Cum i-a păcălit Arsenie Boca pe securişti. Era abonat la „Scînteia“ şi le spunea că este foarte fericit cu sfinţii pe care-i picta

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Arsenie Boca a fost supravegheat ani în şir de organele Securităţii, însă la mijlocul anilor 1960, când lucra ca pictor în atelierele Patriarhiei, modul său de viaţă îi impresiona pe securiştii care se ocupau de urmărirea sa. Îl descriau ca fiind un om cult, aplecat spre cele sfinte, care însă citea cu interes şi ziarul „Scînteia“.

O notă informativă semnată de un colonel de Securitate, păstrată în Arhivele CNSAS, oferă o mărturie inedită despre modul în care Arsenie Boca îi impresiona pe urmăritorii săi. Nota informativă datează din ianuarie 1966, în vremea în care Arsenie Boca nu mai avea dreptul să îmbrace straiele monahale, în schimb lucra ca pictor de icoane în atelierul Schitului Maicilor şi era salariat al Patriarhiei Române.

Nota secretă provine de la sursa “Muşat” şi a fost primită şi redactată de ofiţerul Mihai Amarandei. Informatorul afirma că în 13 ianuarie 1966, la orele 11 dimineaţa, l-a contactat ”pe cuviosul pictor de icoane şi sfinţi Arsenie Boca ce lucrează la atelierele mânăstirii Schitul Maicilor”. Cei doi au stat de vorbă 10 minute pe culoarul dintre cele două ateliere de pictură şi croitorie, unde s-au întâlnit în mod întâmplător.

“Boca Arsenie în acelaşi fel de a fi liniştit şi reţinut. Spune că se simte bine şi că are de lucru din destul, dă mulţumită şi slavă lui Dumnezeu pentru toate şi are încredere în mila cerească şi spune că este ascultător faţă de toţi. Că fără doar şi poate, toate sunt rânduite de Dumnezeu, numai pentru binele nostru al oamenilor şi că răul, dacă există între noi, provine numai de la noi oamenii care ne abatem de la legea divină cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau neştiinţă, sau mai bine zis din neatenţie şi patimi. Legea divină însemnează în primul rând iubire, pace, ascultare şi dăruire, curăţenie îngerească, activitate muncă fără preget şi toate ce decurg din acestea în supunerea deplină faţă de conducerea spirituală şi cea de stat, ca în faţa lui Dumnezeu. Tot ce este în afară de aceste principii de viaţă este neascultarea, răsvrătirea, păcat, răul, ce aduce după sine pedeapsa şi toate cele în legătură cu ea”, a consemnat colonelul de la Securitate.

Se simţea fericit cu sfinţii

Informatorul a încercat să îl iscodească pe fostul călugăr despre planurile sale, însă Arsenie Boca i-a răspuns că este fericit în munca sa de pictor de icoane, se arată în nota informativă.

”Sursa îl întreabă, ai de gând să rămâi numai aci cu icoanele şi sfinţii?… Arsenie Boca răspunde că se simte foarte fericit cu sfinţii pe care îi pictează şi că autoritatea spirituală (Patriarhul) dacă nu vrea să-i dea o altă însărcinare pe care a avut-o în trecut şi pe care fie vorba între noi, nu depinde de mine să o doresc, înseamnă, că nu are trebuinţă de mine, sau că nu corespund vederilor sale (ale Patriarhului) şi deci este bine şi trebuie să mă simt fericit în situaţia în care mă aflu”, relata colonelul de la Securitate, potrivit marturissitorii.ro.

”Arsenie Boca este lucrat prin dosar individual la Serviciul IV unde se va trimite acest material pentru exploatare. Agentul şi in viitor a primit sarcini de a-l contacta pe acest element, iar în discuţiile cu el să stabilească evoluţia concepţiilor sale şi legăturile”, adăuga lt. col. Mihai Amarandei, în încheierea notei secrete.

Era abonat la Scînteia
O altă notă informativă, din aceeaşi perioadă, semnată de sursa „Rafael“ şi înregistrată la 15 aprilie 1966, arăta cum îşi petrecea timpul fostul călugăr în atelierul de pictură al Patriarhiei. Informatorul afirma că „Boca Arsenie este responsabilul atelierului de pic­tură şi email de la Schitul Maicilor.

Nu este numit şef de atelier ofi­cial, dar el face toate proiectele şi desenele tuturor comenzilor cerute de instituţie. Ca pregătire, Boca A. este un desenator foarte bun, pictor şi cunoscător al artei emailatului. Este un om priceput şi bun organizator al muncii în atelier şi de aceea este socotit că un om de valoare în Patriarhie şi după câte am văzut patriarhul îl apreciază mult datorită talentului pe care-l are. Arta emailatului şi-a însuşit-o cu multă dibăcie (furată propriu-zis) de la doamna Oteteleşanu, care, având o mentalitate învechită, păstra acest secret al emailatului. După ce se iniţiază, Boca îşi pregăteşte doi elevi, pe Neagu Gh. şi Tudorache. Din cele discutate cu el referitor la învăţatul unor secrete ale muncii de la cei bătrâni el mi-a spus aşa: «Măi, deoarece cei bătrâni care cunosc secretele meseriei nu vor să transmită celor tineri, noi trebuie s-o furăm». De asemenea îi este necaz când unul tânăr nu vrea să înveţe. El pune multă bază pe elementul tânăr care are altă men­talitate decât cei bătrâni. În atelier se comportă frumos şi respectuos cu toată lumea. În timpul lucrului nu vrea să se discute în atelier, ci doreşte linişte, spunând că discuţiile distrag de la lucru. Emisiunile de radio nu le ascultă decât pe cele cu caracter ştiinţific, literar şi informaţii de cultură generală. Muzica modernă nu-i place s-o asculte, îl enervează, spunând că-i o muzică de tam-tamuri, lipsită de frumuseţe şi armonie. Îi place muzica populară şi corală, indiferent de conţinutul ei. Timpul liber şi-l ocupă citind, completându-şi cunoştinţele. Din revistele literare şi ştiinţifice care se aduc în atelier citeşte cu mult interes tot ce apare în domeniul ştiinţific. Din ziarele care vin la atelier este abonat la Scânteia, pe care atunci când vine îl citeşte cu mult interes. Boca Arsenie este un om cult şi vorbeşte calculat. El nu face risipă de cuvinte în convorbirile avute”, arăta informatorul Rafael, potrivit marturisitorii.ro.

Un an mai târziu Arsenie Boca s-a retras la pensie şi s-a mutat la Biserica Drăgănescu, unde s-a ocupat pentru aproape 15 ani de pictura interioară a acesteia. O notă informativă arăta că, înainte de a decide să plece de la Schitul Maicilor, fostul călugăr se interesase la patriarh dacă se va putea reîntoarce la o mânăstire, însă în ciuda promisiunilor, dorinţa sa nu i s-a mai îndeplinit.


Vă recomandăm şi:

Autobiografia părintelui Arsenie Boca, din temniţă: „Nu am dansat şi nu-mi puteam închipui aşa ceva. Cu fetele mi-am propus să nu fac nicio cunoştinţă”

Părintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraţie autobiografică pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amănunte neobişnuite despre viaţa sa. În mărturia sa, călugărul îşi dezvăluie personalitatea complexă, orientată spre trăirile interioare, spre studiu, artă şi spiritualitate.

Arsenie Boca şi ateii: „La două feluri de oameni le spune Dumnezeu nebuni“

Duhovnicul Arsenie Boca a acordat o atenţie deosebită, în învăţăturile sale, ateismului,  pe care îl considera dăunător. Călugărul afirma însă că orice om trebuie lăsat să fie liber în credinţa sau necredinţa sa.

Pelerinajul la Prislop acum 90 de ani: de ce mulţimile se adunau la mănăstire cu decenii înainte de Arsenie Boca

Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat părintele Arsenie Boca, a fost în ultimele secole unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Haţegului. O mulţime de legende s-au ţesut în jurul ei, iar fotografiile vechi de aproape un secol arată că şi în acea vreme aşezarea era foarte căutată de pelerini.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite