Cei mai vânaţi spioni români care l-au trădat pe Ceauşescu. Ofiţerii de Securitate ascunşi în Occident de teama pedepsei cu moartea

Cel mai faimos ofiţer de securitate român care s-a predat autorităţilor unei alte ţări, solicitând azil politic, a fost Ion Mihai Pacepa. Mai mulţi români din aceleaşi structuri, cu misiuni în afara graniţelor, au urmat exemplul generalului român, cu riscul de a fi condamnaţi la moarte.

Ion Mihai Pacepa, şef al spionajului românesc în „epoca Ceauşescu”, a fost cel mai cunoscut oficial al Securităţii române care, aflat în misiune în afara ţării, a refuzat să revină în România. În iulie 1978, generalul adjunct de la Departamentul de Informaţii Externe, considerat mâna dreaptă a lui Nicolae Ceauşescu, a fost trimis în misiune în Republica Federală Germania (RFG). A solicitat azil politic în SUA prin intermediul ambasadei americane din Bonn, iar cererea a fost aprobată de preşedintele Jimmy Carter.

„Pacepa era aparent o figură principală în aparatul Securităţii, echivalentul local al KGB-ului Uniunii Sovietice. Surse susţin că generalul era implicat profund în chesiuni extrem de sensibile ca siguranţa personală şi a călătoriilor preşedintelui român Nicolae Ceauşescu. Pacepa îl însoţise în SUA pe Ceauşescu, în cea mai recentă vizită din primăvara anului trecut. Potrivit publicaţiei Die Welt, Pacepa a fost ultima dată văzut, părăsind hotelul în 28 iulie. Se afla în Koln, unde negocia cu firma vest germană VFW-Fokker pentru dreptul de a constui un avion de pasageri cu proiectare germană, sub licenţă, informa Die Welt. Dispariţia sa a fost notată de Ambasada română din Bonn, care a solicitat ajutor Poliţiei germane pentru găsirea lui. Die Welt afirma că Pacepa se afla în contact cu CIA de ceva timp înainte de dispariţia sa, însă oficialii nu confirmă acest lucru. Defectarea lui Pacepa, asumându-se că a cooperat cu CIA, este o lovitură nu numai pentru români, dar şi pentru sovietici, cu care aceştia menţin legături strânse în domeniul securităţii”, informa ziarul american Washington Post, în 9 august 1978.

La 28 iulie 1978 Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar la aeroportul prezidenţial de lângă Washington, D.C.. Regimul comunist l-a condamnat urgent la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare şi a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Povestea şefului spionilor devenit transfug, relatată chiar de către el, a devenit faimoasă în SUA la începutul anilor ’80. La fel de celebre au fost şi volumele publicate de acesta despre regimul comunist din România acelor ani şi despre familia Ceauşescu.

Pacepa a fost oficialul cu cel mai mare rang în regimul comunist care a cerut azil politic în afara ţării. Pe lista „defectorilor-transfugi” din anii regimului comunist, aşa cum sunt numiţi de cercetători, s-au aflat nenumăraţi foşti ofiţeri ai Securităţii care au refuzat înapoierea în ţară după ce au ajuns în Occident, dar şi informatori ai Securităţii care, deşi erau erau activi în structurile statului, au cerut azil politic în Occident.

Cine sunt ofiţerii condamnaţi pentru trădare
O situaţie a angajaţilor Securităţii condamnaţi pentru trădare de regimul comunist a fost prezentată într-un studiu realizat de istoricul Cristian Troncotă şi publicat de Revista Inteligence, a Serviciului Român de Informaţii.

„Din studiul dosarelor clasate la fondul penal al arhivei fostei Securităţi rezultă că, în perioada 1975-1982, au trecut „Cortina de Fier”, cerând azil politic în Occident: Pavel Matei Haiducu (civil angajat în DIE, a dezertat în Franţa), lt. maj. Dan Ştefănescu (a dezertat în SUA), cpt. Andrei Luca (în timp ce se afla în misiune în Bulgaria, a trecut şi a dezertat în Italia), cpt. Ovidiu Tănăsescu (a dezertat în Suedia), cpt. Marius Ştefan Stoina (a dezertat în Suedia), cpt. Nicolae Horodincă (a dezertat în SUA), cpt. Ioan Şerban (a dezertat în Elveţia), maior Traian Nicola (a dezertat în SUA), maior Mihai Gheorghe (a dezertat în R.F.G.), maior Ioan Teodor Covaci (a dezertat în Belgia), lt.col. Florin Brozici (a dezertat în Belgia) şi colonel Nicolae Vasile (a dezertat în Franţa). Toţi au fost condamnaţi la moarte, în contumacie, prin sentinţe pronunţate de tribunalele militare, sentinţele care au rămas şi astăzi definitive.

Acestora li se adaugă locotenent colonelul Liviu Turcu din CIE, care a cerut azil politic în Franţa, în primăvara anului 1989”, arată istoricul Cristian Troncotă, autorul studiului „Enigma defectorilor-transfugi din fostul bloc estic comunist din Europa”.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Povestea bizară a spionului Horodincă, românul care a cerut azil în SUA, dar apoi a vrut să se întoarcă în ţară deşi fusese condamnat la moarte pentru trădare

Petru Groza, în notele secrete ale CIA. De ce a refuzat să intre în Partidul Comunist şi „moartea înceată a reacţionarilor“

Cele şapte torturi odioase prin care călăii Securităţii îi zdrobeau pe români. Notele secrete ale CIA care arătau de ce a ajuns Maromet cel mai sadic dintre torţionari