Cum a acţionat Securitatea regimului Ceauşescu în Valea Jiului după Greva din 1977: sute de securişti şi miliţieni s-au infiltrat printre mineri
0
Una dintre cele mai răsunătoare mişcări de protest din România aflată sub regimul comunist, Greva minerilor din 1977, a transformat Valea Jiului într-o zonă militarizată. În lunile care au urmat grevei de la Lupeni, zecile de mii de localnici din oraşele miniere au fost supuşi unor verificări riguroase, iar Securitatea şi Miliţia au ţinut sub strictă supraveghere comunitatea.
Valea Jiului a fost cutremurată, în primele zile din august 1977, de cea mai mare mişcare de protest din anii regimului comunist. Pentru a calma spiritele, însuşi Nicolae Ceauşescu s-a deplasat în Lupeni, unde se adunaseră peste 30.000 de oameni, mineri nemulţumiţi de condiţiile de muncă şi de sărăcia în care erau nevoiţi să trăiască. Oficialii din România îşi manifestau, în particular, îngrijorarea că demonstraţiile se puteau răspândi în rândul muncitorilor din alte zone ale ţării, iar pentru a preveni reizbucnirea unor conflicte Securitatea şi Miliţia au desfăşurat forţe impresionante în zona mineră. O notă informativă secretă, redactată în 1 octombrie 1977, la două luni de la evenimentele din Lupeni, arăta cum au acţionat forţele de represiune şi de ordine ale statului român, în zilele protestelor şi în perioada imediat următoare. Nota informativă aflată la Arhivele fostei Securităţi, a fost publicată în Caietele CNSAS.
Cât de tensionată era situaţia
Informaţiile secrete transmise Ministerului Afacerilro Interne prezentau situaţia din Valea Jiului începând cu noaptea de 2 spre 3 august, înainte ca Nicolae Ceauşescu să ajungă în Petroşani. În zonă au fost detaşaţi 160 ofiţeri şi subofiţeri de la Inspectoratul Judeţean Hunedoara şi 700 ofiţeri şi subofiţeri de securitate şi miliţie din judeţele Gorj, Dolj, Caraş Severin, Arad, Alba-Iulia şi Sibiu. “Datorită atmosferei şi stării de tensiune existentă, îndeosebi în rândul minerilor de la Lupeni, efectivele de miliţie şi de la Securitate, cu excepţia agenţilor de circulaţie, au intrat în dispozitiv, iar în zona Lupeniului au fost repartizate cadre din Judeţele Sibiu, Caraş – Severin şi reşedinţa inspectoratului, necunoscuţi de populaţia Văii Jiului şi în ţinută adecvată pentru a nu fi reperaţi. Cadrele noastre cu sprijinul unor cetăţeni cinstiţi şi a unor colaboratori şi informatori au identificat, neutralizat şi scos din perimetru, elementele cu manifestări tulburente, beţivi, precum şi alţi suspecţi luaţi în supraveghere de organele noastre. A fost identificată activitatea de urmărire a elementelor din evidenţele organelor de securitate şi miliţie, accentul principal fiind pus pe legionari, foşti condamnaţi, evazionişti, elemente recalcitrante şi cu manifestări duşmănoase, vagabonzi, sectanţi etc”, se arăta în nota informativă a Securităţii, transmisă către Ministerul Afaceriror Interne, în octombrie 1977.
Promisiunile tovarăşului Ceauşescu
Nicolae Ceauşescu şi-a întrerupt o scurtă vacanţă pe litoralul Mării Negre, iar în 3 august a aterizat în Petroşani, un oraş învecinat Lupeniului, unde mulţimea era încă adunată. Preşedintele le-a făcut minerilor un număr de promisiuni: revizuirea sistemului de pensii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă, creşterea calităţii alimentaţiei şi a bunurilor de consum, în special a hainelor, şi case noi. Oamenii au fost de acord să se întoarcă la lucru. Vizita lui Nicolae Ceauşescu în Valea Jiului a încheiat protestele minerilor, însă în zilele care au urmat alţi 120 de angajaţi ai Miliţiei şi Securităţii au fost detaşaţi în zonă. “În această perioadă, organele de securitate şi miliţie au primit peste 1 500 informaţii, mare parte din acestea având valoare operativă. Pe baza acestor date, au fost selecţionate 350 elemente mai active şi instigatoare împotriva cărora s-au luat măsuri operative de neutralizare şi documentarea activităţii acestora în vederea trimiterii în judecată a celor care au comis acte de dezordine şi huliganism sau ultraj contra bunelor moravuri”, se arăta în raportul păstrat în Arhivele CNSAS. În zilele următoare încetării protestului au fost puse sub urmărire 16 persoane, acuzate de acte de violenţă, 15 dintre ele fiind ulterior au fost condamnate între doi şi cinci ani. ”Cele 15 persoane condamnate vor executa pedeapsa prin muncă corecţională în altă unitate decât cea unde au lucrat anterior pronunţării sentinţelor”, informau autorii raportului. Constantin Dobre, unuldintre liderii protestatarilor, a fost alungat din Valea Jiului. ”Din ordinul tov. prim – adjunct al ministrului gen. lt. N. Pleşiţă s-a intrat în contact cu numitul Dobre Constantin principalul exponent al elementelor care au contribuit la evenimentele din 2-3 august, determinându-l pe acesta să părăsească Valea Jiului, stabilindu-se cu domiciliul în Craiova unde se află şi fratele său”, informau autorii notelor.
„Purificarea” din Valea Jiului
În următoarele două luni, toţi salariaţii din minele Văii Jiului au fost verificaţi de organele M.A.I. S-au întocmit tabele nominale în ordinea alfabetică pe fiecare întreprindere şi instituţie, fiind verificaţi 45.277 salariaţi, din care un număr de 3.095 persoane cunoscute cu antecedente penale. Dintre aceştia din urmă, 200 de oameni au fost daţi afară din serviciu şi alungaţi din Valea Jiului. Peste 500 de oameni au fost atenţionaţi sau avertizaţi pentru manifestări ostile şi activitate tendenţioasă, în timpul şi după evenimente, iar autorii unor înscrisuri cu caracter duşmănos difuzate în comuna Aninoasa şi oraşul Petrila, au fost demascaţi şi avertizaţi, se arăta în nota informativă. Programul minerilor a trecut de la lucrul în trei schimburi, la cel în patru schimburi, iar pentru supravegherea lor, Securitatea stabilea un grafic cu necesarul surselor de informare ce urmeau a fi recrutate pe linie de securitate şi miliţie. “Raportăm că în momentul de faţă activitatea de supraveghere a elementelor din baza de lucru a miliţiei şi securităţii este organizată atât în subteran la locul de muncă cât şi la domiciliu”, se arăta în nota informativă.
Şefii Securităţii din Hunedoara informau că au fost folosite toate mijloacele tehnice din dotare pentru a descoperi scrierile ascunse şi duşmănoase. ”Numai pe linia compartimentului „S” au fost confiscate 3.371 de scrisori expediate de elementele care au făcut diferite comentarii negative cu privire la evenimentele ce au avut loc în Valea Jiului. Peste 90 elemente au fost puse în filaj, asigurându-se supravegherea acestora zi şi noapte, iar materialele obţinute au contribuit efectiv la probarea juridică şi demascarea suspecţilor”, se arăta în nota informativă. Gărzile patriotice au fost reorganizate, iar dispozitivele de pază şi ordine au fost întărite se arăta în nota semnată de şeful Comandamentului Securităţii judeţului, colonel David Golea.
Valea Jiului “militarizată”
Spre sfârşitul anului 1977, Valea Jiului devenise o zonă militarizată, cu o populaţie tulburată de ameninţările autorităţilor, scriau jurnaliştii de la The New York Times, într-un reportaj realizat de jurnalistul american David Andelman. Corespondentul ziarului The New York Times a ajuns în Valea Jiului, în noiembrie 1977, la trei luni de la cele mai mari mişcări de protest din anii regimului comunist, greva minerilor din Lupeni. Jurnalistul a descoperit un orăşel sărac, cu o populaţie încă frământată de urmările evenimentelor din luna august a aceluiaşi an. „Mai mult de 2.000 de soldaţi au fost mobilizaţi în Valea Jiului, unde mari demonstraţii şi greve ale minerilor, la care au participat zeci de mii de oameni, au izbucnit în urmă cu trei luni, iar tensiunile economice şi politice continuă. Grevele şi demonstraţiile din Valea Jiului au reprezentat cele mai zdrobitoare mişcări de protest în România comunistă de după război”, afirma jurnalistul american, în reportajul „România cutremurată de protestul minerilor”, din 21 noiembrie 1977.
Autorul american afirma că de două ori în ultimele trei luni de la evenimentele din august 1977, preşedintele Nicolae Ceauşescu a călătorit în oraşele minelor de cărbune Petroşani, Vulcan şi Lupeni pentru a îndemna la calm şi pentru a purta discuţii cu muncitorii, consemna autorul în toamna anului 1977. „La începutul acţiunilor de protest, muncitorii au sechestrat cel puţin un oficial al guvernului, pe care l-au ţinut ostatic, au blocat intrările în mină şi au mărşăluit pe străzi, strigând denunţări la adresa unui regim care se mândrea cu controlul aspru poliţienesc”, afirma jurnalistul american David Andelman.
În 3 august 1977, revendicările minerilor din Valea Jiului au fost prezentate într-o petiţie de 17 puncte preşedintelui Ceauşescu. Ele reflectau deficienţele sistemului politic şi economic, lipsa alimentelor şi a bunurilor de consum, locuinţele înghesuite şi de proastă calitate, sistemul de pensii inadecvat şi sancţiunile aspre pentru neîndeplinirea planurilor de producţie. „Nimic nu s-a schimbat, nimic nu s-a rezolvat, a relatat unul dintre cei câţiva mineri care au fost de acord să vorbească despre proteste, dar care a ţinut să pledeze în mod repetat: „trebuie să spui că am vorbit doar despre sport, camping, poate despre ski sau vom fi cu toţii arestaţi”. De aceea numele minerilor nu au fost făcute publice. „Lucrurile s-au liniştit acum, deoarece oamenilor le este teamă”, a continuat minerul. „Este dificil să ne organizăm deoarece acum sunt spioni peste tot. Dar aşteptăm şi anul viitor...” A lăsat propoziţia neterminată, dar şi-a încleştat pumnul”, scria jurnalistul The New York Times. Minerii povesteau că un număr mare de ofiţeri de securitate au îmbrăcat haina simplă a minerilor şi au fost detaşaţi la minele din Valea Jiului, având misiunea de a preveni reluarea organizării muncitorilor, a planurilor unor mişcări de protest. Autorul reportajului afirma în final că deşi minerii din România aveau o reputaţie de agitatori, ei şi-au exprimat un sentiment care s-a răspândit în rândul muncitorilor din industria grea.
Vă recomandăm şi:
Spre sfârşitul anului 1977, Valea Jiului devenise o zonă militarizată, cu o populaţie tulburată de ameninţările autorităţilor, scriau jurnaliştii de la The New York Times. Totul se petrecea după ce în primele zile ale lunii august, peste 35.000 de oameni au protestat în Lupeni, faţă de condiţiile rele de muncă şi de lipsa alimentelor. Ceauşescu însuşi a ajuns în Valea Jiului pentru a-i calma, însă dictatorul nu şi-a respectat promisiunile.
FOTO Cine salvează Lupeniul, municipiul dator vândut din Valea Jiului
Municipul Lupeni din Valea Jiului a ajuns dator vândut la statul român, cu aproape 33 de milioane de lei. Localnicii dau vina pe administraţia locală, primarul pe statul român, însă nimeni nu pare în stare să găsească vreo soluţie de ieşire din situaţia ingrată.
Ernest Ulrich (87 de ani), etnic german din Petroşani, deportat, în 1945, în lagărele de muncă din fosta Uniune Sovietică pentru aproape cinci ani, povesteşte cum un gropar rus îşi hrănea porcii din cadavrele deţinuţilor şi chiar ar fi folosit carnea de om la preparatele oferite prizonierilor. Ulrich este unul dintre cei mai în vârstă şoferi din Valea Jiului şi a reuşit să scrie o carte în care a relatat experienţele din URSS.
Octavian Pătraşcu este preot de jumătate de veac şi a fost unul dintre cei care au oficiat la înmormântarea părintelui Arsenie Boca, la Prislop, pe 4 decembrie 1989. Slujeşte în Petroşani, unde a ctitorit o bisericuţă maramureşeană şi a creat un muzeu al satului.
Se încarcă comentariile...
