat în anii ’80, odată cu amenajarea hidrografică Râul Mare-Retezat. Lucrările la amenajarea hidrografică au avut un impact important asupra mediului, ducând la defrişarea a peste 450 de hectare de pădure de fagi şi de molid, populată de urşi, cerbi şi lupi. Tot aici au fost săpaţi peste 50 de kilometri de tuneluri în munte, a fost construită o hidrocentrală subterană, au fost construite drumuri şi colonii muncitoreşti, iar Râul Mare, considerat unul dintre cele mai sălbatice din Europa, a trecut prin mari transformări.
Lucrări la baraj, în anii 1980/ Foto: dilm: Un petic de soare (1983)
Mai multe dezastre naturale au intrat şi ele în istoria recentă a Retezatului. Incendiile de pădure, avalanşele, doborâturile de vânt şi inundaţiile au provocat de-a lungul timpului distrugeri pe suprafeţe întinse de pădure. Tăierile ilegale şi braconajul cinegetic au afectat masivul. Însă cea mai mare tragedie provocată de furia naturii la poalele Retezatului a avut loc în vara anului 1999. Atunci, în masivele Retezat, Godeanu şi Ţarcu au avut loc ploi intense, care au provocat viituri, al căror vârf, înregistrat în dimineaţa de 12 iulie 1999, a adus un debit de peste 1.300 de metri cubi de apă pe secundă. Torenţii au devastat o colonie muncitorească înfiinţată la poalele barajului Gura Apelor şi au cauzat moartea a 14 oameni.
Lacul Gura Apelor. ADEVĂRUL
Cronologia înfiinţării şi extinderii Parcului Naţional Retezat
1923: Profesorii Alexandru Borza (directorul Grădinii Botanice din Cluj-Napoca) şi biologul Emil Racoviţă iniţiază primele demersuri pentru înfiinţarea Parcului Naţional Retezat;
1923: Prin Reforma Agrară, în urma exproprierilor, cea mai mare parte a golului alpin din Retezat, aflat în proprietatea familiei nobiliare Kendeffy, se atribuie unor sate, cu drept de păşunat, dar cu anumite restricţii;
1927: Alexandru Borza publică documentul memoriu „Ne trebuie o lege pentru protecţia naturii”;
1928: La primul congres al naturaliştilor din România este propusă elaborarea unei legi speciale pentru protecţia comorilor naturale, vizat fiind şi Retezatul;
1930: Este înfiinţată Comisia monumentelor Naturii, prin Legea pentru protecţia monumentelor naturii;
1931: Casa Autonomă a Pădurilor Statului preia în administrare fondul forestier, până atunci în Retezat, fiind proprietate indivizată a statului român şi a familiei Kendeffy;
1933: Alexandru Borza publică în Revista „Carpaţii” (nr. 12) articolul „Retezatul, viitorul parc naţional al României”;
1933: O parte din terenul din Retezat, în bazinul Bucura, care a aparţinut până la Reforma Agrară din 1923 familiei Kendeffy a fost declarat rezervaţie naturală, de către Ministerul Agriculturii şi Domeniilor;
1935: În jurnalul Consiliului de Miniştri se publică decizia de înfiinţare a Parcului Naţional Retezat;
1955: are loc o zonare funcţională a teritoriului Parcului Naţional Retezat, prin delimitarea Rezervaţiei Ştiinţifice Gemenele (1840 de hectare), cu o zonă tampon de 11.160 de hectare în jur;
1964: prin amenajamentul silvic se propune extinderea suprafeţei Parcului Naţional Retezat de la 14.000 de hectare şa 20.000 de hectare, din care fond forestier 9.026 hectare şi o rezervaţie (Gemenele) de aproximativ 4.600 de hectare;
1979: Retezatul este declarat Rezervaţie a biosferei, pe 20.000 de hectare, de către un comitet al UNESCO;.
1999: Este înfiinţată Administraţia Parcului Naţional Retezat;
2000: Legea nr.5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional atestă suprafaţa Parcului Naţional Retezat la 38.047 hectare;
2001: Planul de management al Parcului Naţional Retezat, definitivat, precizează suprafaţa de 38.138 de hectare pentru Parcul Naţional Retezat, din care 1.630 de hectare revine Rezervaţiei ştiinţifice Gemenele – zona de protecţie strictă a ariei protejate;
2003: Printr-o hotărâre de Guvern se stabilesc limitele Parcului Naţional Retezat. (Sursa datelor prezentate în cronologie:: Monografia Retezatului).
Se încarcă comentariile...
