Fresca misterioasă ascunsă în Castelul Corvinilor. Pictura medievală care spune povestea Huniazilor este în mare pericol

Imaginea frescei vizibilă la începutul secolului trecut. În prezent, pictura este aproape ştearsă.

O frescă misterioasă, veche de peste cinci secole, potrivit unor istorici, şi abia vizibilă în Castelul Corvinilor, înfăţişează una dintre cele mai frumoase relatări oferite de-a lungul timpului despre familia lui  Ioan de Hunedoara. Rămăşiţele ei se află în loggia Matia şi sunt în pericol de a dispărea, din cauza degradării. Un proiect pe fonduri europene ar putea salva soarta operei de artă.

Castelul Corvinilor ascunde poveşti impresionante, iar printre elementele cele mai importante care pot ajuta la cunoaşterea acestora se numără picturile care l-au împodobit vreme de secole. Turnul vechi de poartã a fost pictat în frescã în vremea regelui Matia, urme din aceasta încã fiind vizibile pe latura nordicã. Turnul Buzdugan şi Turnul toboşarilor păstrează şi ele urmele picturilor vechi, la fel şi Sala Dietei, în timp ce fresca de pe peretele exterior al camerei de aur a Aripii Matia a căzut la începutul secolului XX.

Una dintre cele mai impresionante picturi murale din Castelul Corvinilor este aproape ştearsă din cauza degradării produse de timp. Fresca misterioasă datează de la sfârşitul secolului al XV-lea, potrivit unor istorici, iar rămăşiţele ei şi poate fi văzută astăzi pe arcada de la etajul Aripii Matia a castelului. Istoricii au încercat să explice însemnătatea ei.

„În jurul deschiderii logiei erau zugrăvite grupuri de figuri dintre care se mai păstrează trei: primul grup reprezenta o femeie cu mărul regatului în mână, iar în faţă o figură bărbătească, ţinând un obiect rotund, nedefinit. Grupul al doilea era format dintr-un bărbat care oferea femeii un inel cu sigil, asemănător inelului cu blazonul Huniazilor, în timp ce femeia făcea un gest de refuz. Al treilea grup înfăţişa o femeie, înfăţişată de această dată cu capul îmbrobodit, semn că era mamă, reprezentată de altfel şi cu pântecul proeminent, şi ţinând în mână un cerc cu două verighete, iar în faţa ei bărbatul, făcând de data asta un gest de refuz. Pe un stâlp alăturat se mai vede un copil, cu mărul regatului în mână, iar o filacteră se desfăşura deasupra capului, purtând o inscripţie ştearsă, pe care Ştefan Moller credea că ar putea să citească numele Iohannes”, explica specialistul Virgil Vătăşianu, într-o lucraredespre castel. Imaginile au fost interpretate de istoric ca reprezentarea legendei originii lui Ioan de Hunedoara, conform căreia el ar fi fost fiul neligitim al regelui Sigismund de Luxembourg.

Legenda Corvinilor

Legenda înrudirii lui Ioan de Hunedoara cu regele Sigismund datează din vremea sa, însă cel care ar fi contribuit cel mai mult la răspândirea legendei a fost cronicarul şi tipograful Gaspar Heltai, în 1574.

Heltai afirma că ar fi auzit povestea de la un fost curtean al familiei Huniazilor şi o prezenta în felul următor: „Regele Sigismund, care era şi împăratul Germaniei, se desfăta în aventuri amoroase. Într-un timp, petrecând în Ardeal, ca să-i treacă de urât, face cunoştinţă cu o fată de valah, amăgind-o. Înainte de sosirea noului musafir, regele era silit să plece, însă mai înainte se îngriji de fată şi de reputaţia ei şi o mărită după un nobil valah, dându-i totodată un inel de recunoaştere, cu care să-l trimită pe noul – născut la dânsul. Cu sosirea în lume a micului Ioan, mama descoperă totul bărbatului său, care fiind bun la inimă se linişteşte în toate, iar cei doi soţi aşteaptă cu nerăbdare acel moment când vor trimite copilul la monarhul tată, în palatul imperial plin de strălucire. O întâmplare curioasă era cât pe aici să pună capăt frumoaselor nădejdi. Într-o zi, copilul jucându-se în braţele mamei cu inelul strălucitor, acela fu răpit de un hoţ de corb, care zbura pe acolo şi dispăru cu el. La rugăminţile repetate ale mamei, bărbatul pleacă după pasărea hrăpăreaţă şi săgetând-o aduce obiectul furat. Mai târziu, Ioan, cu inelul mântuit în mod miraculos, se prezintă Monarhului părinte, care-l primeşte cu amabilitate şi-i dăruieşte cetăţi şi sate”, scria profesorul Teodor Popa, citândul pe Gaşpar Heltai, în volumul Iancu Corvin de Hunedoara (1928).

Proiectul de restaurare, singura şansă a picturilor
Proiectul de restaurare a Castelului Corvinilor, depus de Primăria Hunedoara la Agenţia de Dezvoltare Regională Vest, prevedea şi restaurarea picturilor şi zugrăvelilor interioare ale monumentului, însă iniţial a fost respins de ADR Vest. „Am primit o adresă de la Agenţia de Dezvoltare Regională Vest în care am fost înştiinţaţi că a fost respinsă cererea de finanţare, pentru încălcarea a cel puţin zece criterii, privind elaborarea acestuia”, informa recent Dan Bobouţanu, primarul Hunedoarei. Conducerea primăriei speră însă că, într-un final, în urma contestaţiei depusă la Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Regional, cererea de finanţare a investiţiei în restaurarea castelului, estimate la cinci milioane de euro, să fie declarată eligibilă. Dacă proiectul nu va fi aprobat, soarta picturilor care împodobeau sălile şi turnurile castelului se anunţă sumbră.

Potrivit proiectului, urmau, printre altele, să aibă loc lucrări de eliminare a igrasiei din pereţii Castelului Corvinilor, adiacenţi curţilor interioare, lucrări de igienizare, curăţire, plombare, rostuire, de desfacere a tencuielilor de ciment şi de refacere a acestora cu tencuieli şi zugrăveli respirante pe bază de var, restaurări ale picturilor şi recondiţionări ale elementelor de tâmplărie, lucrări de restaurare a tavanelor de lemn, precum şi de revizuire totală a instalaţiilor. În 2014, administraţia locală din Hunedoara a reuşit, din fonduri proprii, să înlocuiască doar o parte a ţiglăriei de pe Castelul Corvinilor, Palatul Bethlen şi Turnul Toboşarilor costurile pentru continuarea lucărilor sunt dificil de acoperit de la bugetul local.

Vă recomandăm şi:

Cea mai cumplită poveste adevărată din Castelul Corvinilor: patimile domniţei care a sfârşit în chinuri groaznice pentru că şi-ar fi înşelat soţul, pe Ioan Torok

Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.

Înfiorătoarea poveste a celor trei turci ucişi după ce au săpat fântâna castelului din Hunedoara: „Mărite domn, apă aveţi, dar inimă nu!“

Locul care dă fiori celor mai mulţi dintre vizitatorii Castelului Corvinilor este fântâna din curtea interioară, veche de şase secole, despre care se spune că a fost construită de trei prizonieri turci, în vremea lui Iancu de Hunedoara. Potrivit unor legende, turcii au fost ucişi după 15 ani în care au săpat în stâncă şi au dat de apă, deşi li se promisese că vor fi eliberaţi.

Transilvania din urmă cu două secole: „Rar am văzut un român fără un ciomag ca lumea în mână şi fără cuţite la brâu”

Una dintre cele mai detaliate descrieri ale comunităţilor din Transilvania, de la începutul secolului XIX, a fost realizată de topograful austriac Joseph Adalbert Krickel. Călătorul din Viena a ajuns în zona Hunedoarei în anul 1828 şi-a arătat uimit de frumuseţile şi bogăţia naturală a acesteia, dar sărăcia localnicilor l-a înduioşat.

Elisabeta Szilagyi, regina din Hunedoara. Zece mituri despre „mama-eroină“ care l-a făcut pe Matia Corvin rege al Ungariei

Elisabeta Szilagyi, soţia lui Ioan de Hunedoara şi mama regelui Matia Corvin, a jucat un rol importat în istoria poporului român, chiar dacă povestea „reginei din Hunedoara“ este presărată de controverse.

Cele mai ascunse secrete ale Castelului Corvinilor: domniţa decapitată, beciul celor uitaţi, omul găsit mort în fântână

Castelul Corvinilor a fost nominalizat printre destinaţiile turistice de excelenţă din întreaga lume, potrivit site-ului tripadvisor.com, care a evaluat recenziile trimise de străinii care au vizitat monumentul. Turiştii au fost fascinaţi de castel, însă cei mai mulţi nu îi cunosc tainele înfiorătoare.