Cum a pierdut Petrache Lupu „competiţia“ cu Arsenie Boca. Maglavitul, înecat în bălării, zeci de mii de români urcă acum Dealul Prislopului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Zeci de mii de pelerini ajung săptămânal la Mănăstirea Prislop, pentru a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca, mulţi cu credinţa că vor fi ajutaţi spiritual de cel supranumit „sfântul Ardealului”. Fenomenul pelerinajelor la Prislop are un corespondent în istoria recentă a României: în urmă cu şapte decenii, mulţimi impresionante se îndreptau zilnic spre Maglavit, locul în care ciobanului Petrache Lupu i s-ar fi arătat Dumnezeu.

Fenomenul „Arsenie Boca” atrage zilnic mii de oameni la Mănăstirea Prislop, din Ţara Haţegului. Pelerinii petrec ore în şir aşteptând să se închine în faţa locului de veci al duhovnicului, cu speranţa că vor fi ajutaţi, că dorinţele pentru care se roagă li se vor împlini. Mulţi cred în miracolele făcute de Arsenie Boca, atât în timpul vieţii, cât şi după moarte, şi sunt convinşi de puterea vindecătoare a fostului călugăr.

Pelerinajele la mănăstirea Prislop au crescut în amploare în ultimii ani, însă fenomenul „Arsenie Boca” nu a fost singular în istoria a României. În anii 1930, Maglavitul, un sat sărac de pe malul Dunării, devenea celebru în întreaga lume datorită unui cioban, Petrache Lupu, care susţinea că l-a întâlnit pe Dumnezeu.

O serie de asemănări există între cele două personalităţi ale ortodoxiei şi între fenomenele pe care le-au creat.

1 Apariţii miraculoase
Povestea prin care Petrache Lupu a devenit cunoscut a început în primăvara anului 1935. Ciobanul peltic, suferind de o formă de debilitate, avea 28 de ani şi păştea oile la marginea satului Maglavit de pe malul Dunării.

„În ziua de 31 mai 1935, era într-o vineri, trecând Petrache Lupu în dreptul a trei buturugi din pădure, i-a ieşit în cale un moş cu barbă albă şi lungă până la brâu, cu mustăţi foarte lungi şi împreunate cu barba. În loc de îmbrăcăminte avea peste tot numai păr alb ca mătasea, care îi acoperea corpul până la degetele picioarelor, ca un fel de sarică ciobănească. Sta în aer, la vreo souă palme de pământ. De la el venea un miros aşa de frumos cum nu se întâlneşte la nicio floare pe câmp sau în grădină, ceva care aduce cu mirosul de smirnă”, scria Gheorghe Marinescu, membru al Academiei Române, în cartea „Lourdes şi Maglavit”, publicată la Tipografia ziarului Universul în 1936.

Personajului misterios i-a apărut de trei ori lui Petrache Lupu, potrivit mărturiei ciobanului, şi l-ar fi îndemnat să le spună sătenilor să se îndrepte în credinţă, altfel „va fi foc”. Vestea s-a răspândit repede, după ce a fost mediatizată în ziarele vremii.

Arsenie Boca a relatat, la rândul lui, despre apariţia miraculoasă, din vremea când se afla în sihăstria de pe Muntele Athos. Scena s-a petrecut în 1939, când călugărul avea 28 de ani şi a fost povestită într-unul din manuscrisele sale.

„Se auzi o bubuitură ca atunci când s-a rostogolit un bolovan pe pietrele de jos. O voce tulburătoare rosti: “Zian Boca, din România să-i scrii mamei tale scrisoare că, dacă nu, va muri şi o ai pe suflet. Ştiu că eşti fecior şi că nu te-ai atins de femei, dar eşti mândru că eşti pictor şi că ai tăiat cadavre la facultatea de medicină din Bucureşti, va trebui să posteşti, să te rogi şi să tai 100 de beţe din castan ca şi canon de ispăşire”, îşi amintea călugărul.

În momentul apariţiei miraculoase despre care povestise Arsenie Boca, atât el cât şi alţi doi călugări se opinteau să împingă un bolovan mare pe două beţe de castan puse ca role.

image

„Am simţit deodată că se uşurează povara şi bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească. Dometie sesiza şi el ce se întâmplă şi exclamă: Născătoare de Dumnezeu! A venit Sfântul. Într-adevăr lângă noi era o făptură parcă om, parcă fiară, cu barba până la pământ şi un păr ca o coamă de leu. Împingea cu noi la bolovan. El era cel care făcea ca bolovanul să meargă parcă tras de cineva de sus”, îşi amintea părintele Arsenie Boca. „M-am cutremurat, că aveam lângă mine un Sfânt, un prooroc care-mi ştie trecutul şi numele”, scria Arsenie Boca, în manuscrisul său.

image

2 Au atras mulţimi impresionante
La scurt timp după mediatizarea poveştii lui Petrache Lupu, satul său natal şi pădurea unde i s-ar fi arătat Dumnezeu au devenit locuri de pelerinaj pentru zeci de mii de oameni. Pelerinii se îndreptau spre Maglavit pentru a-l vedea pe ciobanul, devenit un personaj important al vremii.

„Sâmbătă, 14 septembrie 1935, P. Lupu a asistat la slujba religioasă de la biserica din sat, iar la ora 9, în fruntea unei imense procesiuni, între preoţime şi jandarmi, care îl apără de semnele de devotament ale mulţimii, a pornit pe drumul de curând tăiat prin pădure până la târl din marginea Dunării. De-alungul şoselei, câteva zeci de mii de oameni se închinau înşiraţi pe două rânduri. Mii de bărbaţi şi femei îi aşteptau în genunchi trecerea, Mergea drept şi se lăsa atins ca în vis de către o mână scăpată printre jandarmi. Era obiectul unei continue adoraţii mistice, care la schilozi şi bolnavi ia forme de delir”, scria autorul volumului „Lourdes şi Maglavit”, publicat la Tipografia ziarului Universul în 1936.

Arsenie Boca a atras la rândul lui mulţimi impresionante de credincioşi, atât în perioada petrecută la mănăstirea din Sâmbăta de Sus, cât şi în anii 1950, în care a fost duhovnic la Prislop.

„Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărului Arsenie - aşa îl chema în călugărie - a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept, cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”, arăta informatorul Nicoară Iulian, într-o notă din dosarul de urmărire al călugărului, publicată de site-ul fericiticeiprigoniti.ro.

3 Vindecări
Ziarele de la mijlocul anilor 1930 şi celelalte publicaţii relatau despre vindecările miraculoase petrecute la Maglavit.

„La buturugi, se găseau o întreagă serie de bolnavi vindecaţi la Maglavit. Cu acest prilej, printre mulţimea de suferinzi era Alexe Stroe Militaru, fost primar din Satulung, care este orb de cinci ani. Venise să se roage şi el cu credinţă, pentru sănătate. Cu lacrimi în ochii limpezi dar fără vedere. Militaru a povestit unui ziasrist despre următoarele cazuri de vindecare întâmplate în ultima săptămână: Radu Manolescu din Ianca, judeţul Brăila, de 54 de ani, a venit cu mâna şi piciorul drept paralizate. După o şedere de şapte zile la buturugi a plecat vindecat. Costică Trandafir din Coşereni, judeţul Ialomiţa, mut şi surd de 17 ani, dormind o noapte la buturuga mare a început să vorbească perfect. Domnişoara Elena Constantinescu din Constanţa, bolnavă de epilepsie de şapte ani, stând două săptămâni la buturugi s-a făcut sănătoasă”, scria G. Manolescu. Exemplele erau numeroase, însă multe dintre relatările din presă s-a constat ulterior, când „mitul Petrache Lupu” s-a stins, erau false sau exagerate. Printre cei care îşi doreau să fie vindecaţi, venind la Petrache Lupu, se aflau chiar şi persoane cu ambele picioare amputate, dorind să poată merge din nou.

Numeroase mărturii ale celor care l-au cunoscut pe Arsenie Boca îl prezentau ca pe un om care avea darul vindecării. De la bolnavi de cancer la orbi şi persoane suferinde de paralizie, „pacienţii” părintelui erau vindecaţi, potrivit relatărilor, prin puterea credinţei.

„În lucrarea părintelui Arsenie avem şi cazuri de vindecări miraculoase. A vindecat un orb pe care mai întâi l-a spovedit şi l-a împărtăşit şi apoi i-a zis să iasă din biserică. Cei prezenţi au zis să-l ajute fiind orb, dar părintele i-a oprit zicându-le să-l lase să meargă singur. Ajungând la uşă bolnavul a zis: „Măi fraţilor, eu văs”. În acel moment i-a revenit vederea pentru toată viaţa. Un om paralizat la par a fost dus cu căruţa la mănăstire şi părintele i-a zis să coboare din căruţă. El a coborât şi de atunci a mers normal”, scriau autorii cărţii „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, apărută în Colecţia „Ortopraxia”, în 2008, cu binecuvântarea IPS Dr. Laurenţiu Streza, mitropolitul Ardealului.

image

4 Prorociri
Potrivit relatării ciobanului din Maglavit, moşul care a apărut prin minune „la buturugi”, i-ar fi spus următoarele: „Nu-ţi fie frică. Să te duci să spui la lume, la părintele, că dacă oamenii nu se potolesc, dacă nu ţin sărbătorile, dacă nu se lasă de rele şi dacă nu vin la biserică, atunci, foc, atunci le rup muncile”.

A fost prima prorocire din seria atribuită lui Petrache Lupu.  „Eu nu sunt nici vraci, nici prezicător, nici babă, nici doftor, să lecuiesc pe cineva de beteşuguri şi boale, ci Dumnezeu iartă fiecăruia după cuget şi pocăire”, le spunea Petrache Lupu, în 1935, adepţilor săi, care veneau cu zecile de mii pentru a-l asculta. „Atotputernicul nu va permite un nou măcel al maselor”, era profeţia din 1939 a ciobanului, publicată de ziarele americane, care îl descriau ca fiind „omul care susţinea că a vorbit cu Dumnezeu”. Ultimele sale previziuni nu s-au mai împlinit, dovada fiind milioanele de victime din Al Doilea Război Mondial.

Una dintre numeroasele profeţii atribuite părintelui Arsenie Boca este cea legată de moartea cuplului Ceauşescu, într-o zi de sărbătoare.

„Prin anii '80, Părintele Arsenie a fost dus şi la Ceauşescu, care l-a întrebat: „Hai, popo, am auzit că tu prezici soarta unui om. De mine ce ştii?”. Şi Arsenie i-a spus: „Într-o zi de mare sărbătoare veţi fi omorâţi amândoi”. Ceauşeştii nu au crezut şi i-a spus maiorului să-l ia şi să nu-l mai vadă”, relata Zoe Dăian, o nepoată a duhovnicului.

O altă povestire despre profeţiile atribuite părintelui Arsenie Boca îi aparţine lui Şerban Alexe, prezent la înmormântarea acestuia, la Prislop. „Stând pe margine acolo am auzit pe unii că i-ar fi spus părintele lui Ceauşescu: „După o lună de zile după ce mor eu, mori şi tu “. Aşa s-a întâmplat.

5 Mănăstirile celor doi,  locuri impresionante de pelerinaj
Din 1936, la Maglavit a început construcţia unei mănăstiri, în apropiere de locul unde „Moşul” i s-ar fi arătat de trei ori lui Petrache Lupu. În perioada 1935 – 1938, circa două milioane de pelerini au ajuns la Maglavit, potrivit statisticilor vremii.

„Numărul pelerinilor se ridică în timpul verii la 20.000 pe zi, iar la începutul lui septembrie, într-o sâmbătă, numărul s-a ridicat chiar la 50.000”, arăta Gheorghe Marinescu.

România a intrat apoi în război, iar fenomenul pelerinajelor în locul miracolelor din sudul Olteniei s-a diminuat şi apoi s-a stins. În prezent, la mănăstirea unde îşi are locul de vechi Petrache Lupu, decedat în 1994, numărul vizitatorilor într-o zi obişnuită nu depăşeşte câteva zeci de oameni.

În Prislop, la mormântul părintelui Arsenie Boca vin săptămânal zeci de mii de oameni, iar în zilele de sărbătoare cei care vor să se roage în faţa mormântului fostului duhovnic trebuie să aştepte ori în şir, la cozi imense.

Mănăstirea Prislop şi împrejurimile ei

6 Afacerea Maglavit şi afacerea Prislop
Notorietatea căpătată de Petrache Lupu a fost transformată într-o afacere imensă, atât pentru reprezentanţii bisericii, dar şi pentru ziarele vremii şi pentru autorităţile din zonă. Localnicii câştigau şi ei din transportul călătorilor cu căruţele, însă cele mai importante sume proveneau din taxele impuse de autorităţi pelerinilor, din afacerile cu obiecte religioase şi din donaţiile făcute bisericii.

Petrache Lupu refuza să primească bani. „Ciobanul nu primeşte bani pentru sine. Preotul satului se ocupă de mersul încasărilor într-o ladă, seara se face numărătoarea de către delegaţie comitetului instituit pentru ridicarea unei biserici. Ciobanul pune şi el iscălitura, fiindcă a învăţat să iscălească”, relata autorul cărţii Maglavit şi Lourdes.

Cea mai mare sumă s-a strâns, din donaţii, într-o zi de sărbătoare din toamna anului 1935, când însuşi Episcopul Vartolomeu al Râmnicului a venit să se roage la locul vedeniilor din Maglavit. „La această dată banii lăsaţi depăşiseră un milion de lei. Pelerinii au tendinţa de a lăsa pe seama preoţilor bisericii colectarea banilor şi ei se cred absolut în omul simplu dar dezinteresat care e ciobanul. El nu primeşte bani, doreşte numai să facă, din banii strânşi, o biserică şi un spital. Pentru el nu vrea altceva decât să rămână un simplu cioban”, scria Gheorghe Marinescu.

Afacerile construite în jurul brandului Arsenie Boca sunt estimate la peste 20 de milioane de euro anual. Zona din jurul mănăstiri unde se află mormântul duhovnicului a devenit în prezent un adevărat centru comercial, care aduce venituri impresionante mănăstirii, comercianţilor şi localnicilor. Profită de pe pe urma „fenomenului Arsenie Boca” un număr tot mai mare de oameni. În primul rând, o fac reprezentanţii mănăstirii, unde în fiecare zi se strâng sume importante din donaţiile credincioşilor, din pomelnice, dar şi din vânzarea de obiecte bisericeşti. Potrivit unor informaţii, în unele zile, reprezentanţii mănăstirii au virat la Trezorerie până la 200.000 de lei.  Profită şi comercianţii de suveniruri, de obiecte şi de cărţi religioase, iar pelerinajele aduc venituri şi agenţiilor de turism, patronilor de pensiuni şi hoteluri şi florăriilor.

7 Oameni consideraţi sfinţi
Mulţi dintre cei care ajungeau la Maglavit se raportau la Petrache Lupu ca la un sfânt. „El este numit prea sfântul, rugăciunile le face el, lumea se închină şi îl roagă pe el să intervină la Moşul”, afirma autorul volumului „Maglavit şi Lourdes”.

La rândul său, Arsenie Boca a ajuns să fie numit „Sfântul Ardealului”, iar petiţiile în care se solicită sanctificarea duhovnicului au strâns zeci de mii e semnatari.


Vă recomandăm şi:

Cum a fost turnat Arsenie Boca la Securitate: „Se zvoneşte că are darul de a vedea viitorul. Lumea vine nebună la el“

Arsenie Boca a fost în atenţia Siguranţiei şi mai apoi a organelor de Securitate timp de trei decenii, potrivit documentelor din Arhivele CNSAS. Popularitatea şi suspiciunile că acesta ar fi fost un duşman al regimului comunist şi un susţinător al Mişcării Legionare i-au adus necazuri. Zeci de informatori au fost puşi pe urmele duhovnicului, iar notele date de aceştia au fost cuprinse în peste 1.000 de file de dosar.

Minunile făcute de părintele Arsenie Boca în închisoare: „Noaptea, când se ruga, uşile temniţei se deschideau“

Timp de un deceniu, între 1945 şi 1955, părintele Arsenie Boca, considerat în prezent una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei, a trecut prin calvarul anchetelor şi al închisorilor comuniste. O serie de mărturii, ale unor foşti apropiaţi ai săi şi al celor care l-au întâlnit în detenţie, sunt păstrate până în prezent. În unele dintre ele, fostul călugăr este descris ca un personaj fabulos.

Suferinţele, explicate ştiinţific de Arsenie Boca: desfrânarea seacă izvorul de vlagă, curvia şi onanismul aduc sterilitate, soţul care nu vrea copii îşi ucide soţia

Părintele Arsenie Boca a devenit în ultimii ani una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei române. Sfaturile sale de viaţă au fost publicate într-un număr impresionant de cărţi, iar mormântul său de la mănăstirea Prislop este loc de pelerinaj. Duhovnicul a studiat medicina şi a adăugat învăţăturilor sale despre organismul omului o serie de explicaţii ştiinţifice.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite