FOTO Amintiri din „cetatea oţelului”: povestea celor mai interesanţi ani din istoria combinatului de la Hunedoara
0
O serie de imagini rare, vechi de peste o jumătate de secol, a fost păstrată în arhivele combinatului din Hunedoara şi recuperate ulterior dintre construcţiile părăsite ale acestuia de mai mulţi tineri pasionaţi de istorie, din localitate. Fotografiile dezvăluie frânturi din poate cea mai importată perioadă a complexului industrial: anii 1950, în care au fost construite marile furnale şi a fost pusă în funcţiune o oţelărie.
În anii 1950 Hunedoara era cel mai mare oraş din regiunea cu acelaşi nume, care mai includea Deva, Orăştie, Ţara Zarandului, Valea Jiului şi Alba Iulia.
Oraşul avea o populaţie de aproape 40.000 de locuitori şi se afla într-o reconstrucţie dirijată într-un ritm alert de regimul comunist. Vechile uzine metalurgice ale Hunedoarei s-au transformat începând cu anul 1950 într-un combinat siderurgic, în care erau aduşi să lucreze oameni din întreaga ţară. Combinatul a devenit unul dintre marii producători de oţel, fontă, cocs şi laminate din Transilvania.
CLICK PENTRU A VEDEA IMAGINILE
„Într-un scurt timp, au fost construite la Hunedoara două mari furnale, pe lângă cele cinci existente. Numai construcţia Furnalului 5, intrat în funcţie nu de mult, întrece cu 1,1/2 ori întreaga producţie de fontă a tuturor furnalelor din România burghezo-moşierească”, scria istoricul Octavian Floca, în volumul său Regiunea Hunedoara, Ghid Turistic, publicat în 1957.
Un oraş în transformare
În acei ani, scria istoricul, Hunedoara devenise suma a trei oraşe (centrul vechi – zona administrativă şi istorică, OM – oraşul muncitoresc, zonă locuită de 12.000 de oameni la acea vreme, dar aflată în plină construcţie şi OT - oraşul tineretului, din zona gării, unde erau barăcile şi locuinţele provizorii ale muncitorilor din combinat). Toate acestea gravitau în jurul combinatului.
„Hunedoara zilelor noastre apare sub forma peisagistică a unui oraş şantier. Oriunde arunci privirea, în orice direcţie te mişti, în zi sau în noapte, Totul freamătă de ritmul unei activităţi însufleţite şi neîntrerupte. De la periferia oraşului,până în inima cetăţii oţelului, străbaţi cu greu printre coloanele nesfârşite de maşini. Gonesc trenuri, urcă şi coboară ascensoare, iar în înălţimi, pe funiculare, aleargă una după alta „coşărei”, încărcate cu minereu de la Teliuc, pentru a potoli foamea nesăţioaselor furnale”, a scris istoricul Octavian Floca.
Povestea nopţilor albe
Aceeaşi forfotă industrială se păstra şi noaptea în oraşul a cărei viaţă ajungea să se oglindească în ceea ce devenise combinatul. „La cocserie, cărbunele aprins năvăleşte prin zeci de guri şi se încarcă în vagoane. Noaptea, când toate aceste guri de foc se deschid, cerul se luminează împrejur şi îţi pare că e răsărit de soare. Oraşul adormit străluceşte de văpaia cuptoarelor”, era atmosfera anilor 1950, descrisă de Octavian Floca.
Până în prezent, situaţia municipiului şi a combinatului s-a schimbat simţitor. Au dispărut cele mai multe dintre ansamblurile ridicate în anii 1950 – 1960 şi o dată cu ele forfota redată de Octavian Floca. Terenul rămas pustiu se află de câţiva ani într-un proces de ecologizare, iar locul vechilor construcţii industriale ar putea fi luat, în viitor, de blocuri de locuinţe şi parcuri, potrivit planurilor administraţiei locale.
Vă recomandăm şi:
FOTO-VIDEO Frânturi din istoria zbuciumată a celui mai mare combinat siderurgic din Transilvania
FOTO Cum a dispărut "Victoria" Călan, una dintre marile uzine ale Transilvaniei
Se încarcă comentariile...
