Cum vede România baciul Ştefan Gros, la 101 ani: S-a tot schimbat, dar a ajuns cu picioarele la deal şi cu capul în pământ
0
La 101 ani, baciul hunedorean Ştefan Gros îşi poartă cu mândrie straiele populare, care îl aseamănă unui erou din basmele românilor.
O viaţă întreagă a cutreierat munţii şi a avut grijă de nenumărate turme de oi, obişnuit cu traiul simplu al muntenilor şi cu asprimea vieţii la stână. Ştefan Gros este din Vâlcele, un sat de pe Valea Streiului, aflat la umbra Retezatului, şi a fost ani în şir cel mai vârstnic angajat din România. A devenit pensionar cu acte în regulă abia la începutul acestui an. Munţii Retezat şi Parâng au fost ultimele sălaşuri ale ciobanului îndrăgostit de meseria sa.
„Numai de dragul oilor mi-a lungit Dumnezeu anii de viaţă. Nu mă simt deloc bătrân. Nu mă doare nimic. Mănânc orice, dorm toată noaptea. Mai beau, din când în când, şi câte un pahar de vin. La etatea mea, eu zic că îi bine. Picioarele nu mă dor, doar pasul s-o mai înmuiat“, spune ciobanul care provine dintr-o familie longevivă: tatăl lui a trãit până la 103 ani, iar un bunic - până la 107 ani.
Veteranul nu îşi face griji pentru vârsta sa şi a povestit că vrea din suflet să participe la Centenarul Marii Uniri. De 1 Decembrie îşi doreşte să fie la Alba Iulia, unde în urmă cu un secol avea loc Marea Adunare Naţională în care a fost pecetluită unirea Transilvaniei cu România.
Despre transformările prin care a trecut România în ultima sută de ani, baciul a vorbit cu tristeţe. „Sunt prea puţini cei care o duc bine în ţară. Eu o duc bine, mulţam lui Dumnezeu, căci sunt sănătos. Dar mă gândesc la nepoţii şi strănepoţii mei, ce va fi când vor ajunge la vârsta mea. România s-a tot schimbat, dar a ajuns cu picioarele la deal şi cu capul în pământ“, spune Ştefan Gros.
Se încarcă comentariile...
