Cum a fost trecut un oraş întreg prin foc şi teroare în zilele Răscoalei lui Horea: preotul care a vrut să-i oprească pe răsculaţi a sfârşit ucis cu pietre şi furci

Cum a fost trecut un oraş întreg prin foc şi teroare în zilele Răscoalei lui Horea: preotul care a vrut să-i oprească pe răsculaţi a sfârşit ucis cu pietre şi furci

Horea, Cloşca şi Crişan.

Orăşelul minier Abrud a fost scena celor mai cumplite evenimente din zilele Răscoalei lui Horea, de la 1784. Cetele ţărăneşti conduse de Cloşca şi Crişan au trecut prin foc oraşul, iar populaţiei i s-a dat un ultimatum: cei care nu treceau la religia ortodoxă urmau să fie traşi în ţeapă sau decapitaţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Timp de trei zile, între 6 şi 8 noiembrie 1784, aşezarea prosperă din Munţii Apuseni, locuită de români, unguri, saşi şi secui a fost trecută prin foc de oştile ţărăneşti conduse de Cloşca şi Crişan.

Ion Rusu Abrudeanu relata în volumul “Moţii, calvarul unui popor istoric, dar nedreptăţit”, modul cum s-a petrecut masacrul de la Abrud, la câteva zile după izbucnirea răscoalei. Istoricul afirma că trupele ţărăneşti au ajuns la marginea Abrudului în după-amiaza de 6 noiembrie, o zi de vineri, însă doar a doua zi au asaltat oraşul, după ce li s-au alăturat iobagi din 29 de sate ale Zarandului şi din 16 aşezări ale Zlatnei.

”Prima victimă a furiei populare fu preotul român unit Avram Şuluţ din Cărpeniş, care avusese imprudenţa să se opună singur în contra torentului revoluţionar ieşit din albia-i normală, invitând pe ţărani să nu dea ascultare căpitanului lor, gest nenorocit, care avu imediat ca urmare că un ţăran de pe Valea Crişului se repezi înfuriat cu toporul asupra popei Şuluţ, lăsându-l mort pe loc. Apoi în strigăte înfiorătoare ca acesta, ”să stingem pe unguri ca să nu rămână nici unul”, ţăranii năvăliră în oraş şi pătrunzând în casele ungurilor, îi masacrau unde îi găseau pe strade, în casele lor sau în biserici, devastând concomitent tot ce le venea în cale, spărgând buţile şi vărsând vinul. Bogătaşul ungur Ion Csany căzu lovit de furia ţăranilor sub amvonul bisericei reformate, unde se refugiase”, relata Ion Rusu Abrudeanu, în volumul “Moţii, calvarul unui popor istoric, dar nedreptăţit” (Cartea Românească, Bucureşti, 1928).

Crişan cu mâinile în flăcări
Mai multe detalii despre evenimentele petrecute în Abrud, în zilele începutului de noiembrie 1784, a oferit istoricul David Prodan, în cartea Răscoala lui Horea (Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979). Este citată mărturia judelui Efraim Egyedi, care afirma că preotul Avram Şuluţ le ieşise în cale răsculaţilor, însă nu a putut să îi înduplece prin rugăminţile sale.

”Crişan mâniindu-se l-ar fi legat cu mâinile la spate şi „hurţuluindu-l" legat de cal l-ar fi dus cu sine şi a doua zi în Bucium, îl puse jos şi-l dădu gloatelor care-l omorâră cu pietre. Tot mai răsuflând, unul sări cu o furcă de fier şi i-o înfipse în piept, aşa îşi dădu sufletul”, informa David Prodan, citând mărturiile vremii.

Potrivit istoricului, Crişan reuşise să îşi atragă ţăranii de partea lui printr-un gest ieşit din comun. ”După tradiţia brodată de fantezie, Crişan a ţinut mai întâi o adunare la biserica din Cărpiniş, unde au hotărât să plece asupra Abrudului. Aci, ca să câştige mai multă încredere a poporului, îşi unse mâinile cu o materie arzătoare şi arzînd-o ridică mâinile în sus pline de flăcări, strigând poporului: Să mergem, să mergem! Ţăranii priveau uimiţi: ,Uitaţi-vă la el că nu arde”, relata David Prodan.

Oraşul terorizat de năvala răsculaţilor
O relatare din vremea răscoalei arăta că localnicii din Abrud au trimis soli în întâmpinarea cetelor de răsculaţi, pentru a le promite bani şi alimente, dacă vor cruţa oraşul. Iobagii însă nu au vrut să îi asculte, afirmând că toate bunurile Abrudului sunt ale lor.

„Ţăranii năvăliră în 6, dimineaţa, cu strigăte îngrozitoare:  omorâm pe unguri nici picior să nu rămână! Începu o distrugere, o pradă cumplită, care ţinu trei zile şi două nopţi.  Devastară primăria, casele nobililor, cetăţenilor, bisericile. Nu cruţară decît casa de schimb şi casele româneşti. La primărie prădară casieria, distruseră, împrăştiară jate scriptele, privilegiile, sigiliul oraşului. Sparseră închisoarea şi eliberară pe cei închişi acolo pentru delicte de drept comun”, afirma David Prodan. Mai mulţi localnici au fost ucişi în bătaie, chiar dacă unii au încercat să se ascundă în biserici şi în galeriile miniere. “Lui Iosif Szalai i-au tăiat în cap semnul crucii, aşa l-au omorât, iar unui soldat în concediu din Vidra i-ar fi tăiat mîinile”, informa istoricul. Numărul celor ucişi ar fi fost, potrivit unor istorici, de câteva zeci, însă alţi cercetători contestă această ipoteză. Victime au fost şi în satele din împrejurimi, unde maghiarii au căutat adăpost.  

Baronul Mihai Bruckenthal, comisarul guvernului, raportând despre devastările din Abrud, spune că “ele trec şi peste toate închipuirile. Toate casele Ungurilor, ale Nemţilor şi Saşilor au fost distruse şi numai locuinţele Românilor, aşezate printre ele, au rămas scutite de dezastru”. Iar preotul reformat se plânge astfel: “Fizionomia Abrudului este atât de tristă, încât oraşul acesta nici peste 100 de ani nu mai ajunge în starea, în care a fost mai înainte”, scria Ion Rusu Abrudeanu

Crucea i-a salvat de la moarte
Marea parte a populaţiei a fost cruţată, însă, cu o condiţie. ”Luni, 8 Novembre, ţăranii cari ocupaseră Abrudul publică în mijlocul pieţei că porunca lui Dumnezeu şi a împăratului este că cine nu trece la religia românească şi cine nu se îmbracă în haine româneşti, va fi tras în ţeapă în faţa casei sale sau i se taie capul”, relata Ion Rusu Abrudeanu. ”Fură trecuţi apoi în masă, bărbaţi, femei, copii, fie prin botez, fie numai prin jurământ la legea românească neunită. Cei trecuţi primeau drept dovadă de la preoţi câte o hârtiuţă doar cu trei cuvinte: „Asta-i creştin bun". Se îmbrăcară apoi care cum putură în haine româneşti, îşi făcură fiecare cruce pe uşa casei şi îşi puseră steag alb la stâlpul porţii. în ziua următoare, marţi, 9 noiembrie, ţăranii luară cocoşul de pe biserica reformată şi puseră cruce românească în loc. Tot aşa şi pe biserica unitariană. Ungurii din Abrud trebuiau să asculte în bisericile lor de acum slujbă românească”, relata David Prodan. În total, peste 1.100 de maghiari au renunţat la cultele unitarian, reformat, catolic şi luteran pentru a îmbrăţişa religia românească. După aceste scene, Abrudul a fost părăsit de trupele ţărăneşti, care, împărţite s-au îndreptat spre Valea Arieşului şi spre Zlatna şi Valea Ampoiului.

Populaţia Abrudului a trecut prin momente la fel de cumplite şi în timpul Revoluţiei de la 1849, când oastea lui Avram Iancu a atacat oraşul.


 

Vă recomandăm şi:

Chinurile groaznice din zilele Răscoalei lui Horea: femei batjocorite şi îngropate de vii, copii jupuiţi, decapitaţi şi aruncaţi în furci

Femeile şi copii nu au scăpat de furia răsculaţilor, în timpul revoltelor cumplite din toamna anului 1784, din Transilvania. Mai multe mărturii culese de istoricul David Prodan, în volumul Răscoala lui Horea, vorbesc despre atrocităţi de nedescris comise de participanţii la revolte.

Cum erau vândute fetele de măritat în secolul XIX. Tradiţia fascinantă a Târgului de fete de pe Muntele Găina

Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.

Mărturii cumplite despre Avram Iancu. Crăişorul munţilor, învinuit că a decimat sate întregi locuite de unguri

Avram Iancu a fost una dintre marile personalităţi ale Transilvaniei secolului XIX. Supranumit „Crăişorul munţilor”, Avram Iancu s-a numărat printre principalii eroi ai mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849. A rămas un simbol al patriotismului românesc, deşi o serie de relatări despre acţiunile sale militare aruncă umbre peste imaginea de erou.

Obsesiile sexuale ale lui Avram Iancu: o unguroaică de 15 ani i-a sucit minţile, dar crăişorul i-a jurat iubire şi unei românce

O serie de controverse au fost legate de viaţa intimă a lui Avram Iancu, unul dintre cele mai importante personaje din Transilvania, la mijlocul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscută dintre iubitele conducătorului românilor, în timpul Revoluţiei de la 1848 - 1849, ar fi fost Johanna Farkas, o adolescentă unguroaică, în vârstă de 15 ani, care i-a salvat viaţa în 1849.

Zece lucruri puţin ştiute despre Horea, omul care i-a condus pe iobagi în cea mai sângeroasă răscoală din ultimele secole. Cu care alt personaj istoric era înrudit

Numele lui Horea a rămas în istoria Transilvaniei ca simbol al patriotismului, chiar dacă povestea omului care i-a condus pe iobagi într-una dintre cele mai sângeroase revolte din ultimele trei secole a stârnit numeroase controverse.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările