FOTO Industria României acum un secol. Cum ne-au aşezat pe harta economică a lumii aurul, petrolul şi cărbunele
0Petrolul, gazele naturale, aurul, cărbunele, fierul şi pădurile făceau din România primelor decenii ale secolului XX una dintre cele mai competitive state din Europa.
Bogată în resurse naturale, România se afla în perioada interbelică pe primele locuri în lume la producţia de petrol, gaze naturale şi aur şi se putea mândri cu marile exploatări de cărbune şi fier şi cu pădurile sale.
GALERIE FOTO
Industria petrolului, în topul mondial
În anii interbelici, România avea una dintre cele mai dezvoltate industrii petrolifere din lume. Primele exploatări de ţiţei de pe teritoriul ţării au apărut în urmă cu peste un secol şi jumătate, iar Bucureşti a fost primul oraş din lume iluminat public cu petrol lampant. La Târgu Ocna (judeţul Bacău) a avut loc în 1861 primul foraj mecanic într-un zăcământ de ţiţei, până la adâncimea de 150 de metri.
La începutul secolului XX, mai multe societăţi petroliere cu capital străin funcţionau pe teritoriul ţării: Steaua Română, Romano-Americană, Vega, Concordia, Astra Română, Creditul Petrolifer, Orion, Columbia, Arena, Standard. Exploatările au fost naţionalizate în perioada interbelică, iar petrolul a devenit atunci resursa principală care a asigurat creşterea economică a României. Alături de petrol, gazele naturale au reprezentat una dintre marile resurse ale ţării. De peste un secol, pe teritoriul României au fost exploatate zăcămintele de gaze naturale. Primul mare depozit de gaz metan a intrat în exploatare în 1909 în zona Sărmăşel din judeţul Mureş, iar cinci ani mai târziu a fost inaugurată prima conductă de gaze naturale din Europa, în lungime de 55 de kilometri, de la Sărmăşel la Turda. Turda a devenit în 1917, primul oraş din Europa iluminat cu gaz natural.
Oraşele – colonii minereşti din Valea Jiului
Primele mari exploatări carbonifere de pe teritoriul României au fost înfiinţate în urmă cu un secol şi jumătate în Valea Jiului. Bazinul minier a fost invadat de numeroase familii din toate colţurile Imperiului Austro-Ungar, atrase de bogăţia zăcămintelor de cărbune, iar satele de momârlani de la poalele Parângului s-au transformat, cu timpul, în orăşele de colonii muncitoreşti. Până în anii Primului Război Mondial, Valea Jiului se număra printre cele mai profitabile zone carbonifere de pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar. Exploatările miniere, afectate de anii războiului, când Valea Jiului a devenit teren al operaţiunilor militare, au intrat într-o nouă etapă de dezvoltare la începutul anilor interbelici.
Aurul din Apuseni
În Munţii Apuseni, aurul a fost extras din vremea Daciei romane, însă exploatările au început să se dezvolte intens de circa două secole, odată cu primele mari investiţii în modernizarea centrelor miniere. „Cea mai veche regiune auriferă din Dacia sau România de azi este cea din Munţii Apuseni, cuprinsă între un trapez, cu colţurile la Săcărâmb (judeţul Hunedoara), Zlatna, Roşia Montană, Abrud (judeţul Alba) şi Baia de Arieş”, scria Ion Rusu Abrudeanu, în volumul „Aurul Românesc”, din 1933.
Minereurile extrase şi prelucrate conţineau metale nobile, aur şi argint, în concentraţie variabilă de până la 12 grame la tonă, iar în unele cazuri au ajuns la o concentraţie de 40 de grame la tona de minereu. Potrivit unor istorici, în perioada 1820 – 1918, peste 800 de tone de aur au fost scoase din Munţii Apuseni. În acei ani, cele mai multe dintre zăcămintele aurifere se aflau în proprietatea unor societăţi cu capital străin, cu sedii în Viena sau Budapesta, iar Curtea imperială de la Viena era cea care lua deciziile strategice cu privire la dezvoltarea mineritului în zonă. Pe lângă Roşia Montană, reperul istoric al minelor de aur din Transilvania, unul dintre orăşelele vestite pentru bogăţia zăcămintelor a fost Săcărâmb. Locul din Munţii Metaliferi devenise un adevărat „El Dorado” al căutătorilor de aur, care l-au invadat de pe tot cuprinsul Imperiului Austro-Ungar. În minele sale lucrau români, maghiari, slovaci şi italieni, iar în afara zecilor de tone de aur, din munţii Săcărâmbului au fost scoase mai multe tipuri de minerale valoroase şi rare, cum erau teluriumul şi săcărâmbitul.
În urmă cu un secol, românii se puteau mândri şi cu câteva mari exploatări de fier, din Transilvania, unele atestate încă din perioada Daciei romane, însă aflate la începutul secolului XX în plină dezvoltare. Pădurile ofereau, de asemenea, resurse economice uriaşe pentru România anilor interbelici.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Ziua în care minerii din Valea Jiului l-au sfidat pe Ceauşescu
Se încarcă comentariile...
