FOTOGALERIE: Supravieţuiesc izolaţi de civilizaţie, în vechile cantoane ale mocăniţei
0În sălbăticia pădurilor din apropierea Hunedoarei fostele cantoane ale căii ferate înguste care lega până în urmă cu câţiva ani municipiul de Ţinutul pădurenilor au rămas ocupate de câteva familii. Maria Brisiuc trăieşte în singurătate de aproape 40 de ani şi spune că rareori turiştii îi mai trec prin faţa casei.
Peste dealurile din apropierea Hunedoarei, în zona tronsonului de cale ferată al vechii mocăniţe care lega Hunedoara de Govâjdia, oamenii supravieţuiesc într-o izolare totală.
LEGENDE ÎNTUNECATE: Cum a devenit Hunedoara gulag pentru prizonierii ruşi şi pentru evrei
Audieri tensionate la Judecătoria Deva, în procesul pentru traficul comorilor dacice
EXCLUSIV Braconierii din ţinutul comorilor dacice spun că nu au căzut pradă mirajului aurului
Câteva familii mai locuiesc în fostele cantoane ale căii ferate, iar singurul drum pe care îl folosesc pentru a ajunge în oraş este terasamentul căii ferate dezafectate.
Maria Brisiuc povesteşte că s-a obişnuit cu singurătatea ultimilor ani, după ce linia ferată care trecea prin faţa casei ei, a fost scoasă. „Din 1974 m-am mutat aici. În ultimii ani nu am mai coborât în Hunedoara, nici nu mai ştiu dacă s-a schimbat ceva în oraş.
M-am obişnuit cu izolarea, dar îmi pare rău că nu mai aud trenul trecând zi şi noapte prin faţa casei mele”, spune pensionara, care locuieşte într-un vechi stabiliment al impiegaţilor. Femeia arată spre un alt stabiliment aflat în apropiere în dreptul locului unde existau macazurile căii ferate. Locul a rămas pustiu.
La un kilometru distanţă, un tunel de aproape 900 de metri taie muntele.
Traseul şerpuieşte printre stânci până la un alt luminiş, unde o altă familie a ocupat un vechi canton al căii ferate. Pe coama dealului, oamenii şi-au înfiinţat o mică gospodărie, unde cresc capre. Nimic nu pare să tulbure izolarea în care trăiesc.
Citeşte AICI alte materiale publicate de Daniel, pe blogul acestuia.
Se încarcă comentariile...
