Cele mai faimoase artefacte antice ale căror enigme n-au putut fi descifrate. Misterul primului „calculator“ din lume

Cele mai faimoase artefacte antice ale căror enigme n-au putut fi descifrate. Misterul primului „calculator“ din lume

Dodecaedre romane.

Civilizaţiile Europei antice au lăsat posterităţii nenumărate artefacte misterioase, ale căror forme şi utilizări nu au fost descifrate.

Un „calculator” de peste două mii de ani, descoperit pe fundul mării, un disc vechi de patru milenii imprimat cu hieroglife, numeroasele dodecaedre romane şi ultima mare descoperire de la Sarmizegetusa Regia se disting în mulţimea artefactelor antice ale căror enigma nu au fost desluşite. Iată povestea acestora:

Macanismul de la Antikythera
Unul dintre cele mai ingenioase artefacte antice descoperite vreodată a fost numit „mecanismul de la Antikythera”, iar unii autori l-au considerat un calculator mecanic antic realizat pentru calculul poziţiilor astronomice.

Dispozitivul realizat din bronz a fost găsit la începutul anilor 1900, pe fundul mării, în epava unei nave de lângă Insula Antikythera. Datează din secolul I – II î. Hr. şi impresionează prin complexitatea sa. După scanarea piesei cu raze X, în iteriorul ei au fost descoperite roţi dinţate, interconectate. În urma reconstituirii sale, unii arheologi au susţinut că putea fi utilizat fie ca instrument astronomic util în navigaţia maritimă, pe baza căruia se determină poziţia pe hartă în funcţie de stele, fie ca dispozitiv astrologic, cu care, în funcţie de data naşterii, anticii puteau determina zodia şi puteau face predicţii pe baza alinierii planetelor.

Discul din Phaistos
Discul de la Phaistos a fost descoperit de arheologi în anul 1908, printre ruinele unui palat minoic din Creta. Artefactul din lut, bine conservat deşi datează de aproape patru milenii, impresionează prin cele peste 240 de hieroglife imprimate pe cele două feţe ale sale, pe care de-a lungul timpului arheologii au încercat să le descifreze. Cercetătorii au ajuns la concluzia că discul, prin modul în care a fost ştanţat, reprezintă una dintre cele mai vechi „tipărituri” cunoscute până în prezent. Semnificaţia hieroglifelor a sârnit imaginaţia cercetătorilor. La fel de multe controverse sunt şi în jurul originii sale şi a utilităţii sale.

Dodecahedronul roman
Un dodecahedron roman este un obiect mic, gol, realizat din bronz sau piatră, cu o formă dodecaedrică, având 12 feţe pentagonale plane, fiecare cu o gaură circulară de diametru variabil în mijloc, găurile care se conectează la centrul gol. Artefactele datează din secolul al II-lea şi au fost descoperite, în număr de aproape 100, în Ţara Galilor, Ungaria, Spania, Italia, Germania şi Franţa. Cele mai multe au fost realizate din bronz, şi au dimensiuni de până la 11 centimetri. Nu se cunoaşte cu exactitate utilitatea lor, nefiind desoperite menţiuni despre ele, însă arheologii au intuit că puteau fi folosite fie ca sfeşnice, fie ca zaruri, ca instrumente de estimare a distanţelor, ca dispozitive pentru calibarea conductelor de apă, ca obiecte de cult şi în legătură cu interpretarea semnelor zodiacale sau piese decorative.

Matriţa antică
Matriţa de la Sarmizegetusa Regia a fost scoasă la iveală în vara anului 2013, de la rădăcina unui fag bătrân doborât de furtunile din preajma sărbătorii Sânzienelor. Vechi de circa două milenii, misteriosul obiect antic folosit pentru confecţionarea unor obiecte de artă din metal a fost realizat din bronz şi are o greutate de circa opt kilograme şi o formă hexagonală. Pe el au fost încrustate scene de luptă între animale, reale şi fabuloase. Dintre acestea din urmă se remarcă grifonii, reprezentaţi în 14 ipostaze, unele, cum sunt medalioanele cu grifoni – lupi sau „lupi înaripaţi”, rar întâlnite. Artefactul este expus la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane din Deva. Arheologii susţin că matriţa ar fi putut fi folosită la realizarea unor bijuterii sau obiecte decorative, însă deocamdată astfel de piese, rezultate din utilizarea ei, nu au fost descoperite. De asemenea, artefacte similare matriţei de la Sarmizegetusa Regia nu sunt cunoscute.

Scrierile de la Tărtăria
Pe Valea Mureşului, la Tărtăria, trei tăbliţe de lut scoase la iveală în 1961, artefacte care datează de peste 5.000 de ani şi au fost considerate de unii arheologi cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din Europa. Tăbliţele de la Tărtăria reprezentau o formă rudimentară de scriere, potrivit arheologului Nicolae Vlassa, cel care a condus cercetările arheologice de la Tărtăria. El afirma că tăbliţele erau mai vechi decât cele inscripţionate asemănător care au fost descoperite în Creta, şi erau considerate ca primele dovezi ale scrierii din Europa, fiind datate între anii 2000 şi 1.800 î. Hr. Observând similitudini între tăbliţele găsite la Tărtăria şi scrierile de pe tăbliţele sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea î.Hr., Nicolae Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană. Hieroglifele lor nu au fost descifrate, iar modul de folosire al artefactelor în epoca din care provin, a stârnit numeroase dezbateri.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Enigmele matriţei din Sarmizegetusa Regia: de unde provin lupii înaripaţi şi ce simbolizează fioroşii grifoni, ilustraţi pe artefactul antic, unic în lume

FOTO Imagini unice cu descoperirea fabuloasă din Sarmizegetusa Regia ţinută „la secret“ timp de doi ani: matriţa antică a bijutierului din capitala Daciei

Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cât de pricepuţi erau meşterii din atelierele Sarmizegetusei în prelucrarea aurului şi unde au dispărut comorile lor

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: