EXCLUSIV Miron Cozma, sursa „Paul“ a Securităţii. „Luceafărul huilei” scria note informative despre ortaci, dar şi despre problemele economice din mină

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Miron Cozma, în mijlocul minerilor din Valea Jiului pe care i-a condus la Bucureşti Foto AP
Miron Cozma, în mijlocul minerilor din Valea Jiului pe care i-a condus la Bucureşti Foto AP

La 26 de ani de la cea mai sângeroasă dintre mineriade, desfăşurată între 13 şi 15 iunie 1990, când mii de mineri mânaţi la Bucureşti de liderul lor de sindicat Miron Cozma, la comanda lui Ion Iliescu, i-au măcelărit pe „golanii“ din Piaţa Universităţii, „Adevărul“ vă prezintă o filă din viaţa secretă a celui supranuimit „Luceafărul huilei“.

Omul care, în anii `90, era cel mai iubit dintre mineri, având puterea uriaşă de a mobiliza zeci de mii de ortaci şi de a face ordine pe străzile Capitalei, dar şi printre şefii de stat, a colaborat cu Securitatea lui Ceauşescu, aşa cum se precizeză în dosarul său aflat în arhivele CNSAS. Între 7 septembrie 1977 şi 20 decembrie 1983, subinginerul Cozma, care primise numele conspirativ „Paul“, avea sarcina să spună Securităţii atât informaţii personale despre colegii săi din mină, cât şi date de natură economică din minele în care lucra. Săptămâna trecută, „Adevărul“ a publicat în exclusivitate şi dosarul de la Securitate al lui Marian Munteanu, păstrat tot la CNSAS, „băiatul bun” din Piaţa Universităţii şi liderul „golanilor“ în 1990, care a fost, aşa cum arată documentul citat, persoană de sprijin, semnând sub numele „Ioan“ mai multe note informative între 28 martie 1988 şi 2 martie 1989.

Îi băteam pe securişti. Îi rupeam cu bătaia! Da, serios, i-am speriat pe securişti cu bătaia. Ştiţi de ce l-am bătut pe prim-secretarul Ilie Păducel, pe vremea lui Ceauşescu? M-am dus să-mi dea 20 de litri de benzină. Mi-a pus în faţă hârtia: «Fă-te membru de partid şi-ţi dau 20 de litri». Şi i-am dat 20 de pumni în cap, bineînţeles“. (Miron Cozma, declaraţie din interviul acoradat ziarului Adevărul“, în 9 iunie 2016, în care a criticat dur colaborarea lui Marian Munteanu cu Securitatea, în calitate de sursa „Ioan“, între 28 martie 1988 şi 2 martie 1989).

„Luceafărul huilei“. Omul care a ştiut tot timpul să lovească. Să lovească tare, să dea cu bâta unde trebuie. Când trebuie. Miron Cozma, cel care, în anii ’90, reuşea, ca nimeni altul, dintr-o singură strigare, să ridice la luptă toată Valea Jiului şi să ocupe Capitala. Dumnezeul a zeci de mii de ortaci, ridicat de Ion Iliescu la rang de Poliţie, de Armată, de Procuratură, de bodyguard personal, de instanţă supremă de „restabilire a ordinii“ în Bucureşti. O instanţă a cărei singură lege era legea pumnului.

„Eram un om de concept, eram un rocker“

„Băiatul rău“ din timpul sîngeroasei mineriade din 13 - 15 iunie 1990, când „golanii“ lui Marian Munteanu, „elementele de-a dreptul fasciste şi drogate” din Piaţa Universităţii care ameninţau „viaţa noastră democratică“, aşa cum erau descrişi de Ion Iliescu, au fost măcelăriţi de ortacii veniţi din Valea Jiului.

Răsfăţatul din Vale care arunca în aer, de câte ori voia, liniştea unui întreg popor. Dărâma guverne. Bătea cu pumnul în masa şefilor de stat. Semna „tratate de pace“ între ortaci şi restul României. Negocia salarii mari pentru cei mulţi din subteran, negocia şi libertate, însă doar pentru el. Războinicul năucit de prea multă putere. Puterea care l-a făcut să creadă că-şi poate sugruma şi propriul stăpân. Stăpânul Iliescu. A stat „zece ani în puşcărie, pentru că mi-am făcut datoria de lider de sindicat“. Aşa priveşte Cozma mineriada din septembrie 1991, când ortacii, intraţi în grevă generală cerând, iniţial, o bucată mai bună de pâine, puneau la pământ, cu bâtele şi pumnii, tot ce prindeau în cale pe străzile Capitalei, dar şi-un întreg Guvern, cel al lui Petre Roman.

Foto Mediafax

Miron Cozma liderul minerilor din Valea Jiului aduşi de Ion Iliescu la mineriadele din Bucureşti Foto Mediafax

Miron Cozma. Cel mai influent lider al minerilor, după Revoluţie. „Nu înţelegi dumneata, eu eram un om de concept, eram un rocker, eram DJ, eram alt tip de creaţie. Şi minerii, când mă salutau cu «tovarăşul inginer-şef», le mai dădeam şi una. Le ziceam: «Tovarăş eşti tu, că eu sunt domn!» Cu mine de ce n-a reuşit Securitatea să mă facă să semnez? Şi-au dat seama că eu sunt alt concept şi că, sub nicio formă, n-am să semnez. Eu am avut probleme, că ei voiau să mă tundă, eu aveam părul mare ca Slash, idolul meu, de la Guns N’Roses. Şansa mea ştiţi care a fost? Şansa mea a fost una extraordinară, Dumnezeu mă iubeşte, cum mai spun eu, a fost faptul că ţineam discotecă. Aproape două săptămâni, când n-am ţinut discotecă, a înnebunit Valea Jiului, că ţineam discotecă în fiecare oraş. Asta a fost prima mea şansă. Înţelegi, domnişoară?“. Asta spunea Miron Cozma, în acelaşi interviu, pentru „Adevărul“, din 9 iunie 2016.

Şi, totuşi, „rockerul“ „de alt concept“ Miron Cozma, cel mai iubit pământean din Valea Jiului, în anii de după Revoluţie, băiatul de suflet al minerilor, probabil singurul român care, aşa cum spune el, a reuşit să-i sperie pe securişti cu bătaia, a semnat, în 7 septembrie 1977 un angajament de colaborare cu Securitatea lui Ceauşescu, pact care a durat timp de şase ani, până în 20 decembrie 1983. Acest lucru apare în dosarul său păstrat în arhivele CNSAS.

„Angajament. 07.09.1977“

„Animat de dorinţa de a-mi aduce întreaga contribuţie atât în cadrul serviciului, cât şi în afara lui“, Cozma, botezat de securişti „Paul“, primise misiunea clară să-i supravegheze tocmai pe ortacii care-l priveau, în anii ce-au urmat, ca pe un zeu, dar şi să informeze Securitatea asupra problemelor de natură economică pe care le sesiza în minele în care lucra. Dosarul lui Miron Cozma, „Paul“ al Securităţii, este păstrat, în două volume, în arhivele CNSAS. Aşa cum reiese din acest dosar, Cozma a semnat angajamentul de bunăvoie, ba chiar, înainte de acest moment, intrase deja, de ceva timp, în legătură cu ofiţerul care avea să-l recruteze, căruia îi oferea, „din proprie iniţiativă“, informaţii, semnate cu „Paul - candidat la recrutare“.

„Subsemnatul Cozma Miron, născut în 25 august 1954, în localitatea Derna, judeţul Bihor, fiul lui Gheorghe şi al Ana, cu domiciliul în Lonea, mă angajez să sprijin şi să informez organele de Securitate în activitatea lor, în mod secret şi organizat, pentru prevenirea şi descoperirea infracţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului, precum şi combaterea oricăror manifestări care afectează interesele orânduirii noastre socialiste, mă angajez să depun eforturi susţinute pentru căutarea informaţiilor ce interesează securitatea statului şi furnizarea lor la timp prin sistemul de legătură ce va fi stabilit. Mă angajez să lupt cu consecvenţă pentru aflarea adevărului, respectarea cu stricteţe a legii, să manifest combativitate, hotărâre şi fermitate pentru comiterea oricăror infracţiuni, precum şi împiedicarea săvârşirii faptelor ce prezintă pericol iminent securităţii statului. Să manifest vigilenţă, să dovedesc sinceritate şi obiectivitate în furnizarea informaţiilor, corectitudine în raporturile de muncă cu organele de Securitate, să nu abuzez în nici un fel de această colaborare secretă, indiferent de persoana, funcţia şi grad de rudenie. Animat de dorinţa de a-mi aduce întreaga contribuţie atât în cadrul serviciului, cât şi în afara lui, pentru a putea traduce în viaţă prezentul angajament, înţeleg pe deplin consecinţele dăunătoare de a asigura securitatea statului în caz de nerespectare a angajamentului luat. 07.09.1977 Miron Cozma“.

Acesta este angajamentul complet, scris de mână şi semnat de Miron Cozma, păstrat în dosarul său de la CNSAS. La finalul angajamentului, pe aceeaşi foaie, ca notă de subsol, apare şi un alt scris de mână, cel mai probabil al ofiţerului de Securitate care l-a racolat, în care se precizează: „Angajamentul a fost luat în prezenţa cpt. G.A., Bărbăteni, 07.09.1977“.

„Uneori dă dovadă de o prea mare încredere în sine“

Cum a ajuns Securitatea la tânărul subinginer de atunci Cozma, angajat ca stagiar la Întreprinderea Minieră Bărbăteni? Traseul, se pare, a fost simplu. Miron Cozma părea să fie deja obişnuit cu noul lui nume, „Paul“, cu ceva timp înainte de a semna angajamentul de colaborare. Şi asta „întrucât, până la această dată, între ofiţer şi candidat au fost realizate mai multe întâlniri. Cu aceste ocazii, a furnizat din proprie iniţiativă unele relaţii de interes privind starea de spirit de la I.M. (Întreprinderea Minieră - n.r.) Bărbăteni“. Acest lucru este amintit într-un raport întocmit în 6 septembrie 1977, „cu propunere de recrutare în calitate de colaborator a numitului Cozma Miron“, semnat de căpitanul G.A., ofiţerul cu care se precizează în dosar că se întâlnea Cozma şi omul în faţa căruia a semnat a doua zi, în 7 septembrie 1977, angajamentul.

În timpul întâlnirilor de „curtoazie“ dintre „Paul” şi ofiţer, Securitatea îl verifica, totuşi, şi prin alte surse pe „candidatul la recrutare“. Astfel, într-o notă informativă scrisă de mână de colaboratorul „Victor Victor“, întocmită în 30.08.1977, având ca antet Ministerul de Interne / Judeţul Hunedoara - Grupa Bărbăteni, şi semnat de colaboratorul cu numele conspirativ „Victor Victor“, se informează „în legătură cu sursa Cozma Miron următoarele: este subinginer electromecanic promoţia 1977. Lucrează la sect I prod. ca subinginer stagiar. Pe linie de serviciu este în curs de acomodare. În general, depune interes pentru rezolvarea muncilor profesionale. Uneori dă dovadă de o prea mare încredere în sine, are iniţiativă personală, dă dovadă de inteligenţă, vine în relaţii cu maistrul electrician mecanic P.I. şi lăcătuşi şi electricieni din cadrul sectorului. În afara programului de serviciu se ocupă de discotecă, prin organizaţia UTC şi sindicat, activând pe lângă Casa de Cultură în Lupeni. (...) Nu a fost văzut în stare de ebrietate sau să consume băuturi alcoolice şi nici nu a fost remarcat cu alte probleme deosebite“.

În aceeaşi lună, august 1977, în data de 17, într-un alt raport scris de mână şi păstrat în dosarul de la CNSAS al lui „Paul“, apare o informare despre acesta şi de la Miliţia Petrila, semnată de sergent major U.G., care raportează, printre altele, că „din verificările şi investigaţiile efectuate privind numitul Cozma Miron“ rezultă că este „cunoscut la domiciliu ca un element bun, nu are manifestări antisociale sau duşmănoase. Nu a fost văzut în compania elementelor care fac obiectul muncii organelor Ministerului de Interne“.

Securitatea cere referinţe despre „Paul - candidat la recrutare“ şi de la colaboratorul „Popescu“ care, în 27.08.1977, redactează la maşina de scris şi semnează de mână „ss «Popescu»“ o notă informativă în care informează că-l „cunoaşte pe numitul Cozma Miron, din 1973, când amândoi am satisfăcut stagiul militar la U.M. din strada M. Eminescu, Deva. Ulterior, am fost colegi la I.M. Petroşani. Cozma Miron este o persoană inteligentă, cu multă ambiţie şi voinţă. Este cunoscut cu preocupări extraprofesionale, vizând promovarea muzicii «moderne» de avangardă. În acest sens, a organizat discotecă la clubul sindicatelor Lupeni. La I.M. Petroşani a avut o comportare bună. În prezent este stagiar la I.M. Bărbăteni, sectorul I, nu este membru de partid. În prezent locuieşte în căminul 38 Lupeni. Nu e cunoscut să aibă rude în străinătate. Nu a fost arestat sau condamnat“.

„Avantajat că se ocupă de discoteca oraşului“

Propunerea de atragere a lui Miron Cozma în reţeaua de colaboratori a Securităţii este descrisă detaliat într-un raport cu antetul Ministerului de Interne / Inspectoratul Judeţean Hunedoara / Grupa OP Bărbăteni, întocmit în 6 septembrie 1977, cu doar o zi înainte ca tânărul subinginer de atunci să fie ridicat oficial la „rangul“ de „Paul“, fără „candidat la recrutare“. Acest raport este păstrat tot în dosarul lui Miron Cozma din arhivele CNSAS. 

În acest raport „cu propunere de recrutare în calitate de colaborator a numitului Cozma Miron“, avizat favorabil de Securitate, se precizează motivele pentru care acesta era dorit „în sistem“ de organele de opresiune de la acea vreme: „În urma studierii mai multor candidaţi, a rezultat că scopului propus corespunde numitului Cozma Miron, fiul lui Gheorghe şi Ana, de naţionalitate şi cetăţenie română, subinginer stagiar la I.M. Bărbăteni, necăsătorit, neîncadrat politic, domiciliat în Lupeni, strada Viitorului nr. 11 - căminul de tineret nr. 38“.

Scopul recrutării, se mai arată în acelaşi raport, vizează completarea potenţialului informativ în cadrul obiectivului, cât şi asigurarea informativă a căminului nr. 38 (în care sunt cazaţi circa 200 de angajaţi ai I.M. Bărbăteni). Din studierea şi verificarea candidatului rezultă că acesta are calităţi şi posibilităţi pentru munca de culegere de informaţii“.

Foto AP

Miron Cozma liderul minerilor din Valea Jiului aduşi de Ion Iliescu la mineriadele din Bucureşti Foto AP

Atuul lui Cozma în faţa Securităţii a fost şi faptul că era „rockerul DJ“ din Valea Jiului, atrăgând, în acest fel, mulţi oameni în jurul lui. Printre calităţile lui Miron Cozma, în acelaşi raport din 6 septembrie 1977 se mai precizează: „Inteligent, înzestrat cu o gândire logică, limbaj cursiv, candidatul dovedeşte calităţi pentru munca informativă. Deşi nou angajat al întreprinderii, într-un timp relativ scurt a reuşit să-şi formeze un cerc larg de relaţii în rândul tinerilor. În acest sens a fost avantajat de faptul că se ocupă - din pasiune - de discoteca oraşului Lupeni. În această calitate, organizează periodic audiţii muzicale la care participă, de regulă, un mare număr de tineri, în majoritate, angajaţi la întreprindere cu candidatul. (...) Recrutarea va avea loc în ziua de 7 septembrie 1977, la domiciliul candidatului (căminul 38), adresă la care este cazat şi ofiţerul. Recrutarea acestuia va avea un caracter firesc, întrucât, până la această dată, între candidat şi ofiţer au fost realizate mai multe întâlniri. Cu aceste ocazii, respectivul a furnizat din proprie iniţiativă unele relaţii de interes privind starea de spirit de la I.M. Bărbăteni“.

Căpitanul G.A., cel care a întocmit raportul, mai explică şi că „în cadrul discuţiilor se va aborda şi se va sugera candidatului colaborarea sistematică şi organizată cu organele de securitate. În caz pozitiv, se va trece la preluarea angajamentului, insistându-se pe păstrarea discreţiei şi pe adoptarea unei atitudini de sinceritate în relaţiile de colaborare. Se va întocmi un material informativ pentru familiarizarea sursei cu modul de concepere şi redactare a notei informative. De comun acord se va stabili numele conspirativ Paul. În final, se va prelucra modul de ţinere a legăturii şi se va stabili data întâlnirii următoare“.

Acelaşi căpitan mai arată, tot în raportul din 6 septembrie 1977, că, dacă în timpul discuţiilor privind convingerea lui Cozma de a semna angajamentul rezultă „rezerve, lipsă de solicitudine sau există riscul unui refuz de a colabora cu organele de securitate, convorbirea se va menţine în limitele unei discuţi obişnuite, în care iniţiativa aparţine candidatului. Nu se va solicita colaborarea cu organele de Securitate“.

Dar Miron Cozma, în 7 septembrie 1977, la doar o lună de la una dintre cele mai ample mişcări de protest ale minerilor din Valea Jiului, din perioada comunistă (grevă care a avut loc între 1 şi 3 august 1977), „s-a declarat de acord cu propunerea ofiţerului de a colabora în mod sistematic şi organizat cu organele de securitate“, aşa cum reiese din dosarăul său de la CNSAS. De altfel, modul în care s-a desfăşurat întâlnirea în care Cozma a semnat angajamentul se descrie detaliat într-un alt raport, cu antetul Ministerul de Interne / INSP Jud. Hunedoara / Grupa OP Bărbăteni, datat tot 07.09.1977.

Căpitanul G.A., cel în faţa căruia „Paul” a scris şi a semnat angajamentul cu Securitatea, scrie de mână un raport privind modul în care a decurs recrutarea în calitate de colaborator a numitului Cozma Miron“, în care precizează:

„În baza raportului cu propunere de recrutare, la data de 07.09.1977 a avut loc recrutarea în calitate de colaborator a numitului Cozma Miron. Convorbirea a debutat şi s-a desfăşurat în conformitate cu momentele anticipate. Discuţiile cu candidatul au confirmat datele obişnuite în procesul studierii şi verificării acestuia. S-a declarat de acord cu propunerea ofiţerului de a colabora în mod sistematic şi organizat cu organele de securitate. Cu ocazia preluării angajamentului, s-a insistat pe păstrarea discreţiei şi a obiectivităţii în furnizarea informaţiilor. A fost stabilit de comun acord numele conspirativ de Paul şi au fost concepute mai multe materiale informative. În final s-a stabilit modul de ţinere a legăturii şi data întâlnirii următoare“.

Notele informative ale lui „Paul“: „Directorul şi inginerul-şef au o comportare total necorespunzătoare“

De-a lungul celor şase ani de colaborare cu fosta Securitate, „Paul“ a scris mai multe note informative, unele chiar din vremea în care era doar „candidat la recrutare“, când numele conspirativ era acelaşi. De exemplu, în 27.08.1977, una dintre notele scrise de mână şi semnate la început „Colaborator Paul – atragere la colaborare”, iar la final doar „Paul“, face referire la faptul că, „în schimburile II şi III“ „nu-şi fac datoria“.

Reproducem mai jos, mot a mot, un fragment din această notă informativă: „Vă informez că la sect I personalul de întreţinere (lăcătuşii şi electricienii) în schimburile II şi III dat fiind faptul că nu iau suficiente măsuri sunt supravegheaţi şi controlaţi, nu-şi fac datoria în sensul că ei în aceste schimburi ar trebui să verifice dacă aerajul este corespunzător şi dacă mai sunt nevoie să fie montate încă tuburi de aeraj, apoi trebuie să facă revizie la cratere, dacă acestea funcţionează, dacă au ulei la angrenaje, dacă nu au lanţul rupt (...). În cazul în care aceste lucrări sunt efectuate, ei au menirea de a aproviziona locurile de muncă cu materiale necesare schimbării ce urmează. Citez dintre cei care nu-şi fac datoria la sectorul I, lăcătuşii D. şi I.P. Lupeni / 27.08.1977 / Paul“.

Cu câteva zile înainte, în 17 august 1977, acelaşi „colaborator Paul - atragere la colaborare“ scria, într-o altă notă informativă, despre „unele fenomene ce duc la dezorganizarea procesului de producţie“, care „ar fi cauzate de numitul C“: „Vă informez ca urmare a unor discuţii avute în cursul zilei de 17.08.1977 cu numitul B. muncitor supraveghetor la sectorul I, mina Bărbăteni, a rezultat următoarele: din relatarea acestuia, sursa a desprins că au loc unele fenomene ce duc la dezorganizarea procesului de producţie (...). Aceste fenomene pot avea cauze obiective şi subiective, deci se pot produce involuntar sau voit de către anumite persoane. Din relatarea sus-numitului rezultă că, la acest loc de muncă, aceste deranjamente, după părerea lui, ar fi cauzate de numitul C., ce lucrează tot ca încărcător la acelaşi loc de muncă. (...) Asemenea deranjament are o consecinţă foarte gravă pentru că practic este oprită producţia“.

„Slabă preocupare din partea sectorului Transport“

Dar „Paul“ nu scria de fiecare dată cu mâna lui notele informative. Uneori, conform documentelor din dosarul său de la CNSAS, acesta era contactat de „legătura” sa din Securitate pentru a da informaţii. Sau, atunci când avea informaţii, îşi contacta el aceeaşi „legătură“, pentru a-i oferi informaţii, care apar notate în dosar. Într-o notă-raport scrisă de mână, având o semnătură indescifrabilă, cu antetul Ministerul de Interne / Serviciul Municipal Petroşani / Gr Op Bărăteni, din 24.09.1977, când „Paul” îşi luase deja angajamentul în scris în faţa Securităţii, se precizează:

„Colaboratorul «Paul», în ziua de 23.09.1977, arată că discutând cu numitul P.Z. despre acordarea unor garsoniere au asistat involuntar la unele afirmaţii ale numitului N.N. care făcea gălăgie deoarece el nu vrea să mai plătească pentru sinistraţi. Astfel, numitul N.N. afirma că «plăteşte şi el şi soţia şi că el nu este de acord, că este suficient să plătească numai unul». Afirma că «minerii au beneficiat de 5% şi ar trebui ca şi cei de la auxiliar să primească 2-3%, că şi ei muncesc»“.

În 22 decembrie 1977, într-o notă scrisă de mână de colaboratorul „Paul”, acesta relatează despre o altercaţie pe care o avusese personal cu nişte colegi, trăgând şi concluzia că „la I.M. Bărbăteni se constată o slabă preocupare din partea sectorului Transport în asigurarea locurilor de muncă cu materiale necesare. Ex: Sectorul I producţie a făcut comandă pentru 6 tuburi. (...) Sursa a constatat că o locomotivă stă, venind la locurile de muncă respective fără să le ia, dar am fost oprit de cei doi care s-au întors cu locomotiva înapoi, afirmând că «locomotiva moare acolo şi numai când zic eu va pleca». Aceste afirmaţii au fost făcute de maistrul P. Sursa s-a întors înapoi la locurile de muncă, constatând că locomotiva stătea în acelaşi loc nefolosită“.

„Maistrul I.C. nu se achită de sarcini”

„Paul“ îşi începe anul 1978 cu o nouă notă scrisă de mână, în data de 9 ianuarie. Având menţiunea, la început, „Serviciul Municipal Petroşani / Colaborator Paul“, în această notă se precizează că un anume maistru „I.C. de la I.M.B. sect I nu se achită de sarcinile profesionale“ şi că „timpul şi-l petrece fără rost la suprafaţă. Faţă de unii subordonaţi are o poziţie neprincipială“.

În 10 martie 1978, „Paul“ scrie şi semnează o altă notă, prin care transmite Securităţii că muncitorii de la I.M. Bărbăteni erau deranjaţi că fuseseră penalizaţi la salariu: „Informez că electricienii şi lăcătuşii din cadrul sect I de la IMB sunt nemulţumiţi din cauza penalizării pe luna februarie. Astfel, lăcătuşii R., D., S. s.a. au afirmat că nu are rost să se mai omoare cu munca pentru că oricum sunt penalizaţi“. La finalul acestei note, după semnătura „Paul“, oamenii Securităţii fac câteva menţiuni, din care aflăm că „nota corespunde sarcinilor trasate“ şi că sursa a fost instruită ca, mai departe, să stabilească modul cum se achită de sarcini numitul M.I., precum şi ceilalţi electricieni cunoscuţi cu nemulţumiri din cauza penalizărilor“. Ca măsuri, în aceeaşi notă de subsol semnată şi scrisă de securişti, se arată că „s-a informat tov. secretar PCR de la oraş Lupeni, tov director de la IM Bărbăteni“.

Foto AP

Miron Cozma liderul minerilor din Valea Jiului aduşi de Ion Iliescu la mineriadele din Bucureşti Foto AP

În dosarul de colaborator al lui Miron Cozma, păstrat în arhivele CNSAS, este şi un raport din 5 septembrie 1978, întocmit de G.N., având precizat în antet „Ministerul de Interne / Serviciul Municipal Petroşani“, în care se arată că Miron Cozma, colaboratorul, trebuia transferat de la o „legătură“ la alta, pentru că nu mai lucra în mina Bărbăteni, ci la Întreprinderea Minieră Lonea. Reproducem parţial acest raport: „Tovarăşe Comandant, raportez: începând cu data de 24.07.1978, colaboratorul Cozma Miron (...), fost subinginer stagiar la I.M. Bărbăteni - nu mai lucrează la mina Bărbăteni, fiind transferat la I.M. Lonea. Raportez că acest colaborator nu mai are posibilităţi informative la mina Bărbăteni. Menţionăm că s-a luat legătura cu lt. C.V., care l-a identificat la I.M. Lonea, afirmând că-i este util în munca de securitate. Faţă de cele raportate mai sus rugăm să aprobaţi transferarea colaboratorului Cozma Miron, conspirativ «Paul», din legătura lt. G.N. în lt. C.V. Întocmit G.N.“.

În anul următor, în 15 februarie 1979, locotenentul C.V. primeşte de la colaboratorul „Paul“ o notă de mână scrisă şi semnată de sursă. De data aceasta, „Paul“ îi are în vizor pe mai mulţi şefi de la I.M. Lonea, printre care şi directorul: „directorul ing. B.V., ing.-şef electro-mecanic V.I. şi ing. şef Producţie L.V. au o comportare total necorespunzătoare faţă de cadrele tehnice şi muncitorii de la I.M. Lonea, în repetate rânduri îi apostrofează adresându-le cuvinte jignitoare, aplică sancţiuni nejustificate şi în multe cazuri dau dispoziţii eronate şi contradictorii pentru rezolvarea problemelor curente. Această comportare creează o atmosferă total necorespunzătoare în cadrul I.M. Lonea, conducând la plecarea unor cadre tehnice şi a unor muncitori cu pregătire în minerit şi în final la dezorganizarea activităţii“.

La finalul acestei note, după semnătura „Paul“, oamenii Securităţii fac următoarele menţiuni: „Materialul a fost furnizat în baza sarcinilor trasate. Aspectele se verifică întocmai“. Ca măsuri, se propune: Despre comportamentul necorespunzător al cadrelor de conducere de la I.M. Lonea am informat în repetate rânduri organele locale de partid, am informat Comitetul Municipal al PCR. Cu toate acestea, cadrele de conducere şi în mod special ing. şef L.V. şi V.I. persistă în comportarea jignitoare şi deosebit de dură faţă de majoritatea cadrelor tehnice şi de muncitori“, iar la propuneri se precizează: să fie informate organele municipale de partid“.

„Au fost informate organele locale de partid”

În vara aceluiaşi an, mai exact în 4 iulie 1979, „Paul“ scrie şi semnează o nouă notă-raport, în care informează „asupra unor stări de pericol de la sectorul III“. Sursa atrăgea atenţia asupra unor nereguli tehnice, precizând că „vinovaţi de această situaţie se fac conducerea I.M. Lonea şi sectorul II, respectiv şeful sectorului subing B.I.“. La finalul acestei note, locotenentul care primise nota scrisă de „Paul“ menţionează că s-au luat măsuri şi că „am efectuat control în subteran la sectorul III împreună cu organele de protecţia muncii. Aspectele se verifică. S-au luat măsuri de înlăturare a acestor stări şi fenmene. Au fost informate organele locale de partid“.

În 9 august 1979, „Paul“ revine cu o nouă notă informativă, în care se precizează că „starea de spirit în rândul muncitorilor de la I.M. Lonea este bună, nu s-au înregistrat persoane predispuse la iniţierea unor acte de dezordine“. Totuşi, mai susţinea „Paul“ în aceeaşi notă, existau şi câteva probleme cauzate de nişte angajaţi: „activitatea de protecţia muncii este necorespunzătoare, în schema sectorului sunt 3 subingineri care intră foarte rar în mină, necunoscând situaţia lucrărilor din cadrul sectoarelor de producţie“. De data aceasta, s-a luat o singură măsură, precizată de oamenii Securităţii la finalul notei: „Au fost informate organele locale de partid“.

„Face parte din secta «martorii lui Iehova»“

În 4 iulie 1980, „Paul” dă dovadă de mai mult randament în munca de sursă a Securităţii, astfel că scrie şi semnează nu mai puţin de trei note informative, toate despre colegi de-ai lui de la I.M. Lonea. Una dintre ele face referire „la numitul I.A., electrician în cadrul sect III, fiind cunoscut în cadrul sectorului că face parte din secta «martorii lui Iehova»! La serviciu îşi rezolvă în condiţii bune sarcinile ce-i revin, nu absentează nemotivat. În discuţiile cu personalul de la sect. III se abţine în general să facă comentarii de nuanţă iehovistă. Este un element închis, având puţini prieteni. Este în relaţii bune cu lăcătuşul B.L., care face parte din secta penticostală. Sursa nu cunoaşte anturajul lui I.A, deoarece se fereşte să fie văzut cu alte persoane în societate“.

„Numitul O.G., comentează ordine şi dispoziţii“

În cea de-a doua notă informativă din aceeaşi zi de 4 iulie 1980, se arată: „Sursa vă informează cu privire la numitul O.G. că lucrează în cadrul secţiei III ca miner. Este cunoscut ca un element recalcitrant, tot timpul nemulţumit, comentează ordine şi dispoziţiile care le primeşte. Este predispus întotdeauna să facă gălăgie şi să lucreze cât mai puţin posibil, fiind nemulţumit de condiţiile de lucru şi de câştigurile pe care le realizează. Nu se bucură de încredere şi respectul personalului muncitor din cadrul sectorului, fiind cunoscut ca un om ce vorbeşte mult şi munceşte puţin“. La finalul acestei note informative, după semnătura lui „Paul“, oamenii Securităţii fac nişte menţiuni, din care aflăm că cel vizat, O.G., „are 3 condamnări, propun să fie luat în supraveghere informativă, deoarece poate crea stări de spirit“.

„Numitul N.T., cotat neserios şi beţiv”

Tot în 4 iulie 1980, „Paul“ scrie şi semnează şi cea de-a treia notă informativă, în care face referire la un alt coleg, despre care nu are deloc cuvinte de laudă, anunţând Securitatea că „numitul N.T., electrician în cadrul sect. III, are o slabă pregătire profesională, uneori absentează nemotivat de la serviciu. În rândul muncitorilor de la sect. III nu se bucură de încredere, fiind cotat neserios şi beţiv. În societate nu a avut manifestări ostile, are viciul beţiei din care cauză are neînţelegeri în familie. Sursa nu cunoaşte ca N.T. să activeze în secte religioase“. La finalul notei, securiştii scriu că „materialul a fost furnizat în baza sarcinilor trasate, se exploatează în copie la mapa elementului, lucrat în supraveghere informativă“, iar la sarcini se precizează: Colaboratorul a fost instruit şi cu privire la cetăţeni străini“.

„Sectorul II nu îşi realizează sarcinile de plan“

Spre finalul anului 1980, în 20 noiembrie, „Paul“ scrie şi semnează o altă notă informativă, prin care informează Securitatea asupra unor discuţii pe care le-a auzit că le purtau colegii lui din mină: „Atmosfera în rândul muncitorilor de la I.M. Lonea este bună, nu se semnalează nemulţumiri sau stări de spirit negative în rândul personalului. Sursa a auzit unele discuţii generale purtate de unii muncitori pe care nu îi cunoaşte cum că în viitor vârsta de pensionare în minerit va fi de 60 de ani, ca şi în celelalte sectoare economice. Aceste discuţii nu aveau însă reacţia de nemulţumire sau de a provoca stări de agitaţie“. În finalul aceleiaşi note, „Paul“ le aduce şi nişte critici unor colegi, precizând: „Sectorul II nu îşi realizează sarcinile de plan, cu toate că are condiţii, dar se înregistrează nepăsare în rândul muncitorilor, aceştia obişnuindu-se să fie sancţionaţi datorită nerealizării planului“.

Miron Cozma, în timpul procesului Foto AP

Miron Cozma liderul minerilor din Valea Jiului aduşi de Ion Iliescu la mineriadele din Bucureşti Foto AP

Câteva zile mai târziu, la 1 decembrie 1980, „Paul” revine cu o nouă notă, scrisă şi semnată de el, prin care informa Securitatea asupra unor probleme de ordin tehnic din cadrul I.M. Lonea, atrăgând atenţia că „pe galeria principală”, „zonă de care răspunde sectorul VIII electromecanic, respectiv m. P.N.”, în interiorul capului lămpii pot să apară scântei ce ar putea iniţia aprinderea sau explozia metanului”. În urma acestei note informative, Securitatea informează conducerea I.M. Lonea, care a întreprins măsuri pentru înlăturarea deficienţelor privind întreţinerea şi repararea echipamentelor maşinilor şi aparatelor electrice“. În plus, „Paul“ a primit, mai departe, sarcina de a „urmări înlăturarea stărilor de pericol, va urmări starea de spirit şi starea tehnică“.

În 16 martie 1983, „Paul“ este contactat de locotenent H.M., care obţine de la sursă mai multe informaţii referitoare la discuţiile minerilor din subteran. Apoi, locotenentul H.M. scrie de mână, în aceeaşi zi, o notă raport, cu antetul „Ministerul de Interne / Serviciul Municipal Petroşani“, în care precizează: „În data de 16.03.1983, am contactat pe colaboratorul «Paul», cu care ocazie acesta a arătat următoarele de la I.M. Lonea: în rândul personalului muncitor din subteran sunt discuţii din care reiese faptul că aceştia sunt nemulţumiţi de faptul că în luna februarie, cu toate că mina şi-a realizat sarcinile de plan, ei nu au fost retribuiţi aşa cum au sperat, ca urmare a introducerii noului program de 8 ore în 3 schimburi“. Ca măsuri, mai scrie acelaşi locotenent în raport, se precizează că „aspectul va fi raportat la buletinul informativ şi de asemenea se va sesiza şi conducerea unităţii cu aceste aspecte“. Ca sarcini, mai reiese din raport, „Paul“ „a fost instruit să culeagă în continuare date referitoare la starea de spirit din cadrul I.M. Lonea, stări de pericol din subteran, precum şi aspecte care se pot ivi pe linie de iredentism“. Documentul este semnat de locotenentul H.M., cel care a cules informaţiile de la „Paul“.

Cum s-a încheiat „pactul“ lui „Paul“ cu Securitatea

În 20 decembrie 1983, într-un raport înregistrat cu numărul 0013889/09 şi aprobat de şefii Securităţii, se încetează colaborarea cu sursa „Paul“. Lt. Maj. H.M., cel care a întocmit raportul, precizează în acest document scris de mână următoarele: „Numitul Cozma Miron, (...) de naţionalitate şi cetăţenie română, în prezent subinginer miner la Mina Lonea, a fost recrutat în calitate de colaborator al organelor noastre la data de 07.09.1977, având numele conspirativ «PAUL» şi posedând dosar personal şi mapă anexă nr. 0013889. În perioada scursă de la recrutare şi până în prezent, colaboratorul a furnizat un număr însemnat de materiale informative, care au fost exploatate la momentul potrivit şi în baza cărora au fost întreprinse măsuri specifice muncii de securitate în cadrul obiectivelor economice. Din luna octombrie 1983, susnumitul a devenit membru PCR, fapt pentru care propunem abandonarea colaboratorului şi folosirea lui în continuare ca sursă, cu aprobarea organelor de partid“.

Cum îl evalua Secu’

De-a lungul celor şase ani în care Miron Cozma a colaborat cu Securitatea lui Ceauşescu, sub numele conspirativ „Paul“, cadrele din sistem i-au evaluat de câteva ori activitatea de sursă. În dosarul său din arhiva CNSAS, sunt păstrate şi aceste caracterizări pe care oamenii Securităţii i le făceau în perioada în care era sursa „Paul”. Astfel, în 1 noiembrie 1979, şeful Biroului C.V. şi ofiţerul specialist I Ş.T. semnează o notă raport, scrisă de mână, în care se precizează: „În data de 01.11. 1979, lt. col. Ş.T. am analizat activitatea desfăşurată de colaboratorul «Paul» (...) Nu s-a lucrat corespunzător în instruirea, dirijarea şi verificarea colaboratorului, în conformitate cu posibilităţile pe care le are acesta. Din verificările efectuate rezultă că nu este deconspirat, în anul 1979 nu a fost recompensat. Se va acţiona pentru verificarea complexă a colaboratorului, pentru instruirea şi dirijarea acestuia pe profil. În concluzie am stabilit că colaboratorul Paul este util în continuare pentru activitatea de contrainformaţii în sectoare economice în cadrul I.M. Lonea“.

„Se bucură de încrederea personalului muncitor“

În 31 mai 1980, într-un raport de verificare semnat de ofiţer specialist lt. maj. C.V., cu antetul Ministerul de Interne / Serviciul Municipal Petroşani, se arată că „Paul“ „îşi desfăşoară activitatea ca subinginer în cadrul compartimentului energetic I.M. Lonea, a fost verificat prin reţeaua informativă, prin verificări directe şi pe baza informaţiilor pe care acesta le-a furnizat. A fost verificat la locul de muncă, rezultând că are o comportare bună, se bucură de încrederea personalului muncitor, nu a comis abateri disciplinare şi nici nu a fost sancţionat, îşi rezolvă cu promtitudine sarcinile de serviciu, fiind apreciat pozitiv de conducerea întreprinderii“.

În acelaşi raport se mai precizează că „Paul“, „în activitatea de colaborare cu organele de securitate, s-a dovedit cinstit, corect, nu s-a deconspirat, a furnizat informaţii care s-au confirmat şi, în baza lor, s-au întreprins măsuri preventive înlăturându-se unele stări care puteau produce pagube economice. În societate, colaboratorul «Paul» de asemenea are comportare bună, nu este cunoscut cu vicii, are pasiuni pentru obiecte de provenienţă străină, are relaţii cu unii studenţi străini de la I.M Petroşani, printre care şi studentul sirian W.H., care se află în atenţia compartimentului de antiterorism“. În concluzie, se precizează că „Paul“ „este util în continuare în activitatea de contrainformaţii în sectoare economice“.

Foto AP

Miron Cozma liderul minerilor din Valea Jiului aduşi de Ion Iliescu la mineriadele din Bucureşti Foto AP

Din aceeaşi categorie, o notă de analiză a colaboratorului «Paul», din 19 august 1980, făcută de „lt. col. Ş.T. în prezenţa lt. maj. C.V.”, arată că sursa a furnizat materiale informative despre elemente aflate în lucru, cât şi despre unele stări şi fenomene negative din cadrul obiectivului I.M. Lonea, a participat personal la înlăturarea unor stări de pericol, care puteau genera evenimente în subteran. Informaţiile furnizate s-au dovedit a fi reale, ceea ce denotă că informatorul a fost corect în colaborarea cu organele noastre“. În continuare, se mai precizează că „se va acţiona pentru o dirijare mai bună, cât şi pentru verificarea colaboratorului, considerăm că este util în continuare pentru activitatea de contrainformaţii în sectoare economice“.

„În faţa mea nu mişca nimeni pe vremea lui Ceauşescu”

Jurnaliştii „Adevărul” l-au contactat din nou pe Miron Cozma, duminică, 12 iunie, de data aceasta pentru a discuta cu el despre dosarul păstrat în arhivele CNSAS, în care apare ca sursa „Paul” a Securităţii, fiind totodată informat că acest dosar va fi publicat. Miron Cozma a negat colaborarea cu fosta Securitate, menţionând, de data aceasta, că el a fost bătut de securişti şi că a avut arest la domiciliu în 1977, după evenimentele din august, când a avut loc greva minerilor.

Totuşi, şi-a păstrat şi declaraţiile în care precizează că, cel puţin în 1978, securiştilor le era frică de el, de data aceasta pentru că el era cel care îi ameninţa, ba chiar bătea prim-secretari. Deşi, aşa cum susţine, Cozma a fost urmărit de Securitate în timpul evenimentelor din 1977, fiind chiar bătut, în 1978, pentru că ar fi fost iubit de mii de oameni în calitate de DJ, dar şi pentru că directorul minei l-ar fi privit ca pe copilul său, Miron Cozma devine inginer-şef Producţie la mina Lonea. Reproducem mai jos o parte din răspunsurile oferite de Miron Cozma jurnaliştilor „Adevărul”, referitoare la dosarul „Paul” păstrat la CNSAS.

„În ’77, eu l-am arestat pe Ceauşescu. Eu, angajament? Nu auzi că eu nu am fost membru de partid? Ce, naiba, nu pricepeţi? Eu sunt rocker. Am eu angajament la Securitate? Din 1978, eu am devenit inginer Producţie la Mina Lonea. Întreabă-l câtă bătaie a luat de la mine primul secretar de acolo. În faţa mea nu mişca nimeni pe vremea lui Ceauşescu. Eu n-am avut niciodată vreo relaţie cu Securitatea. Întreabă-l pe Voinea, în 1997, când m-a arestat tâmpitul ăla de Constantinescu, pe care l-am făcut preşedinte, Voinea a scos dosarul din 1977, eu eram arestat, m-a chemat la Procuratura Militară să-mi spună ce ordine a primit şi a început să râdă. Făcea mişto că «să te fac erou, dar cum să te fac erou?». Astea sunt invenţii scriptice ale unora. Ale Securităţii, pentru că, repet, eu nu aveam relaţii cu Securitatea. Eu n-am fost niciodată membru de partid. Încă mi-am bătut joc de ei, de comunişti".

Cozma mai spune că, dacă ar fi fost omul Securităţii, atunci ar fi ajuns director. Cu toate astea, în răspunsul său oferit ziarului nostru, susţine că, în 1978, la mina Lonea, „eram conducătorul minei, pe schimburi nu mişca nimeni, eu eram directorul minei”.

„Dacă eram cu Securitatea, eram de mult director.  Dar nu aveam cum să fiu director. La 1 august ’77, eu eram angajat ca subinginer la Mina Bărbăteni, eram DJ de 7 ani. Păi, cum, Voinea nu îmi spunea asta mie, dar îmi spunea ce tâmpenii am făcut eu acolo, cum îi mobilizam pe minerii de acolo? Păi, eu la 1 august 1977, îl arestez pe ministrul Minelor, Constantin Băbălău, şi după aceea pe Ilie Verdeţ (fost ministru şi prim-ministru în perioada comunistă – n.r.), pe 2 august îl arestez pe Ceauşescu şi devin colaborator în septembrie? M-am schimbat subit. Cât de important devenisem eu pentru comunişti! Dumneata ştii câtă bătaie am luat eu în perioada ’77 şi am avut domiciliu forţat, arest la domiciliu la căminul de nefamilişti, de pe Viitorului, din Lupeni.  Păi, mie nu-mi arăta Voinea acest dosar? Mie mi-au arătat dosarul de la Securitate al meu, în care se arăta că eu eram coordonatorul din umbră al evenimentelor din mine din 1977. Nu cred că e ceea ce ştiam eu şi o să vorbesc şi cu Voinea să văd unde e dosarul meu”.

Eu nu-mi aduc aminte numele «Paul» şi sunt un om care îşi aduce aminte şi când l-a înţepat albina, când aveam şase ani. Eu, în 1978, eram deja inginer-şef Producţie la Mina Lonea. Eram conducătorul minei, pe schimburi nu mişca nimeni, eu eram directorul minei. Cum, naiba, nu eram membru de partid până în 1983? Boantă, care era directorul minei, m-a pus, când am venit în 1978 la Lonea, direct inginer-şef Producţie. Despre cine să dau note informative? Despre mineri? Păi, eram şeful lor. Ştii ce le făceam la mineri? Îi rupeam cu bătaia. Eu le spuneam că nu le iau banii să le dau la comunişti, dar le spuneam că-i rup cu bătaia. Şi îi rupeam cu bătaia. Astea sunt invenţii scriptice. Poate au făcut nişte înscrisuri sub semnătura mea. Eu sunt rocker din 1970, am ţinut discotecă în Bucureşti, ţineam discotecă în şapte oraşe, am ţinut discotecă pentru 9.000 de studenţi.

„După august ’77, când a început măcelul, normal că îmi era frică. Că mă băteau atunci. Păi, eram tâmpit? Aveam peste 200 de bodyguarzi, că ţineam discotecă în şapte oraşe. Aveam «Joia tineretului», că mă obligau comuniştii să ţin, asta nu era plătită. În rest, la cluburi, eram DJ pe bani. După aia, când am ajuns sculă tare, n-auzi, domnişoară, inginer-şef Producţie în 1978, normal că am început să fac ordine la mină şi le-a fost frică securiştilor de mine. Atunci chiar nu îmi mai păsa.

Eu dădeam, ca inginer-şef, rapoarte scrise, într-adevăr. Normal că trebuia să fac rapoarte despre activitatea, despre condiţiile în care lucrează minerii, pentru că eram şef. Nu, nu -mi aduc aminte de acest angajament Paul. (…) de ce m-au pus comuniştii şi directorul Boantă inginer-şef? Mă ştia toată Valea Jiului că fusesem DJ? M-a pus directorul Boantă, pentru că eram ca şi copilul lui. Tatăl meu a murit pe 15 martie 1978. Normal că m-am transferat de la Bărbăteni, că stăteam la Lupeni, la Lonea, ca întreţinător de familie. Eram urmărit de Securitate, nu dădeam rapoarte la Securitate. Eu nu mint".

În interviul acordat, duminică, ziarului „Adevărul”, Cozma explică şi de ce a avut nevoie de pumn, pentru a rezolva unele lucruri, de-a lungul vieţii. „Dacă nu eram violent, eram mort de mult. La Penitenciar la Jilava, în faţa mea, toţi şmecherii voştri din Bucureşti n-au mişcat. Cu Spoitoru, cu Cămătarii, n-a mişcat nimeni. Nici garda! Toţi şmecherii voştri pe care-i faceţi mari voi. Eu am fost şapte ani şeful deţinuţilor. Şapte ani. Pardon? De ce m-au ales? Pentru mine e o mândrie, da! Vrei să-ţi spun un lucru? Nu Monica Macovei, tot eu am făcut reforma. Eu am făcut reforma, în 1999, în puşcării, nu Monica Macovei, comunista Monica Macovei, sau alţi minişti lu’ peşte”.

 

Momentele în care minerii din Valea Jiului au făcut ”ordine” în România 

Mineriada din 28 – 29 ianuarie 1990. În ianuarie 1990, Ion Iliescu anunţa că Frontul Salvării Naţionale, prin care prelease puterea provizorie după Revoluţie, va participa, ca partid politic, la alegerile ce urmau să aibă loc în primăvară. Acest lucru a nemulţumit o parte a populaţiei. În 28 ianuarie, partidele istorice PNŢCD şi PNL organizează în Piaţa Victoriei un protest, în paralel cu o contramanifestaţie de susţinere a autorităţilor. De partea lui Iliescu, în stradă ieşiseră, atunci, în special muncitorii, care scandau, printre altele, „Câmpeanu la azil, Coposu la cimitir!“. Pentru intimidarea opozţiei, Iliescu cheamă la Bucureşti minerii şi, odată cu venirea ortacilor, au început şi violenţele. „Bodyguarzii din subteran“ ai lui Iliescu, coordonaţi de autorităţi şi de liderii FSN, au făcut, ilegal, mai multe percheziţii la sediile partidelor istorice şi la mai multe organizaţii care luptau pentru democraţie.

Mineriada din 18 – 19 februarie 1990. În 18 februarie 1990, Piaţa Victoriei a asistat la un amplu protest îndreptat, iniţial, împotriva Securităţii şi a regimului comunist şi, apoi, împotriva liderilor FSN. Manifestaţia era organizată de partidele istorice. Deşi protestatarii au solicitat să poarte un dialog cu reprezentanţii Guvernului de atunci, vicepremierul Gelu Voican Voiculescu s-a afişat în zona Pieţei cu o armă automată, fapt care a iritat mulţimea. Unii protestatari au pătruns în sediul Guvernului, unde l-au găsit pe Gelu Voican Voiculescu, pe care l-au ameninţat că îl aruncă de la balcon. A fost mobilizată Armata şi, spre seară, erau câteva zeci de victime şi se făcuseră aproximativ o sută de arestări. Protestatarii erau prezentaţi poporului, la TVR, drept „contrarevoluţionari“ „plătiţi de conducerile partidelor istorice“. Şi de data asta, Iliescu a chemat ortacii să facă ordine, astfel că 4.000 de mineri din Valea Jiului au fost aduşi în Capitală în noaptea de 18 spre 19 februarie. Odată ajunşi, aceştia au găsit, însă, linişte în Piaţa Victoriei, manifestanţii fiind deja împrăştiaţi de forţele de ordine. „Măsurile drastice“ anunţate atunci de Iliescu au dus la judecarea mai multor manifestanţi, închişi în penitenciarele Rahova, Jilava, Râmnicu Sărat sau în beciul Ministerului de Interne. Cei mai mulţi dintre aceştia, printre care studenţi şi jurnalişti, au fost, în timp, achitaţi.

Mineriada din 13 – 15 iunie 1990. În 22 aprilie 1990, partidele din opoziţie, PNL şi PNŢCD, organizează în Piaţa Universităţii un protest de proporţii faţă de puterea deţinută de Ion Iliescu, la care iau parte zeci de mii de persoane. Din 22 aprilie, timp de 53 de zile, până în 15 iunie, are loc aşa-numita „Golaniadă”, zona este declarată „liberă de neo-comunism“, iar din balconul de la Universitate, devenit un simbol al mişcării, le vorbeau, în fiecare zi, zecilor de mii de oameni adunaţi aici, foşti deţinuţi politici, lideri ai partidelor istorice, studenţi, intelectuali. Urmează alegerile din mai, câştigate detaşat de FSN, dar în Piaţa Universităţii continuă, zi de zi, protestele, însă numărul participanţilor se măsura deja în sute, unii dinre ei intrând în greva foamei. În dimineaţa de 13 iunie, forţele de ordine intervin violent în Piaţa Universităţii şi au loc adevărate lupte între manifestanţi şi poliţişti, aceştia din urmă folosind şi arme de foc. Sunt atacate sediul Ministerului de Interne, al Poliţiei Capitalei, iar curtea TVR este ocupată, televiziunea publică anunţând că îşi întrerupe emisia, pentru câteva ore.

Şi de data aceasta, Ion Iliescu a găsit aceeaşi soluţie: a chemat în Capitală „toate forţele conştiente şi responsabile“ din ţară, pentru a-i „nimici“ pe protestatari.

Imagine cu violenţele din Capitală, în timpul mineriadei din 13 - 15 iunie 1990. Foto AP

Miron Cozma liderul minerilor din Valea Jiului aduşi de Ion Iliescu la mineriadele din Bucureşti Foto AP

Mai multe garnituri de tren le sunt puse la dispoziţie minerilor din Valea Jiului, coordonaţi de liderul lor de sindicat Miron Cozma. Ortacii ajung în Capitală în 14 iunie. În „Joia groazei“, aşa cum a rămas în istorie această zi, Iliescu le ţine un discurs minerilor: „Dragi mineri, mă adresez dumneavoastră de astă dată mulţumindu-vă pentru răspunsul de solidaritate muncitorească pe care şi de astă dată l-aţi dat la chemarea noastră. Delegaţia de mineri, în frunte cu domnul Cozma, se va deplasa spre Piaţa Universităţii, pe care vrem s-o reocupaţi dumneavoastră”. Iliescu le mai spune ortacilor că avem de-a face cu elemente de-a dreptul fasciste, grupuri organizate de elemente incitate, multe din ele drogate! Tocmai acum, aceste elemente au încercat să submineze viaţa noastră democratică“.

Minerii încep, apoi, măcelul asupra „golanilor“ din Piaţa Universităţii, dar nu numai asupra lor. Sute de oameni sunt bătuţi cu bestialitate de ortacii înarmaţi cu bâte, oamenii lui Cozma devastează sediile partidelor istorice, casele liderilor opoziţiei, precum şi sediile unor ziare independente. Marian Munteanu, cel care era cunoscut atunci ca liderul „golanilor“ din Piaţă, este prins de mineri, bătut crunt şi aruncat în fântâna de la Universitate. Oficial, bilanţul este de şase morţi şi sute de răniţi, însă asociaţiile victimelor au susţinut că numărul morţilor ar fi fost cu mult mai mare, aproximativ o sută de persoane. Tot atunci, alte câteva sute de persoane au fost arestate. După o zi de la luptele sângeroase, în care s-a cerut „moarte intelectualilor“, pe 15 iunie, Ion Iliescu vine din nou în faţa miilor de mineri, având un discurs mânjit cu sânge: „Vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile, că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu. (...) Să ne vedem cu bine!“.

Mineriada din 24 – 26 septembrie 1991. În această lună, sindicatele minerilor din Valea Jiului declanşează o grevă generală, ortacii fiind nemulţumiţi de nivelul de trai. Liderul lor sindical, Miron Cozma, ameninţă cu invadarea Capitalei. Pe 24 septembrie, ortacii devastează gara din Petroşani şi ocupă trei trenuri, iar pe 25 septembrie ajung în faţa Palatului Victoria. Este atacată clădirea Guvernului şi au loc violenţe în stradă. Seara, liderii de sindicat se întâlnesc cu Ion Iliescu şi cer demisia Guvernului condus de Petre Roman, lucru care se întâmplă a doua zi, în 26 septembrie. Revendicările ortacilor sunt rezolvate, iar aceştia se întorc în Valea Jiului. Şi de această dată, bilanţul mineriadei a fost unul sângeros: 455 de răniţi, trei morţi la Bucureşti şi unul la Vulcan.

A cincea Mineriadă. În ianuarie 1999, Guvernul condus de Radu Vasile anunţă închiderea primelor mine din Valea Jiului, iar ortacii declanşează greva generală. În 15 ianuarie, Judecătoria Petroşani va declara ilegală greva minerilor, iar la 18 ianuarie Miron Cozma decide începerea „Marşului spre Bucureşti”. Ortacii rup barajele puse pe drum de autorităţi, iar după bătălia de la Costeşti cu forţele de ordine, premierul acceptă să discute cu reprezentanţii minerilor, la mănăstirea Cozia. Aici se încheie „pacea de la Cozia“, un acord prin care se garantează neînchiderea minelor Dâlja şi Bărbăteni, dar şi neînceperea urmăririi penale împotriva liderilor minerilor.

A şasea Mineriadă. În 15 februarie 1999, Miron Cozma este condamnat de instanţa supremă la 18 ani de închisoare în dosarul Mineriadei din septembrie 1991. O zi mai târziu, Cozma pleacă spre Bucureşti alături de 2.500 de mineri. Pe 17 februarie sunt opriţi la Stoeneşti, în judeţul Olt, iar Cozma şi alţi lideri sindicali sunt arestaţi. În 2 decembrie 2007, „Luceafărul huilei“ a fost eliberat, primind, însă, o interdicţie de şedere în Bucureşti şi Petroşani. Cozma a fost la un pas să iasă din puşcărie în decembrie 2004, când Ion Iliescu i-a semnat ordinul de graţiere, cu doar câteva zile înainte să îşi încheie mandatul de preşedinte. Decizia lui Iliescu a provocat, însă, reacţii dure în societate, motiv pentru care fostul preşedinte a revocat aproape imediat ordinul de graţiere a lui Miron Cozma.

Miron Cozma liderul minerilor din Valea Jiului aduşi de Ion Iliescu la mineriadele din Bucureşti Foto AP

Mieriada din iunie 1990 Foto AP

Pe aceeaşi temă:

Miron Cozma, „băiatul rău” din Piaţa Universităţii, despre Marian Munteanu, „Ioan” al Securităţii: „Să-l ferească Dumnezeu să dea ochii cu mine!“

Spovedania ortacilor mânaţi la Mineriade: „Foarte mulţi securişti acoperiţi au coabitat cu minerii. Cozma a apărut prin grija Serviciilor estice“

Romeo Beja, locotenentul lui Miron Cozma în zilele Mineriadei din 1999, a fost reţinut după 11 ani de la condamnare

Traseul scurt al Securităţii spre Marian Munteanu. Întâlniri-cheie care au dus la semnarea „pactului“ cu Ioan

Marian Munteanu: „Nu am colaborat cu Securitatea, ci am avut de suferit de pe urma ei“


 

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite