FOTO VIDEO Povestea satului înmărmurit. Alun, ţinutul de poveste cu 80 de case pustii

FOTO VIDEO Povestea satului înmărmurit. Alun, ţinutul de poveste cu 80 de case pustii

Timpul pare să se fi oprit în loc în satul din vârful dealului. D.G.

În cel mai pustiu sat al judeţului Hunedoara locuiesc mai puţin de cinci oameni. Două călugăriţe au grijă de biserica de marmură, un ajutor de cioban s-a stabilit de curând într-una din casele din Alun şi câţiva bătrâni îşi împart timpul şi grijile între gospodăriile din sat şi casele din Deva şi Hunedoara. Aproape 80 de gospodării au rămas însă goale.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

În trecut, satul Alun devenise celebru pentru cariera de marmură înfiinţată la poalele lui. Marmura adusă de la Alun a fost folosită, spun oamenii, ca material de construcţii pentru Casa Poporului. Din aceeaşi marmură a fost ridicată una dintre cele două biserici din sat, iar ultimii kilometri ai drumului la capătul căruia se dezvăluie cele peste 80 de case ale satului au fost construiţi din piatră şi marmură de Alun.

Drumul marmurii, cum îl numesc localnicii, pare desprins din povestea Vrăjitorului din Oz, însă povestea satului Alun are un final mai puţin fericit. Aproape toate casele din sat au fost părăsite în ultimii ani. Oamenii au fugit de izolare, lăsând în urmă zeci de vetre vechi, pitoreşti, îngrămădite pe o culme a muntelui. Iarna, drumurile spre Alun devin aproape inaccesibile. Drumul marmurii se afundă într-o pădure de molid şi fag, unde la venirea îngheţului nu mai poate fi străbătut cu maşina. Un alt drumeag leagă ultima parte a aleii pietruite a Alunului de satul Poieniţa Voinii, aflat pe o altă culme a Munţilor Poiana Ruscăi. Este însă la fel de anevoios ca şi celălalt.
 

Un sat înţepenit în timp

În cel mai pustiu sat al judeţului Hunedoara locuiesc mai puţin de cinci oameni. Două călugăriţe au grijă de biserica de marmură, un ajutor de cioban s-a stabilit de curând într-una din casele din Alun şi câţiva bătrâni îşi împart timpul şi grijile între gospodăriile din sat şi casele din Deva şi Hunedoara.

 
Foto

Într-o zi obişnuită de iarnă, vizitatorii au şanse mari să nu găsească nici ţipenie de om în satul de munte. Porţile celor mai multe dintre case au fost ferecate, însă lanţurile şi lacătele lor au ruginit. Pe alte uliţe, casele de cărămidă, cu fundaţii de marmură, stau să se prăbuşească sub apăsarea timpului. Aceasta după ce gardurile li s-au surupat, iar acoperişurile din şindrilă li s-au încovoiat şi au plesnit. O biserică din lemn, veche de trei secole, pare că îşi aşteaptă sfârşitul o dată cu primul viscol. Bisericuţa a ţinut piept furtunilor şi ninsorilor cu preţul pierderii acoperişului, izolat acum cu celofan, însă şi hoţii i-au produs pagube nestingheriţi. În celălalt capăt al satului Alun, în anii 1930 a fost ridicată biserica de marmură. Lăcaşul străluceşte în lumina soarelui, însă pare mai degrabă un diamant în deşert.

Liniştea satului pustiu
La orele amiezii, satul din vârful dealului este stăpânit de o linişte deplină pe care nu o tulbură decât rareori un câine ciobănesc, pripăşit prin aceste locuri de la stâna din apropiere. Singurul sătean întâlnit în Alun este ajutor de cioban. Petre Bistriţeanu îşi face de lucru prin curtea unei case vechi, cu fundaţia din marmură, înainte de a pleca spre stâna unde slujeşte. „Au mai rămas oameni în sat, cât să îi numeri pe degete. Vara mai vin, dar iarna nu mai au ce face aici. Drumul devine aproape impracticabil când se aştern zăpezile. Şi au fost ani în care omătul ajungea la ferestre”, povesteşte omul. Petre spune că în trecut satul a fost locuit de zeci de familii înstărite. Localnicii munceau în minele din zonă şi în combinatul din Hunedoara. „Nu a mai fost de lucru şi lumea a plecat. A lăsat casele, pe care oricum nu le ia nimeni şi s-a mutat la oraş”, a povestit Petre.

Un ţinut pitoresc
Alunul aparţine comunei Bunila, una dintre cele mai întinse comune ale Hunedoarei. Şi aici, sătenii resimt efectele depopulării. Pe o altă culme a Ţinutului Pădurenilor se arată Poieniţa Voinii, locul de naştere al unuia dintre cei mai iubiţi artişti ai Hunedoarei, cântăreţul de muzică populară Drăgan Muntean. Şi de aici sătenii au migrat în ultimii ani spre Hunedoara, aflată la 30 de kilometri. Mulţi se întorc încă, la sfârşit de săptămână, la casele părinteşti. În Ţinutul Pădurenilor, una dintre zonele pitoreşti ale Hunedoarei, tradiţiile arhaice s-au păstrat, oamenii îşi construiesc casele din lemn, iar de sărbători poartă straiele populare păstrate în cufere de zestre.  

Vă recomandăm şi:

FOTO Tărâmul fermecat al Hunedoarei: cum supravieţuiesc satele din munţi, în ţinutul stăpânit în trecut de daci

Ursici, satul ascuns deasupra norilor, trece de la lampă cu gaz la energie solară

FOTO Povestea satelor strămutate pentru lacul Cinciş şi a statuilor misterioase, salvate de furia apelor

FOTO Tainele casei de pe munte a părintelui Arsenie Boca

Arsenie Boca, omul lui Iisus, cel care a dus o lumânare aprinsă prin furtună

FOTO Poveste tristă de Paşte: ultimii cinci creştini din Gialacuta şi satul rămas fără biserica veche de trei secole

FOTO Mănăstirea „Sfântului Ardealului”: cum a ajuns Prislopul unul dintre cele mai iubite locuri din Transilvania

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: