Chinurile groaznice din zilele Răscoalei lui Horea: femei batjocorite şi îngropate de vii, copii jupuiţi, decapitaţi şi aruncaţi în furci

Chinurile groaznice din zilele Răscoalei lui Horea: femei batjocorite şi îngropate de vii, copii jupuiţi, decapitaţi şi aruncaţi în furci

Liderii răsculaţilro au avut, la rândul lor o soartă cumplită.

Femeile şi copii nu au scăpat de furia răsculaţilor, în timpul revoltelor cumplite din toamna anului 1784, din Transilvania. Mai multe mărturii culese de istoricul David Prodan, în volumul Răscoala lui Horea, vorbesc despre atrocităţi de nedescris comise de participanţii la revolte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Răscoala iobagilor conduşi de Horea a fost considerată un moment crucial din istoria Transilvaniei. Mărturiile păstrate din timpul evenimentelor petrecute în toamna târzie a anului 1784 vorbesc despre momente cumplite şi crime săvârşite atât de sătenii participanţi la revolte, cât şi de către cei care le-au reprimat. Printre victimele atrocităţilor săvârşite în primele zile ale revoltelor s-au aflat femei şi copii. Relatările vremii, prezentate de istoricul David în volumul „Răscoala lui Horea” (1979), oferă detalii şocante cu privire la soarta acestora. Cele mai multe dintre informaţii provin din scriptele nobiliare, iar faptele sunt exacerbate şi înfruntă verosimilul, susţinea autorul.

Copii chinuiţi

„Pe văduva lui Mihail Kristyori după ce au bătut-o şi au zdrobit-o crunt, au aruncat-o într-o băltoacă, unde a zăcut până a treia zi pe jumătate moartă şi apoi din bătaia cumplită, de foame, de sete a treia zi a murit. Acolo au îngropat-o, unde se arunca gunoiul, la colţul grajdului său, ţiganii. Pe o fată de măritat a acestei văduve, chinuind-o, bătând-o cumplit în casa lor, acolo a zăcut şi s-a chinuit. Din pricina ţăranilor nu i s-a putut veni în ajutor. In chinurile sale aşa s-ar fi tânguit: mamă dragă a treia zi şi eu vin după tine”, după cum a treia zi a şi murit. Ţiganii apoi, dezbrăcând-o, i-au legat un ştreang de tei de grumazi, aşa au târât-o în grădina de pruni şi acolo săpându-i groapa au înmormântat-o”, scria David Prodan, citând mărturia preotului Anderi Jancso, din Crişcior.

Şi copiii nobilului Mihail Kristyori au căzut victime răsculaţilor, împreună cu acesta. „Pe un copilaş al văduvei, după ce l-au omorât ţăranii cu multe lovituri, l-au aruncat ţiganii gol în groapa săpată într-un strat de legume. Pe un alt copil al ei, de zece ani, l-au bătut crunt, l-au chinuit, capul, braţele aşa i le-au zdrobit de a ajuns pe mâna felcerului. Pe văduva Iulia Kristyori găsită pe câmp, aşa au bătut-o de trupul îi semăna cu pănura neagră, capul spart, trupul, braţele numai umflături. Ar fi trebuit să moară dacă nu era lecuită insistent”, informa preotul citat în volumul Răscoala lui Horea.

Femei îngropate de vii
Familia unui alt nobil, Andrei Kristyori a împărtăşit o soartă similară, deşi au încercat să se adăpostească în podul casei preotului.

„Dimineaţa s-au trezit faţă în faţă cu mulţimea ţăranilor venind dinspre Brad, care le-au oprit. Cînd sosi şi popa din Ţărăţel, mulţimea îl întrebă: ce să facem cu astea, să le dăm drumul sau să le omorâm? Omorâţi-le pe sufletul meu! Aşa mai întâi începură să lovească, să bată pe soţia lui Andrei Kristyori, cu securile, cu bâtele, până când s-a prăbuşit. Venindu-şi apoi în simţiri, ea îşi scoase cizmele ca să poată fugi mai bine. Dar din nou au doborât-o şi atât au lovit-o până a murit. Tot aşa au făcut şi cu fetiţa ei mai mică, şi pe aceasta au omorât-o. Au împuşcat prin braţ şi pe fata de 14 ani a soţiei lui Andrei Kristyori. În timp ce se petreceau acestea, au şi pus pe ţigani să le sape groapa. După ce se gătă, popa din Ţărăţel dete poruncă chiar şi vii să le arunce în groapă. Aşa apoi ţiganii trăgând veşmintele de pe ele, au pus mai întîi pe fetiţa lui vie în groapă, după ea pe soţia lui Kristyori cu fetiţa mai mică moarte, după ele pe fata lui mai mare moartă, iar pe urmă pe soţia lui şi pe fata mai mare a lui Kristyori amândouă vii şi-apoi le-au acoperit cu pământ. Fiica mai mare a lui Kristyori şi atunci mai risipea şi zvârlea cu picioarele pământul”, scria David Prodan, citând mărturia preotului Anderi Jancso, din Crişcior.

Copil scos din pântece şi ucis

Soţia şi cele două fiice ale preotului Andrei Jancso, din Crişcior, au fost ucise într-o pădure de lângă Brad, de o ceată de răsculaţi. Familia unui alt nobil, Ştefan Ribitzei a împărtăşit aceeaşi soartă cruntă. „Pe soţia lui Ştefan Ribitzei şi pe sora ei le-au scos din nişte foi de porumb, de unde Iosif Topor, în bătăi cumplite, le-au târât în curtea lor, le-au omorât în faţa uşii şi acolo le-au îngropat. Pe cea din urmă ar fi îngropat-o pe jumătate încă vie, au călcat cu picioarele pământul sub care mai mişca încă”, afirma istoricul David Prodan.

Unele mărturii vorbesc despre atrocităţi care depăşesc orice imaginaţie. „Soţiei lui Krâjnik pe cale să nască i-ar fi tăiat copilul din pântece. Scos viu, unul l-ar fi luat în furcă de fier, altul i-ar fi tăiat capul şi apoi ceilalţi l-ar fi tăiat în bucăţi. Pe doi copii i-ar fi îngropat de vii, mai respirând încă. În mărturiile celor 32 de ascultaţi însă nimic despre aşa ceva”, relata David Prodan.

Urmările răscoalei
Răscoala ţărănimii iobage împotriva feudalilor a izbucnit în satul hunedorean Curechiu şi s-a extins cu repeziciune în Ţara Zarandului şi apoi în cea mai mare parte a Transilvaniei. Potrivit unor mărturii prezentate de David Prodan, Horea şi Cloşca au fost cei care i-au îndemnat pe iobagi, sub pretextul poruncii împăratului, să pustiască moşiile şi curţile grofilor. Evenimentele se petreceau după mai mulţi ani de abuzuri cumplite suferite de iobagii din Transilvania, din partea feudalilor.

Revoltele au fost cumplite, iar reprimarea lor, pe măsură: sute de participanţi la revolte au fost ucişi de soldaţi, zeci de oameni au fost decapitaţi,  iar preoţii acuzaţi că i-au sprijinit pe aceştia au fost traşi în ţeapă, trimişi la spânzurătoare sau ucişi prin tortură. Cea mai cruntă soartă au avut-o capii răscoalei, Horea şi Cloşca, care au sfârşit traşi pe roată. Sute de moţi au fost strămutaţi în Banat şi Bucovina, mai scrie istoricul. Treptat, însă, în urma răscoalei din 1784, situaţia moţilor s-a îmbunătăţit relativ: li s-a acordat libertatea păşunatului, scutirea de cărăuşie, desfiinţarea servituţii personale şi a legării de glie şi au primit dreptul de a se căsători fără consimţământul nobilului şi drepturi la învăţătură.


Vă recomandăm şi:

Cum erau vândute fetele de măritat în secolul XIX. Tradiţia fascinantă a Târgului de fete de pe Muntele Găina

Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.

Mărturii cumplite despre Avram Iancu. Crăişorul munţilor, învinuit că a decimat sate întregi locuite de unguri

Avram Iancu a fost una dintre marile personalităţi ale Transilvaniei secolului XIX. Supranumit „Crăişorul munţilor”, Avram Iancu s-a numărat printre principalii eroi ai mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849. A rămas un simbol al patriotismului românesc, deşi o serie de relatări despre acţiunile sale militare aruncă umbre peste imaginea de erou.

Obsesiile sexuale ale lui Avram Iancu: o unguroaică de 15 ani i-a sucit minţile, dar crăişorul i-a jurat iubire şi unei românce

O serie de controverse au fost legate de viaţa intimă a lui Avram Iancu, unul dintre cele mai importante personaje din Transilvania, la mijlocul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscută dintre iubitele conducătorului românilor, în timpul Revoluţiei de la 1848 - 1849, ar fi fost Johanna Farkas, o adolescentă unguroaică, în vârstă de 15 ani, care i-a salvat viaţa în 1849.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările