Secretele bazei militare interzise din munţii Hunedoarei - scutul antiaerian care apăra ţara de americani cu rachete sovietice în Războiul Rece

Secretele bazei militare interzise din munţii Hunedoarei - scutul antiaerian care apăra ţara de americani cu rachete sovietice în Războiul Rece

Fosta unitate de artilerie antiaeriană şi rachete din Vadu Dobrii a fost timp de mai multe decenii un loc interzis şi secret. Divizionul de foc avea menirea să apere Hunedoara şi împrejurimile ei de invaziile aeriene. De câţiva ani, cele peste 40 de clădiri, buncăre şi foste depozite de muniţie şi de rachete sovietice şi tehnică militară au fost părăsite. Cei care ajung aici pot vedea totuşi cum arăta o fărâmă a „Războiului Rece”.

Ştiri pe aceeaşi temă

Mai puţin de zece familii trăiesc în prezent în Vadu Dobrii. Satul depopulat din Munţii Poiana Ruscăi se află la circa 60 de kilometri de municipiul Hunedoara, la capătul unui drum de pământ, aproape inaccesibil. Va dispărea în curând, cred oamenii, chiar dacă în jurul lui au funcţionat două obiective importante: o mină de fier şi o unitate de artilerie şi rachete antiaeriane.

Mina de fier a fost abandonată la începulul anilor 1990, iar aceeaşi soartă a avut-o şi unitatea militară. Cei care ajung însă la locul fostului divizion de foc din Vadu Dobrii mai pot vedea ruinele unei aşezări militare impresionante, înfiinţate pe munte, un loc menit să apere zonele industriale şi oraşele Hunedoarei de atacurile aeriene.

Obiectivul ascuns de pe munte

Ultimii zece kilometri din drumul spre fosta unitate militară de artilerie antiaeriană şi rachete pornesc din Lunca Cernii de Sus şi reprezintă un urcuş continuu. Drumul de pământ era suficient de bun pentru ca pe el să ajungă în unitate transporturile de recruţi şi de tehnică militară, tunurile şi rachetele grele. De câţiva ani, a devenit aproape impracticabil, din cauza “brazdelor” lăsate de roţile tractoarelor şi ale TAF-urilor de lemne. La fel ca multe zone din Ţinutul Pădurenilor, Vadu Dobrii este un loc profitabil doar pentru firmele implicate în afaceri în domeniul forestier. Pădurile de pe crestele munţilor şi din jurul fostului divizion de rachete dispar treptat, lăsând descoperită vechea unitate secretă. 

Drumul forestier, cu rang de drum judeţean, traversează mai multe locuri în care să văd urmele defrişărilor, câteva curţi transformate în depozite de lemne şi ajunge pe culmea de unde se deschid panoramele Munţilor Poiana Ruscăi, a Masivului Retezat şi a Muntelui Mic. De pe creasta cea mai înaltă, fosta unitate de rachete încă nu devine vizibilă, în schimb se văd casele, multe nelocuite, din Vadu Dobrii, şi reţeaua de drumuri prin care erau legate satele din Pădurenime.

Cele mai multe drumuri sunt în prezent impracticabile cu autoturismul. Fosta unitate este ascunsă într-o pădure a cărei dimensiuni au fost reduse treptat de tăietorii de lemne. Chiar şi aşa, locul pare aproape de negăsit. Dincolo de perdelele de brazi, o poartă ruginită îi întâmpină pe cei care vor să viziteze vechea unitate. În apropierea ei, au rămas indicatoarele care atenţionează că zona este interzisă.

Şi ele sunt la fel de ruginite ca poarta de intrare. Teritoriul fostei aşezări militare este încă acoperit de petece de zăpadă, iar puieţii de brad au crescut în voie în curte şi printre clădiri. Vegetaţia a pus stăpânire pe fostele terenuri de antrenament, ascunde aleile şi o parte a clădirilor ponosite. Cea mai bine izolată dintre construcţii a rămas, spune paznicul, fostul depozit de muniţie şi rachete, unde igrasia nu a pătruns deloc. Acoperişurile altor clădiri de cărămidă, în schimb, s-au prăbuşit din cauza zăpezilor.

De mai bine de un deceniu, zeci de clădiri din unitatea militară de la Vadu Dobrii stau părăsite, împreună cu buncărele unde în caz de alertă erau adăpostite maşinile şi tehnica militară, cu zonele de antrenament pentru miile de recruţi care au ajuns de-a lungul timpului aici. Brazii au crescut peste terenurile îngrijite în trecut, iar igrasia a măcinat pereţii celor mai multe dintre costrucţii.

Zeci de clădiri militare părăsite

Fosta unitate militară de la Vadu Dobrii are o suprafaţă de peste 265.000 de metri pătraţi, pe care mai există în prezent peste 40 de clădiri, majoritatea degradate şi sigilate. Unitatea a fost înfiinţată la începutul anilor 1960 şi a făcut parte din Regimentul 15 artilerie antiaeriană mixt, devenit ulterior Regimentul 15 rachete şi artilerie antiaeriană. Acest regiment avea în comonenţă patru divizioane de foc şi un divizion tehnic. Divizioanele de foc au fost amplasate în Haţeg, Orăştie, Vadul Dobrii şi la Ilia, iar divizionul tehnic la Hunedoara, unde se afla un depozit de rachete.

„Această dispunere strategică a divizioanelor asigura apărarea antiaeriană a unui teritoriu cuprinzând principala zonă industrială şi administrativă a ţinuturilor hunedorene: combinatele siderurgice Hunedoara şi Călan, reşedinţa politico-administrativă a judeţului – Deva, Electrocentrala Mintia, Întreprinderile Chimica şi Mecanica Orăştie, I.M. Cugir, zona minieră Teliuc-Ghelari, nodul de cale ferată şi depourile de la Simeria. În deceniul şapte al secolului XX, puterea de foc a Regimentului 15 din Hunedoara totaliza 24 rampe de lansare, cu 72 rachete radiodirijate pregătite pentru întrebuinţare, în primele faze ale luptei. Supravegherea spaţiului aerian, identificarea şi „achiziţia ţintelor” se realiza prin intermediul Batalionului de radiolocaţie de la Băcia”, a informat istoricul dr. Dorin Petresc.

Unitatea dotată cu rachete sovietice

Iniţial, divizioanele de foc au fost dotate cu complexul de rachete „Dvina”, înlocuit în anul 1985 de sistemul S-75M3 „Volhov”, ambele de provenienţă rusească, a informat Asociaţia Judeţeană a Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere „Sarmizegetusa“ din judeţul Hunedoara.

Fiecare divizion de foc, precum şi divizionul tehnic aveau în organică şi o baterie de artilerie antiaeriană, calibrul 57 mm pentru apărarea antiaeriană la înălţimi mici. În anii ’80, bateriile de artilerie antiaeriană au fost scoase din dotare şi înlocuite cu câte un pluton de 4 mitraliere antiaeriene MR-4 de calibrul 14,5 mm de provenienţă românească, informau reprezentanţii AJCMMR Hunedoara.

Potrivit istoricului hunedorean Dorin Petresc, în situaţia primirii ordinului de lansare, viteza de reacţie a rachetiştilor hunedoreni arăta că aceştia erau în stare să doboare o ţintă aeriană, aflată până la 30.000 de metri altitudine, „în orice condiţii de timp, anotimp”, în cel mult şase minute de la darea alarmei.

Unitatea militară de la Vadu Dobrii a avut un caracter secret. „Civilii nu aveau voie să intre în această unitate, iar cei care îşi desfăşurau activitatea aici nu aveau dreptul de a da informaţii nimănui despre ea şi dspre activitatea lor”, a povestit Dorel Vomir, fost maistru militar la Regimentul 15 rachete şi artilerie antiaeriană.

Noaptea în care rachetele au fost lansate spre ţinte false

Noaptea care a intrat în istoria divizionului de la Vadu Dobrii a fost 22 spre 23 decembrie 1989, când din unitatea militară au fost lansate rachete. De atunci s-a vorbit despre războiul radio-electronic, petrecut în vremea Revoluţiei de la 1989.

„Deşi, începând cu ziua de 22 decembrie 1989, ora 19.00, s-a luat măsura închiderii spaţiului aerian al ţării, totuşi, pe ecranele staţiilor de radiolocaţie, apăreau zeci de ţinte aeriene neidentificate. Asupra „aeronavelor” observate pe radare, în noaptea de 22-23 decembrie, subunităţile Regimentului 15 R.A.A. Hunedoara au primit ordin de activare a lansării. Au lansat doar Divizioanele de la Sânpetru – Haţeg şi Vadul Dobrii – „Valea Ursului”, rachetele fiind autodistruse în aer, deoarece nu întâlniseră nicio „ţintă” dintre cele vizualizate pe radar. Trecând dincolo de aparenţe, întregul tablou evenimenţial punea în evidenţă diversiunea, prin imitarea de „ţinte” aeriene false, cu ajutorul unor resurse radioelectronice, pentru a se crea convingerea existenţei unui inamic virtual. Concomitent războiului radio-electronic, teroarea şi confuzia au fost semănate în hinterland-ul Hunedoarei prin declanşarea unor acţiuni de luptă armată, asupra reşedinţei regimentului de rachete. În seara zilei de 22 decembrie 1989, unitatea era atacată terestru cu focuri intense de armă, de către inamici necunoscuţi”, scrie istoricul dr. Dorin Petresc.

Sediul regimentului, aflat în Hunedoara, a fost asediat de persoane necunoscute, până în noaptea de 26 decembrie, iar în urma acestor acţiuni cinci militari şi rachetişti au fost ucişi, fără ca identitatea inamicilor a rămas neelucidată.

Unitatea s-a închis şi a fost preluată din anul 2004, de Primăria Hunedoara. Se află în grija unui administrator şi a trei paznici, care lucrează în schimburi. Singurii care au mai „asediat-o” în anii trecuţi au fost romii veniţi să culeagă afine în munţii Poiana Ruscăi. „Dacă nu mai era păsită, o parte din clădirile ei ar fi fost distruse de hoţii de fier vechi”, susţine paznicul fostei zone interzise.

Primarul Hunedoarei, Viorel Arion, susţine că soarta fostei unităţi militare se va schimba în viitorul apropiat. „Avem două variante. Una este să încercăm să accesăm fonduri de la Uniunea Europeană pentru a înfiinţa aici o tabără şcolară, iar cealaltă este concesiunea terenurilor şi imobilelor, pentru care am primit solicitări”, a afirmat Viorel Arion.


Vă recomandăm şi:

FOTO Vadu Dobrii, tărâmul uitat al pădurenilor. Viaţa în satul care a avut mină de fier şi rachete antiaeriene

Vadu Dobrii, în trecut unul dintre cele mai prospere sate din Ţinutul Pădurenilor, a devenit un loc aproape inaccesibil din cauza drumurilor impracticabile care îl leagă de localităţile învecinate. Izolarea satului a făcut ca numărul localnicilor să scadă treptat. Mai puţin de zece familii mai trăiesc aici.

VIDEO Un transport de zeci de blindate americane şi tehnică militară a tranzitat Deva

Peste 20 de vagoane care transportau zeci de blindate şi tehnică militară au tranzitat vineri dimineaţă gara Devei. Convoiul încărcat cu maşini de armată se îndrepta spre Constanţa, unde este programat să ajungă sâmbătă dimineaţa.

VIDEO O crimă ascunsă sub paravanul Revoluţiei din 1989. Povestea morţii misterioase a sergentului Călin Morariu

În dimineaţa zilei de 23 decembrie 1989, militarul Călin Morariu a fost găsit mort, după ce fusese înecat într-unul din şanţurile de scurgere ale fabricii Plafar din Orăştie. Tânărul de 24 de ani a fost singura victimă înregistrată în Orăştie în timpul evenimentelor din decembrie 1989, însă împrejurările morţii sale au fost trecute sub tăcere.

Familia unui militar dispărut în al doilea război mondial îl caută după 70 de ani

Peste 70 de ani au trecut de la dispariţia, pe front, a hunedoreanului Nicolae Grecu. Fostul militar plecase la luptă în Odessa iar de atunci familia sa nu a mai aflat nimic despre el. Apropiaţii urmaşilor săi i-au făcut publică povestea, pe Internet, în încercarea de a afla informaţii care pot duce la găsirea lui.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările