Cele mai bizare evenimente din Al Doilea Război Mondial. Prizonierii folosiţi ca ţinte vii şi victime ale canibalilor
0
O serie aproape nesfârşită de atrocităţi a marcat desfăşurarea celui mai mare război din istoria omenirii, iar unele evenimente petrecute în timpul său au părut cu totul neverosimile.
Al Doilea Război Mondial a făcut circa 100 de milioane de victime în întreaga lume, potrivit istoricilor. Un lung şir de evenimente nemaiîntâlnite i-au marcat istoria. Iată câteva dintre acestea:
Prizonierii de război, victime ale canibalilor
Mărturii istorice din Al Doilea Război Mondial ofereau detalii despre torturile suferite de miile de soldaţi indieni luaţi prizonieri de armata japoneză. Pe lângă bătăile şi mutilările suferite, mulţi dintre ei au fost folosiţi ca ţinte vii în poligoanele de tragere, pentru recruţii japonezi care erau instruiţi în folosirea armelor. Unele mărturii vorbesc despre acte de canibalism comise de japonezi asupra prizonierilor de război şi a localnicilor din insulele Pacificului. Victimele erau alese din rândul persoanelor cele mai sănătoase fizic, iar uneori erau jupuite înainte de a fi ucise.
Masacrul de la Katyn
Masacrul de la Katyn a fost una dintre cele mai sângeroase execuţii în masă din istorie. Potrivit unor istorici, în primăvara anului 1940, aproape 22.500 de polonezi au fost ucişi în pădurea de la marginea satului Katyn, din Rusia, aflat la circa 20 de kilometri de oraşul Smolensk. Victimele erau, în special, ofiţeri capturaţi ca prizonieri de război în timpul războiului polonez de apărare din 1939, dar printre cei executaţi se aflau şi numeroşi civili. Istoricii susţin că NKVD, poliţia politică a URSS, cea acuzată de comiterea atrocităţilor, a acţionat cu premeditare, din ordinul direct al lui Stalin. În 1943 au fost descoperite gropile comune în care au fost aruncate trupurile ofiţerilor ucişi.
Criminalul de război acuzat de moartea a peste un milion de oameni
Brigadierul SS Odilo Globocnik (1904 - 1945), originar din Austro-Ungaria, a înfiinţat cele patru lagăre de exterminare din Treblinka, Belzec, Maidanek şi Sobidor şi a rămas în istorie ca fiind responsabil pentru uciderea a peste un milion de oameni, în majoritate evrei, care au murit în aceste lagăre. De asemenea, el a jucat un rol principal în Planul General Ost (Est), care a implicat relocarea a aproximativ 80 de milioane de oameni (polonezi, evrei, ruşi, cehi, ucrainieni şi baltici în Siberia. Planul urma să fie pus în aplicare după înfrângerea Armatei Roşii şi a Comunismului. Deportaţii urmau să fie înlocuiţi cu colonişti germani în speranţa creării unei utopii naziste rasiale pure, o împlinire a versiunii rasiale a lui Hitler a unui Reich de o mie de ani. Odilo Globocnik a fost arestat în Austria de agenţii britanici şi s-a sinucisîndată după ce a fost dezvăluită identitatea sa, ingerând o capsulă cu cianură. Istoricul Michael Allen l-a descris ca fiind „cel mai ticălos individ în cea mai ticăloasă organizaţie cunoscută vreodată.
Lagărul colosului farmaceutic
Compania chimică şi farmaceutică I.G. Farben a construit un lagăr propriu de concentrare lângă lagărul principal din Auschwitz, pentru a produce cauciuc sintetic. Cel puţin 50.000 de prizonieri au murit în timpul construcţiei, din cauza foametei şi a expunerii la frig. În temeliile clădirilor sale se află trupurile multor prizonieri care au fost îngropaţi acolo unde au căzut, în cimentul umed, susţin unii storici. Gazul Zyklon B, (acidul cianhidric folosit pentru uciderea prizonierilro din lagărele de concentrare) a fost produs de compania Degesch, una dintre subsidiarele colosului I. G. Farben. După război, cinci directori ai lui Degesch au fost achitaţi de judecătorii germani, care au decis că acuzaţii nu aveau cunoştinţă cu ce scop era comandat gazul produs de companie.
Fabrica de copii din Germania
În Germania, cu câţiva ani înainte de izbucnirea războiului, statul a început să acorde ajutoare financiare pentru a încuraja cuplurile tinere să se căsătorească, să ridice case şi să contribuie la creşterea ratei natalităţii. În trei ani, până în 1936 au fost finanţate aproape 700.000 de căsătorii, din care au rezultat 485.000 de copii. Împrumuturile acordate de stat erau lichidate o dată cu naşterea celui de-al patrulea copil.
Londra, plină de bombe neexplodate
În 1941, capitala Regatului Unit al Marii Britanii a fost supusă unei campanii de bombardare strategică susţinută aviaţia germană Luftwaffe, despre care se spune că a durat 76 de nopţi consecutive şi a fost direct responsabilă pentru moartea a 20.000 de persoane. Se estimează că mai mult de un milion de case au fost deteriorate sau devastate în timpul bombardamentelori. Nenumărate bombe neexplodate puteau fi văzute pe străzile Londrei, în timpul războiului. Unele se detonau chiar şi după câteva zile de la prăbuşirea lor. Echipele de specialişti din Armată, Marină şi Forţele Aeriene au împânzit oraşul pentru a le depista şi a le pune în siguranţă. În primele luni ale războiului, speranţa de viaţă a pirotehniştilor care participau la misiunile de dezamorsare a bombelor era de mai puţin de zece săptămâni, după sosirea în Londra. Unii istorici susţin că peste 100 de bombe neexplodate din Al Doilea Război Mondial se află încă adânc îngropate sub străzile oraşului britanic.
Adăpostul antiaerian al morţii
Cea mai mare tragedie care a lovit oraşul chinez Chungking a avut loc în iunie 1941, când acesta a fost bombardat fără întrerupere de japonezi. Pentru a adăposti locuitorii, a fost construit sub oraş cel mai mare adăpost din lume, cu o capacitate estimată de 30.000. În timpul unui raid aerian care a durat peste patru ore, sistemul de ventilaţie al adăpostului s-a defectat şi sute de oameni s-au grăbit afară pentru a putea respira aer proaspăt, între valurile de atac. O alarmă s-a declanşat şi a provocat învălmăşeală pe coridorul îngust al adăpostului. În acest timp, paznicii au blocat ieşirile adăpostului subteran şi au fugit, O dată cu aerul tăiat, cei din interior s-au sufocat, iar în urma incidentului, peste 4.000 de oameni au fost găsiţi morţi.
Vulcanul atacat cu bombe de cutremur
O încercare a americanilor de a provoca eruperea unui vulcan a fost sortită eşecului. În 1942, vulcanul Tavorvur din Insula Matupi a erupt şi a provocat o mare îngrijorare trupelor japoneze. Pentru a provoca o îngrijorare mai mare, americanii au lansat două bombe de „cutremur" spre conul vulcanului care încă fumega. Ambele bombe au ratat ţinta şi au rămas îngropate în nisip, în apropiere de vulcan. Au fost descoperite trei decenii mai târziu şi detonate în siguranţă.
Oraşul german nimicit de aviaţia Aliaţilor
Hamburg a fost o ţintă principală pentru atacurile aeriene ale Aliaţilor, fiind un important port şi centru industrial. Cel mai devastator raid, purtat de aviaţia anglo-americană a avut loc în iulie 1943, fiind numit Operaţiunea Gomora. Aproximativ 3.000 de aeronave, încărcate cu 9.000 de tone de bombe, au luat parte la raidurile care au dus la moartea a 42.600 de oameni şi s-au soldat cu 37.000 de răniţi. Atunci aproape un milion de civili au părăsit oraşul.
Câinii anti-tanc
Câinii anti-tanc au fost folosiţi în Al Doilea Război Mondial în special de forţele armate ale Uniunii Sovietice, pentru a opri avansarea naziştilor. În timpul pregătirii, câinii erau înfometaţi, iar mâncarea era plasată sub tancuri, pentru a fi învăţaţi să o caute sub ele. Pe câmpul de luptă, fiecare câine era echipat cu 10 – 12 kilograme de explozibil şi un detonator îi era ataşat sub forma unei antene. Când câinele ajungea sub tancurile inamice, pârhia care intra în contact cu plafonul tancului declanşa explozia, care ar fi distrus rezervorul tancului. Unii istorici susţin că aceşti câini s-au dovedit mai puţin eficienţi, deoarece mulţi erau speriaţi de focurile de armă şi fugeau înapoi de unde erau lansaţi, cu riscul chiar de a detona explozibilul în tabăra rusă. Sovieticii au susţinut că metoda folosirii câinilor ar fi distrus 300 de tancuri germane. Porumbei şi chiar lilieci, dotaţi cu explozibil, au fost folosiţi, de asemenea, în confruntările armate, pentru a crea pagube adversarilor.
Cel mai devastator asediu
Asediul oraşului Leningrad (Sankt Petersburg) s-a numărat printre cele mai lungi şi devastatoare asedii din istorie. A avut loc între 8 septembrie 1941 şi 27 ianuarie 1944, timp în care armata Germaniei Naziste a înconjurat aproape în totalitate oraşul sovietic şi a blocat aprovizionarea acestuia. În cele aproape 900 de zile în care fosta capitală a Imperiului Ţarist a fost izolată şi asediată, au murit peste un milion de oameni, majoritatea civili, răpuşi de frig şi foamete. Cel mai înfiorător efect al lipsei hranei a fost însă apariţia a numeroase cazuri de canibalism. Cadavrele uşor accesibile erau ale colegilor şi rudelor decedate de foame, iar deseori cei rămaşi în viaţă cooperau pentru a le împărţi.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
