FOTO Tărâmul fermecat al Hunedoarei: cum supravieţuiesc satele din munţi, în ţinutul stăpânit în trecut de daci

FOTO Tărâmul fermecat al Hunedoarei: cum supravieţuiesc satele din munţi, în ţinutul stăpânit în trecut de daci

În Târsa casele sătenilor au fost construite în zona păşunilor alpine. D.G.

Ultimii zece kilometri ai drumului spre Târsa sunt un urcuş continuu, care străbate păduri de fag, arin şi mesteacăn şi traversează luminişuri ce deschid privelişti către vârfurile încă înzăpezite ale Retezatului. Drumul forestier este alunecos şi periculos: frumuseţea peisajului se confruntă cu pericolul prăpăstiilor pe care traseul le străbate, în timp ce drumul înconjoară muntele pe care sătenii îl stăpânesc de secole.

Ştiri pe aceeaşi temă

 

La capătul acestuia, se dezvăluie un platou pe care casele vechi apar risipite pe creste, înconjurate de păşuni înverzite şi păduri şi legate una de alta prin drumuri ce par desenate de o mână de copil. În Târsa mai trăiesc câteva zeci de familii, însă numărul localnicilor s-a împuţinat constant în ultimii ani. Oamenii din Târsa şi-au construit casele pe coamele munţilor, deasupra norilor şi a pădurilor sub ocrotirea cărora satul a rămas de secole.


Viaţă aspră, dar fără lipsuri
Mulţi dintre cei care mai locuiesc aici sunt oameni în vârstă. Nu trăiesc de pe o zi pe alta, cum s-ar putea crede, ci se consideră mulţumiţi de viaţa lor, chiar dacă pentru aproape orice străin ajuns în satul de deasupra norilor câteva zile petrecute aici ar putea însemna o aventură riscantă. În cătunul de munte, aproape izolat de civilizaţia cu care ne-am obişnuit, iarna îi aduce pe oameni la mila naturii.

Zăpezile opresc accesul în sat, iar localnicii trebuie să îşi facă provizii din timp pentru a supravieţui sezonului rece. În schimb, primăvara le dă sătenilor din ţinutul dacilor, aşa cum este numită zona în apropierea cărora dacii şi-a construit cetăţile acum 2.000 de ani, o stare de fericire.

„Avem tot ce ne trebuie ca să ne bucurăm de viaţă. Avem animale pe care le creştem, muncim pământul şi avem tot peisajul acesta care ne înconjoară şi ne face să ne dorim să rămânem aici pentru totdeauna”, spune Ioan Bodea, unul dintre sătenii din Târsa.

Bărbatul are 66 de ani, este cantor la biserica din sat, unde se ţin slujbe o dată la două săptămâni şi de sărbători, creşte vaci şi porci, şi spune că în afară de zahăr, ulei şi făina din care face pâinea, nu are nevoie să cumpere vreun alt aliment.
În urmă cu mai bine de 15 ani, un localnic a găsit, se spune, o căldare cu monezi de aur dacic, însă nu a avut nevoie de ea, pentru a-şi schimba viaţa, ci a predat-o autorităţilor.

Supravieţuire în paradisul din afara civilizaţiei
Ioan Bodea şi-a petrecut cea mai mare parte a vieţii pe munte. Nu se plânge decât de faptul că în ultimii ani satul s-a depopulat. „Oamenii nu mai fac copii. În trecut aici locuiau familii care aveau 9 – 10 copii, acum nu mai sunt. Iar tinerii au plecat din sat, au părăsit casele şi nu mai vin să muncească pământul, deşi ar trăi bine şi aici”, crede săteanul.

Satul care se pregăteşte să moară
În Târsa, în ultimul deceniu numărul localnicilor s-a înjumătăţit. Totuşi, situaţia cătunului din munţii Şureanu este mai bună faţă de cea a altor sate din ţinutul dacilor, aflate pe cale de dispariţie. În Urisici, mai trăiesc câţiva bătrâni. Drumul spre satul din zona Luncani, apropiată satului Târsa, străbate un peisaj asemănător.

Urcuşul e la fel de abrupt şi pare interminabil pentru cei care ajung aici pentru prima dată. De la poalele muntelui şi până la prima casă din Ursici sunt cel puţin zece kilometri, iar de aici până la următorul cămin care încă nu a fost părăsit mai trebuie străbătuţi aproape doi kilometri. Doar câteva case au mai rămas populate, iar oamenii trăiesc aici într-o atmosferă claustrală, asemănătoare celei din secolele în care electricitatea nu fusese încă pusă în slujba omului. Legendele ursitoarelor chemate la naşterea pruncilor şi cele ale sărbătorilor străvechi ale sălbăticiunilor mai ţin în viaţă satul hunedorean.

Peştera stranie a Cioclovinei
În Cioclovina, un alt loc din ţinutul de munte, au rămas la fel de puţini săteni. De numele satului se leagă legendele peşterii din zonă, un loc atrăgător pentru turişti. Oamenii locului povestesc despre Peştera Cioclovina că a fost locuită, în vremuri îndepărtate, de „urieşi”.

Aici a fost descoperită o comoară valoroasă din piese şi bijuterii de bronz şi, totodată, cel mai vechi craniu uman din România. În trecut, localnicii coborau în peşteră pentru a scoate guano, un îngrăşământ natural de lilieci, folosit în agricultură. Localnicii se ocupă cu creşterea animalelor, iar poveştile urşilor şi cele despre lupii care le atacă ogrăzile par sunt mai de actualitate decât ale comorilor din peşteră.

Vă recomandăm şi:

FOTO Povestea satelor strămutate pentru lacul Cinciş şi a statuilor misterioase, salvate de furia apelor

Arsenie Boca, omul lui Iisus, cel care a dus o lumânare aprinsă prin furtună

FOTO Poveste tristă de Paşte: ultimii cinci creştini din Gialacuta şi satul rămas fără biserica veche de trei secole

FOTO Mănăstirea „Sfântului Ardealului”: cum a ajuns Prislopul unul dintre cele mai iubite locuri din Transilvania

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

De secole, oamenii şi-au construit casele din lemn pe culmile munţilor, deasupra pădurilor de fag, molid şi mesteacăn, la capătul unor poteci care unduiesc necontenit prin întunecimea pădurii, care se bifurcă de mai multe ori, pentru ca aşezarea să fie ferită de străini. D-G.

Imagini din aceeasi galerie
  • De secole, oamenii şi-au construit casele din lemn pe culmile munţilor, deasupra pădurilor de fag, molid şi mesteacăn, la capătul unor poteci care unduiesc necontenit prin întunecimea pădurii, care se bifurcă de mai multe ori, pentru ca aşezarea să fie ferită de străini. D-G.
  • Creşterea animalelor este principala sursă de venit a localnicilor de la munte. D.G.
  • Pentru a ajunge în Târsa, turiştii trebuie să parcurgă, de la marginea comunei Boşorod, aproape zece kilometri de drum forestier, unul care învăluie o creastă montană, urcând abrupt prin desişul pădurii sau pe marginea unei râpe înfricoşătoare. D.G.
  • În tărâmul dintre nori, după cum este numit de săteni, oamenii trăiesc simplu, încrezându-se în legendele născocite de înaintaşi
  • Câteva zeci de familii mai trăiesc în Târsa, într-o comunitate aproape străină de civilizaţie, obişnuită în schimb cu muntele, cu tradiţiile şi frumuseţea peisajului. D.G.
  • Oieritul este o activitate cu tradiţie îndelungată în ţinuturile de munte. D.G.
  • Păşune alpină din satul Târsa. Iarba proaspătă acoperă zona unde urmează să fie aduse animalele. D.G.
  • Pe culmi, mesteacănii sunt prezenţi peste tot. D.G.
  • Liniştea domneşte peste satele muntenilor. D.G.
  • Peisajul pare incredibil pentru mulţi dintre cei care ajung prima dată aici. D.G.
  • Muntenii îşi îngroapă morţii în curte, la drum, împodobindu-le crucile cu flori şi ciucuri de lână, iar la naştere le aşteaptă pruncilor ursitoarele, D.G.
  • Aproape izolate de civilizaţie, cătunele din Târsa, Ursici şi Cioclovina se dezvăluie călătorilor ca nişte locuri desprinse dintr-un decor de poveste.  D.G.
  • „În ciuda singurătăţii în care trăim, ne este bine. Avem aproape tot ce ne trebuie ca să fim fericiţi. Creştem animale, ne cultivăm pământul, iar singurele alimente pe care mai dăm banii sunt zahărul şi uleiul”, spune Ioan Bodean.  D.G.
  • Păşunile sunt delimitate de garduri din lemn. D.G.
  •  Casele din Târsa sunt despărţite de kilometri şi de văi, uneori chiar şi de norii deasupra cărora par să fi fost ridicate. D.G.
  • Oamenii locului se mândresc cu frumuseţea naturii care le înconjoară satul. D.G.
  • În tărâmul dintre nori, după cum este numit de săteni, oamenii trăiesc simplu, încrezându-se în legendele născocite de înaintaşi. D.G.
  • În Munţii Şureanu, localnicii câtorva sate risipite pe creste, la capătul unor drumuri care taie pădurea şi par nesfărşite în urcarea lor, se pot mândri că trăiesc într-una dintre cele mai frumoase zone din Transilvania. D.G.
  • "Lumea nu mai face copii, iar tinerii pleacă să îşi găsească de lucru în oraşe, în loc să rămână să muncească pământul”, este de părere săteanul din Târsa. D.G.
Distribuie imaginea
citeste totul despre: