Cele mai controversate mărturii despre tiranii Romei antice: execuţiile cumplite născocite de împăraţii obsedaţi de sânge

Cele mai controversate mărturii despre tiranii Romei antice: execuţiile cumplite născocite de împăraţii obsedaţi de sânge

Tiberius.

Împăraţii romani Tiberius, Commodus şi Domiţian au fost eroii unor relatări tulburătoare despre cruzimea şi excentricităţile lor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Istoria Augustă (Historia Augusta) a rămas una dintre cele mai vechi şi cuprinzătoare biografii ale împăraţilor romani din primele secole, chiar dacă mărturiile despre viaţa acestora au stârnit controverse de-a lungul timpului, multe dintre ele nefiind considerate credibile de către istorici. Autorii colecţiei de biografii nu sunt cunoscuţi, iar opera este contestată în ce priveşte valoarea ştiinţifică. Ea oferă însă detalii cu totul neobişnuite despre modul de viaţă al stăpânilor Imperiului Roman. Iată câteva dintre cele mai bizare mărturii:

Commodus -  împăratul care râdea pe seama morţii
Lucius Aurelius Commodus (161 - 192 e.n.) s-a numărat printre împăraţii detestaţi ai Romei, din cauza cruzimii sale, potrivit autorilor Istoriei Augusta. Din copilărie era lacom şi dezgustător, iar în tinereţe îi dezgusta pe toţi bărbaţii din jurul său. Cine îndrăznea să îl ridiculizeze era aruncat fiarelor sălbatice, informau autorii Istoriei Augusta.

„În momentele sale de umor, era distructiv. De exemplu, a aşezat un graur pe capul unui om care, aşa cu observase, avea câteva fire albe care semănau unor viermi, printre firele de păr negru şi a făcut astfel ca ţeasta omului să crape cub ciocănitul neîntrerupt cu plisul al păsării care îşi imagina că se hrăneşte cu viermi. A pus să fie tăiat om corpolent pe mijlocul burţii, ca intestinele să-i iese afară. Pe alţii îi poreclise chiori sau şchiopi după ce el însuşi pusese să li se scoată un ochi sau să le fie tăiat un picior”, informa Histora Augusta. Un gladiator i-a adus moartea, în toamna anului 192, în timpul spectacolelor la care împăratul intra adesea în arenă pentru a ucide. Iniţial, i-a fost pusă otravă în mâncare, însă faptul că bea mult vin şi petrecea mult timp la băi, cantitatea de otravă administrată nu i-a fost fatală. A vomitat alimentele otrăvite. La scurt timp, însă, un atlet pe nume Narcissus l-a sugrumat în timp ce făcea baie.

Eliogabal – împăratul excentric şi crud al Romei
Eliogabal (203 - 212) a urcat pe tron la vârsta de 14 ani, iar istoricii susţin că la scurt timp s-a dedat celor mai sordide fantezii.

„Obişnuia să îşi folosească trupul pentru a face şi a permite multe lucruri ciudate, pe care nimeni nu putea îndura să spună sau să le audă. Dar cele imposibil de ascuns sunt următoarele: mergea în taverne noaptea, purtând o perucă şi aici îşi vindea trupul ca o prostituată. Frecventa adesea bordelurile, de unde scotea afară prostituatele pentru a le lua locul: în cele din urmă a amenajat o cameră în palat unde comitea indecenţele, întotdeauna stând gol în pragul uşii, în timp ce cu voce moală îşi chema curtenii. Erau, desigur, mulţi oameni care erau instruiţi să îşi joace rolul de amanţi”, scria Dio Cassius.

Autorii Historiei Augusta relatau că Eliogabal obişnuia să sacrifice copii zeului său.

„A adunat din întreaga Italie copii de viţă nobilă şi cu înfăţişare frumoasă, ai căror părinţi erau în viaţă, dorind, presupun, ca durerea, dacă ar fi fost suferită de ambii părinţi, să fie cu atât mai mare. Se înconjurase cu tot felul de vrăjitori pe care îi punea să facă jertfe zilnice, îndemnându-i pe cei jertfiţi să mulţumească zeilor că au fost găsiţi”, informa Historia Augusta.

„Atunci când adulterul era reprezentat pe scenă, el ordona ca actorii să nu mimeze ci să îl reprezinte în fapt”, arătau biografii săi. Profeţii sirieni de care era înconjurat i-au prezis o moarte violentă, potrivit relatărilor vremii. Eliogabal a murit decapitat de soldaţii săi, la vârsta de 18 ani, iar numele său a fost şters din registrele Romei.

Domiţian - împăratul obsedat de propria moarte
Gaius Suetonius Tranquillus (cca. 69/75 - după 130) s-a numărat printre cei mai importanţi istorici romani. A scris Viaţa celor 12 Cezari), care conţine biografiile unor împăraţi romani, de la Cezar la Domiţian, iar lucrările sale oferă, la fel ca Historia Augusta, amănunte ieşite din comun despre modul de viaţă al conducătorilor Romei.

Domiţian (51 – 96 d. Hr.), unul dintre eroii biografiilor lui Suetonius, a condus Imperiul Roman la sfârşitul primului secol după Hristos şi a fost acuzat de persecuţii în masă ale creştinilor şi evreilor. A fost acuzat, de asemenea, că ar fi executat numeroşi politicieni şi oameni proeminenţi ai Romei.

„Cruzimea sălbatică pe care o arăta nu numai că era excesivă, ci şi vicleană şi brutală. A invitat pe unul dintre apropiaţii săi în camera în dormitorul său cu o zi înainte să-l crucifice, l-au făcut să stea lângă el pe pat, s-a culcat cu acesta şi chiar i-a oferit o parte din cina sa. Pentru a abuza de răbdarea oamenilor, cu atît mai insolent, el nu pronunţa niciodată o sentinţă neobişnuit de groaznică fără o declaraţie prealabilă de clemenţă, astfel încât nu exista nici o indicaţie mai sigură cu privire la o moarte crudă decît cu respectarea preambulului său”. În ultimii ani ai vieţii sale, împăratul devenise praranoic la gândul că va fi asasinat în urma unu complot. Mai mulţi apropiaţi ai săi au fost executaţi din acest motiv, însă măsurile sale extreme de precauţie nu l-au salvat

Domiţian a sfârşit înjunghiat în urma unui complot la palat. „În ziua dinainte de a fi ucis, a dat ordin să fie păstrate câteva mere pe care le primise în dar, spunând: „Of, de-aş fi cruţat numai cât să le pot mânca!”. Apoi s-a întors către tovarăşii săi şi a declarat că în ziua următoare, luna va fi pătată cu sânge şi că va avea loc o crimă despre care întreaga lume va vorbi”, informa Suetonius. A fost ucis a doua zi, în dormitorul său.

Tiberius –  împăratul pervers
Tiberius (42 î. Hr. – 37 d. Hr.) a domnit la începutul primului secol şi a rămas în istorie ca un împărat dedicat unei vieţi luxoase şi mai puţin conducerii Romei, scria Suetonius, ale căror mărturii despre aşa-zisul tiran sunt puse adesea la îndoială deunii istorici.

„Nu trecea o zi fără să aibă loc o execuţie, nici măcar cele sacre sau sfinte, pentru că omora şi de Anul Nou. Mulţi erau acuzaţi şi condamnaţi împreună cu copiii lor. Familiile victimelor nu aveau dreptul să îi jelească. Recompense speciale primeau acuzatorii şi chiar martorii, iar cuvântul oricărui informator nu era îndoielnic. Fiecare infracţiune era tratată cu o pedeapsă capitală, chiar şi pronunţarea câtorva cuvinte simple”, scria autorul biografiei.

În ultimii ani de domnie, Tiberius conducea imperiul de pe Insula Capri. Ar fi continuat să ordone execuţii, dintre cele mai înfiorătoare. După ce victimele erau torturate, erau aruncate de pe stânci, în mare, iar jos erau aşteptate de marinari care le loveau cu vâslele, asigurându-se că sunt ucise.

„Alteori, obliga oamenii să bea vin până capătul puterilor, apoi părţile lor intime erau legate, pentru a fi oprită eliminarea acestora”, informa Suetonius.

Autorul antic oferea mărturii despre perversităţile atribuite împăratului roman. 

„Retrăgându-se în insula Capri, s-a dedat plăceriilor pentru orgiile secrete. Echipe de stricaţi de ambele sexe, selectaţi ca experţi ai sexului deviant şi al perversiunilor, aveau relaţii sexuale în faţa lui în grupuri, pentru a-l aţâţa. Camerele sale au fost mobilate cu cele mai lascive picturi şi sculpturi, precum şi cu o bibliotecă erotică, în cazul în care vreun invitat ar avea nevoie de o ilustrare a ceea ce i se cerea. Apoi, în pădurile şi livezile din Capri a aranjat nai multe colţuri de venerare unde băieţii şi fetele se deghizau în Pani şi nimfe şi prestau servicii. Oamenii numeau deschis acest loc insula bătrânei capre. Şi-a căpătat o reputaţie pentru depravările sale grosolane despre care oricărui om i-ar fi greu să vorbească sau să creadă. De exemplu, antrena copii mici, cărora le spunea peştişori să se târacă în faţa coapselor sale în timp ce înota şi să se dedea perversiunilor. Făcea acelaşi lucru cu copii neînţărcaţi”, afirma istoricul Suetonius. Împăratul era pasionat de astrologie şi se temea de moarte. De fiecare dată când cerul se întuneca, purta o coroană de lauri, crezând că aceste frunze îl vor feri de fulgere.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Metodele odioase de tortură folosite de romani: oameni îndesaţi în trupul măgarilor, fecioare violate de gladiatori, şobolani „dresaţi” să devoreze victimele

Cele mai ciudate relatări despre viaţa în Roma Antică: prinţesa nimfomană, împăratul care a atins culmea depravării şi creştinii bănuiţi de canibalism

Agatârşii, tribul misterios al Daciei în care nevestele erau împărţite frăţeşte. Bărbaţii se împodobeau cu aur, îşi tatuau chipul şi mădularele

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: