Dezvăluirea spionului Pacepa despre „hoţii hi-tech”: „România a salvat 600 - 800 de milioane de dolari”
0
Ion Mihai Pacepa, fostul general DIE care a dezertat în SUA, a rămas în istorie prin dezvăluirile sale despre dedesubturile spionajului românesc din timpul regimului comunist.
Ion Mihai Pacepa a devenit cel mai cunoscut spion din România regimului comunist, după ce în 1978, în timp ce se afla în misiune în afara ţării, a dezertat în Germania, refuzând să se întoarcă în România.
Moartea spionului Mihai Pacepa rămâne un mister: „Este a treia oară când rezerviştii îl omoară“
Fostul adjunct al Departamentului de Informaţii Externe şi consilier al lui Nicolae Ceauşescu a primit azil politic în Statele Unite ale Americii, iar în anii următori a publicat o serie de dezvăluiri despre regimul comunist, care au atenţia presei internaţionale. Un astfel de articol s-a numit „România culege răsplata de pe urma hoţilor hi-tech” (n.r.: hi-tech însemnând înaltă tehnologie), şi a fost semnat de Ion Mihai Pacepa şi de Michael Ledeen în numărul din 16 martie 1985 al publicaţiei americane „Human Events”. O copie a sa a fost păstrată în arhivele Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), a fost digitalizată şi pusă la dispoziţia publicului.
Povestea bizară a spionului Horodincă, românul care a cerut azil în SUA, dar apoi a vrut să se întoarcă în ţară deşi fusese condamnat la moarte pentru trădare
După ce au obţinut puterea, regimurile comuniste şi-au consolidat cuceririle prin teroarea instituţionalizată impusă de forţele de securitate, scriau autorii în deschiderea articolului din „Human Events”.
„În timpul naţionalizării economiilor din Estul Europei, forţele de securitate au distrus milioane de membrii ai „burgheziei”. În anii 1950, de exemplu, Partidul Comunist Român a putut naţionaliza terenurile agricole şi colectiviza agricultura, folosind forţele de securitate create recent pentru a aresta 50.000 de ţărani şi pentru a-i trimite în lagărele de concentrare”, afirmau Pacepa.
Potrivit autorilor articolului, Serviciile secrete externe din Estul Europei aveau însărcinarea ordinul de a creşte nivelul de spionaj tehnologic şi de a reduce cantitatea importurilor din Vest.
„Li s-a spus să se folosească de corupţie, droguri şi arme, de şantajul asupra celor care emigrau în vest şi chiar de traficul de fiinţe umane pentru a produce valută”, afirma fostul spion.
În 1978, mai mult de 60 la sută din reprezentanţii comerciali externi ai ţărilor din Pactul de la Varşovia erau ofiţeri de informaţii, iar restul, cu câteva excepţii nesemnificative, erau agenţi, scriau autorii articolului.
„În ce priveşte personalul de tranzacţii externe al României, 70 la sută din el erau ofiţeri de informaţii, şi 38 din 41 de şefi ai întreprinderilor de comerţ exterior din România erau ofiţeri şi agenţi ai Serviciilor secrete. Circa 85 – 90 la sută din inginerii, medicii, economiştii şi profesorii trimişi în afara ţării de statele semnatare ale Tratatului de la Varşovia, în urma acordurilor bilaterale, erau agenţi de informaţii. Fiecare coperativă sau asociere cu companii occidentale era folosită intens pentru a infiltra în Vest numeroşi ofiţeri de informaţii şi agenţi, pentru obţinerea ilegală a noilor tehnologii”, susţineau semnatarii articolului.
Furtul de tehnologie încurajat în România
Ion Mihai Pacepa şi de Michael Ledeen arătau că spionajul tehnologic plătea dividente uriaşe Blocului Sovietic. În cazul României, s-a dovedit extrem de eficient în dezvoltarea industrială.
„În 1978, Guvernul Român a analizat rezultatele unui deceniu de activităţi ilegale şi a văzut că producţia a fost într-adevăr impresionantă: mai mult de 35 la sută din inventarul şi progresul industrial naţional era datorat, cel puţin în parte, spionajului. Uzine chimice care produceau polistiren, poliuretan, piele sintetică, melamină, coloranţi, explozivi, anvelope radiale şi materiale fotosenzitive au fost construite în toate regiunile ţării. Numeroase fabrici noi de produse medicale şi farmaceutice au fost urmate de un număr impresionant de instalaţii metalurgice noi pentru fabricarea oţelurilor şi aliajelor superioare, carbidului şi aliajelor neferoase, la fel şi de oţelării şi lamionare moderne şi o industrie nouă-nouţă a aluminiului. Exhipamente digitale noi, motoare din aliaje uşoare şi motoare noi diesel au fost şi ele rezultate ale operaţiunilor de informaţii. Industria nucleară a raportat că a primit destule informaţii pentru a construi o instalaţie de producere a apei grele şi 30 la sută din componentele reactoarelor nucleare. Guvernul estima că în decada analizată, România a salvat între 600 şi 800 de milioane de dolari, înlocuind importurile legale (dar scumpe) cu produsele spionajului, ilegale dar ieftine. La ultima călătorie pe care am făcut-o în Moscova, directorul Serviciului extern sovietic a descris campania de creştere a spionajului tehnologic ca fiind una din cele mai productive şi prospere afaceri din istorie”, relata Ion Mihai Pacepa.
Serviciul de spionaj se implica în „operaţiuni de influenţă”, care vizau penetrarea Guvernelor ţărilor din Lumea a treia pentru a le transforma în aliaţi ai României, iar printre afacerile profitabile derulate de acesta a fost „vinderea oamenilor” ca o marfă de export. Evreii şi germanii din România erau plăteau mii de dolari pentru a putea emigra în Israel şi în Occident, afirma Pacepa, fapt negat de Guvernul României de la acea vreme.
Textul integral al articolului semnat de Mihai Pacepa şi Michael Ledeen, în limba engleză, poate fi consultat în arhiva digitală a CIA.
Articol Mihai Pacepa despre hotii hi tech din 1985
Şeful din spionaj, azil politic în SUA
Născut în 1928, Ion Mihai Pacepa a părăsit România în vara anului 1978, în vremea în care se afla în conducerea Departamentului de Informaţii Externe şi era consilier de taină al lui Nicolae Ceauşescu. În iulie 1978 a fost trimis în misiune în Republica Federală Germania (RFG). A solicitat azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn, iar cererea a fost aprobată de preşedintele Jimmy Carter. La 28 iulie 1978 Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar la aeroportul prezidenţial de lângă Washington, D.C..
Regimul comunist l-a condamnat urgent la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare şi a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Povestea şefului spionilor devenit transfug, relatată chiar de către el, a devenit faimoasă în SUA la începutul anilor ’80. La fel de celebre au fost şi volumele publicate de acesta despre regimul comunist din România acelor ani şi despre familia Ceauşescu. Au rămas însă controverse cu privire la motivele care l-au determinat pe Pacepa să fugă din ţară.
Potrivit propriei variante, Pacepa a recurs la acest gest după ce i s-ar fi cerut să îl omoare pe Noel Bernard, directorul postului de radio Europa Liberă. O altă versiune este că s-a folosit de şansa de a părăsi România, când Ceauşescu l-a trimis în RFG cu un mesaj secret pentru cancelarul german Helmud Schmidt. După momentul defectării, ziarul german Die Welt afirma că Pacepa se afla în contact cu CIA de ceva timp înainte de dispariţia sa, însă oficialii americani nu confirmau acest lucru. Alţi istorici susţineau că serviciul de spionaj american cunoştea încă din 1976 faptul că românul era şi agent KGB. Iar o altă versiune despre motivele fugii lui Pacepa a fost că acesta ar fi aflat că este anchetat din ordinul lui Ceauşescu pentru tranzacţii dubioase în numele statului român.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
