FOTO Povestea nopţii negre a Castelului Corvinilor. Cum arăta cetatea medievală înainte de incendiul din 13 aprilie 1854

FOTO Povestea nopţii negre a Castelului Corvinilor. Cum arăta cetatea medievală înainte de incendiul din 13 aprilie 1854

Castelul în 1842, de Augustin Francois Lemaitre. Gravură.

Într-o noapte de 13 aprilie, la mijlocul secolului trecut, Castelul Corvinilor a fost mistuit de un incendiu puternic, care l-a prefăcut pentru mai mulţi ani într-o ruină.

Ştiri pe aceeaşi temă

Vineri s-au împlinit 165 de ani de la cel mai devastator incendiu care a cuprins Castelul Corvinilor. În 13 aprilie 1854, la ora 11 seara, un incendiu a cuprins partea nordică a castelului medieval, iar din cauza vântului care sufla dinspre nord, până a doua zi dimineaţa acoperişul, pardoselile şi tavanele din lemn i-au fost prefăcute în scrum.

Singurul element de lemn din secolul al XV-lea care se mai păstrează în castel este uşa de acces în Turnul nou de poartă, devenită după modificări succesive uşă a închisorii, informează Muzeul Castelului Corvinilor.

„Şi-aşa arzând, Podoaba Hunedoarei, A devenit un cuib sălbaticei furtuni! În golurile geamurilor putrezite, Locuiesc fantome, Iar cerul, norii, ce-n adânc privesc, În goluri triste neacoperite!”, la acea vreme  scria publicistul Schmied Vilmos.

Castelul fantomatic
Savantul Lajos Arányi (1812 - 1887) a contribuit decisiv la transformarea acestuia dintr-o ruină medievală în aşezarea maiestuoasă din zilele noastre. În lucrarea sa „Vajda-Hunyad vára. 1452. 1681. 1866. Szóban és Képben”. Pozsony, 1867, Aranyi  menţiona că Iosif Lorenz, în calitate de conservator, a înştiinţat Comisia centrală imperială de cercetare şi conservare a monumentelor istorice despre incendiul izbucnit în 1854 de la Castelul Corvinilor şi s-a luat decizia acoperirii, păstrării în picioare şi punerii în grija comisiei ardelene a monumentului. Aranyi menţiona că „în afară de cinci uşi şi o fereastră la care eu personal i-am tăiat sticlă în timpul cât am desenat acolo, restul este fără ferestre, motiv pentru care zi şi noapte prin golurile de ferestre şi de uşi zboară o mulţime de ciori, întrerupând liniştea mormântală de la castel şi accentuând părerea de rău şi starea de spirit groaznică”, informează Muzeul Castelului Corvinilor.

Acelaşi Aranyi relata că deşi acoperişul cu puţin noroc a fost realizat, reparaţia castelului de 12 ani nu a mai fost discutată, cu toate că ar fi fost atât de uşor sprijini cauza sa! Dacă fiecare conducător religios, în ultimă instanţă, ar solicita predicatorilor, rabinilor, ca pentru Rusaliile viitoare să ceară de la credincioşi să sacrifice pentru reconstrucţia castelului câte un creiţar de credincios, iar trezoreria să adauge la aceste donaţii încă 10000 de forinţi (bani oferiţi pentru repararea podului de fier care conduce la castel, ai cărui stâlpi sunt în stare bună, fierul pentru pod putând fi adus de la Govăjdie, de la furnalul trezoreriei, care se găseşte la o distanţă de numai o oră), dacă am urma acest plan ardelenii s-ar grăbii să se sacrifice, chiar şi reprezentanţii regali nu s-ar lăsa mai prejos, deoarece Matia şi Ioan, împreună au slujit peste ţările surori, fiind cunoscuţi deopotrivă de tineri şi bătrâni, bogaţi şi săraci, mai informează muzeografii.

Splendoarea dinainte de incendiu
Înainte de a fi devastat de incendiul din 1854, Castelul Corvinilor se înfăţişa ca unul dintre cele mai splendide aşezări medievale păstrate până în vremea sa. La începutul secolului al XIX-lea, fusese restaurat, cu spirijinul Curţii Imperiale de la Viena, iar după 1818 a fost din nou reabilitat, după ce un incendiu izbucnit în acel an i-a provocat distrugeri.

„Castelul, acum renovat, oferă, ca un castel cavaleresc înzestrat cu tunuri, rondele şi poduri mobile, o panoramă interesantă. Maiestatea sa, împărăteasa Carolina, a fost impresionată de stilul măreţ al castelului şi a determinat renovarea unui edificiu care a fost locuit de unul dintre cei mai mari şi virtuoşi eroi”, afirma istoricul Joseph Adalbert Krickel, care îl vizitase în 1828.

„Acest castel feudal, unul dintre cele mai frumoase pe care le-am văzut, este perfect conservat. Vast, foarte bun pentru apărare, este foarte pitoresc şi supraveghează o vale superbă, pe care am descoperit-o în întreaga ei splendoare. Arhitectura sa îndrăzneaţă şi poziţia sa vorbesc imaginaţiei. Şi când ne gândim că a fost reşedinţa atâtor oameni celebri, capătă o frumuseţe şi mai mare în ochii noştri. O familie respectabilă şi curtenitoare m-a primit şi mi-a făcut onorurile castelului Huniazilor: este cea a administratorului pământurilor domeniului şi care aparţin împăratului. Am cinat în sata cu portrete a regilor Ungariei, atît de des ocupată altădată de cei care se consacrau apărării religiei şi patriei împotriva turcilor. AM vizitat sale unde se întruneau dietele, unde au fost luate rezoluţii atât de generoase şi care astăzi e transformată în magazie de fier forjat”, relata în 1834, August Frederic de Marmont, duce de Ragusta, potrivit autorilor volumului Călători străini despre Ţările Române, în secolul XIX, apărut la Editura Academiei Române, în 2006.

„Prima noastră datorie în Hunedoara a fost să vizităm vechiul castel, deoarece este interesant din punct de vedere istoric, fiind construit de cel mai mare om pe care Transilvania l-a avut vreodată, Ioan de Hunedoara, guvernatorul Ungariei şi tatăl lui Mathias Corvinus”, îl descria autorul englez John Paget, în urma vizitei din 1840.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Elisabeta Szilagyi, regina din Hunedoara. Zece mituri despre „mama-eroină“ care l-a făcut pe Matia Corvin rege al Ungariei

Castelul Corvinilor ascunde un mare secret: o criptă veche de şase secole, construită pentru Ioan de Hunedoara

Cele mai ascunse secrete ale Castelului Corvinilor: domniţa decapitată, beciul celor uitaţi, omul găsit mort în fântână

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: