Cea mai cutremurătoare poveste de viaţă dezvăluită în comunism: eleva premiantă uitată de tatăl aventurier şi părăsită de mama care şi-a dorit o altă familie

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Deşi cele mai multe dintre subiectele abordate în presa anilor de comunism erau dedicate partidului şi realizărilor regimului, uneori printre numeroasele articole sobre îşi făceau loc şi poveşti de viaţă cutremurătoare. Un astfel de exemplu a fost cazul elevei premiante abandonată de tatăl fugar şi lăsată de mamă în grija unor bătrâni.

În anii comunismului din România, în care nu existau tabloide şi programe de televiziune cu tematica emisiunilor „Acces Direct” sau „La Măruţă”, angajaţii puţinelor ziare livrate românilor reuşeau rareori să strecoare printre articolele vaste dedicate lui Nicolae Ceuşescu şi succeselor partidului comunist şi poveşti cutremurătoare de viaţă.

Un astfel de reportaj, care s-ar încadra cu succes în subiectele emisiunilor tabloid, dezvăluia cazul unei eleve de nota 10, abandonată de tatăl său şi lăsată în grija bunicilor de mama sa.

Eleva premiantă care nu şi-a cunoscut tatăl
Povestea emoţionantă a fost publicată în numpărul din 8 ianuarie 1967, al ziarului local Drumul Socialismului, din Hunedoara, cu titlul „Vă facem cunoştinţă cu fiica dumneavoastră!”, semnat de Petre Fărcaşiu.

Marcela, o elevă premiantă din Calafat, crescuse fără tatăl ei, care după o aventură cu mama fetei, a abandonat-o definitiv. „Ne folosim de câteva date şi o fotografie spre a face unui tată cunoştinţă cu propriul său copil. Este vorba despre o fetiţă de 11 ani, Marcela Mirmea, care nu-şi cunoaşte tatăl. ... Într-una dintre sălile de clasă ale Şcolii Generale nr. 1 din oraşul Calafat, în bancaa cincea din primul rând, se aşează în fiecare zi o fetiţă pe care trăsăturile feţei o maturizează parcă mai mult decât s-ar cuveni pentru o elevă de clasa a cincea. E drăgălaşă şi prietenoasă, cu un păr de culoarea penelor de corb, iar din căpruiul ochilor izvorăsc lumini calde, limpezi. Răspunde la numele de Marcela Mirmea şi, în catalog, la rubrica numelui ei, se află înscrise numai note de 9 şi 10. Emil Ionel şi Gheorghe Dumitrescu, dirctorii şcolii, ne-au caracterizat-o într-un singur cuvânt: eminentă!”, informa autorul articolului publicat în urmă cu 50 de ani.

image

A fugit de propriul copil
Constantin Mirmea a plecat din Calafat şi a încercat să îşi ascundă urmele aventurii sale cu adolescenta pe care o lăsase însărcinată cu 11 ani mai devereme. „... La combinatul de industrializare a cărnii din Haţeg lucrează, ca şef al Serviciului de organizare a muncii, tovarăşul Constantin Mirmea. Asemănarea numelui cu cel al elevei din Calafat nu este o simplă coincidenţă, ci urmarea firească a ceea ce acesta consideră o „întâmplare” sau „ghinion”. E omul în a cărui carte de muncă se înscriu, pe rând, drept locuri de activitate, localităţile: Calafat, Băileşti, Petroşani, Deva, Haţeg, colindate poate nu cu intenţia de a fugi din preajma propriei sale fiice, dar totuşi, cu ceva care foarte uşor s-ar putea numi dezertare de la o îndatorire socială ... La o răspântie a vieţii, pentru un moment, tovarăşe Mirmea, drumurile vi s-au încrucişat cu cele ale Vasilicăi Mileu, pe atunci elevă a Şcolii medii tehnice agricole din Calafat. Şi dacă totuşi nu vă condamnăm pentru hotărârea dumneavoastră de a nu accepta să-i acordaţi numele celei care ar fi trebuit să plătească aceea clipă cu preţul renunţării la şcoală şi poate chiar cu o influenţă asupra întregului ei viitor, în schimb, pentru atitudinea faţă de Marcela, cea care a rămas drept mărturie a încrucişării celor două drumuri, meritaţi întregul oprobiu al celor din jur”, informa Drumul Socialismului.

image

Lăsată în grija unor bunici
Tatăl copilei din flori şi-a refăcut viaţa în Hunedoara şi a dorit să uite definitiv de fiica din Calafat. Mama fetei s-a căcătorit, la rândul ei, şi a lăsat-o pe minoră în grija unor bătrâni. „V-aţi neglijat deseori îndatorirea de a expedia fetiţei pensia alimentară, încălcând cu aceasta şi legile statului şi pe cele ale umanismului. Faptul că între timp v-aţi întemeiat un cămin, că vă bucuraţi de tovărăşia unei soţii bune, nu vă scuteşte deloc să vă achitaţi de ceea ce datoaţi unei fiice care vă poartă numele. Prezenţa Crinei şi a lui Valer, copii rezultaţi din actuala căsătorie, nu trebuie să vă facă să scăpaţi din vedere că aveţi obligaţii şi faţă de cea care are dreptul să se considere într-un fel surioara acestora. Marcela a venit pe lume împotriva voinţei tuturor şi mai ales nedorită de dumneavoastră. Dar a venit! Încă de mică a rămas sub îngrijirea unor bunici bătrâni, căci mama şi-a creat şi ea un cămin al ei, şi o poţi găsi la cămăruţa aceea micuţă, ascunsă în curtea cu numărul 39 din Strada Tudor Vladimirescu a Calafatului. Au trecut ani de zile de când doi bătrâni, Nicolae şi Valentina Milcu, pe care cu o naivitate pe deplin înţeleasă Marcela îi numeşte „mămica şi tăticul”, v-au scris de nenumărate ori să vă faceţi datoria de tată. Au apelat la conducătorii unităţilor la care aţi lucrat şi aceştia v-au dat un sfat sinonim. Părerea prietenilor şi a colegilor de muncă a fost aceeaşi, să vă faceţi datoria. Dar n-aţi dat ascultare raţiunii lor şi aţi făcut rău!”, informa ziaristul Petre Fărcaşiu.

Nu şi-a recunoscut fiica
Autorul articolului continua povestea stranie a fiicei abandonate, adăugându-I întâmplări care au tulburat viaţa acesteia. „Din decembrie 1964, când mamă-sa s-a căsătorit, Marcela n-a mai beneficiat de alocaţie de la stat. Legile vă dădeau dreptul de a o ridica numai dumneavoastră. Dar n-aţi consimţit s-o faceţi deşi actul nu v-ar fi grevat cu absolut nimic veniturile personale. Hotărârea de a nu semna aţi consemnat-o în negru pe alb într-o declaraţie care se află în voluminosul dosar care cuprinde dovezile şi cererile repetate ale celor care o cresc pe Marcela, cât şi somaţiile în care conducerea întreprinderii vă sfătuia să vă faceţi datoria de tată. „Refuz de a întocmi şi semna declaraţia pentru alocaţia de stat numitei Milcu Vasilica, pentru fiica ei”. Sunt cuvintele pe care le-aţi scris cu mâna dumneavoastră. Nu v-a tremurat mâna când le-aţi aşternut pe hârtie? „Fiica ei...” aţi spus, dar a dumneavoastră era în aceeaşi măsură? Lecţia care v-a fost servită cu doi ani în urmă nu v-a folosit oare la nimic? Ne referim la momentul în care pe una dintre străzile Calafatului v-aţi întâlnit faţă în faţă cu Marcela şi cu o cunoştinţă, care o însoţea. „E fiica Vasilicăi?”, aţi întrebat atunci. „Nu, Mirmea, nu e numai fiica Vasilicăi, ci şi a ta”, vi s-a răspuns. Marcela e acum în clasa a cincea şi are puterea de a-i judeca şi aprecia pe cei din jurul ei, prin prisma propriilor lor fapte. În seara când factorul poştal a adus plicul ce conţinea adresa expediată de la I.R.I.C. Deva, conţinutul l-a citit şi Marcela. Ce lovitură a însemnat pentru ea şi cât de tare au durut-o cuvintele: „Angajatul nostru, Mirmea Constantin, nu recunoaşte să aibă copil”. (...) Restanţele la plata pensiei alimentare, refuzul de as emna pentru atribuirea aloaţiei de stat, faptul că nu vă cunoaşteţi fiica la ora când ea a depăşit vârsta de 11 ani, încercările nereuşite de a reduce la jumătate pensia alimentară sau circuitul prin care probabil doreaţi să vi se piardă urma sunt lucrruri care nu încadrează cu conştiinţa omului nou al zilelor noastre”, informa Drumul Socialismului.

Finalul articolului se încheia cu un apel adresat părintelui. „Graţie celor doi bătrâni care acum o întreţin, Marcela nu duce lipsă de nimic, dar are momente când îşi doreşte să rămână singură, meditând la faptul că nu a putut niciodată să dea răspuns la întrebarea: „Ce ţi-a dăruit tăticul de ziua ta?”. Desluşiţi-vă urechile, tovarăşe Mirmea”, informa ziarul local.


Vă recomandăm şi:

Mărturii terifiante despre opresiunea din comunism: pastorul închis doi ani în morga închisorii, chiaburul mort în temniţă după ce a înjurat partidul

Peste 200 de oameni au solicitat în ultimii ani Tribunalului Hunedoara daune pentru suferinţele îndurate în timpul regimului comunist. În majoritatea cazurilor, instanţa a constatat caracterul politic al condamnărilor, dar nu a dispus acordarea unor compensaţii. Relatările consemnate în dosarele de despăgubiri prezintă o imagine mai puţin ştiută, terifiantă, a sistemului de opresiune.

FOTO Adevărata faţă a Hunedoarei din 1960. Oraşul oţelului a fost copleşit de muncitori, iar mii de oameni locuiau în cartierele de barăci insalubre

Un document cu caracter secret în anii 1960, păstrat în prezent la Arhivele Naţionale – Judeţul Hunedoara, oferă informaţii preţioase şi mai puţin ştiute despre istoria recentă a Hunedoarei. La sfârşitul anilor 1950, autorităţile din Hunedoara se confruntau cu o situaţie ieşită din comun: oraşul devenise supraaglomerat, iar în ciuda investiţiilor masive, administraţia făcea faţă cu greu creşterii populaţiei.

Primul ambasador al SUA care a vizitat Hunedoara în comunism: americanul plimbat prin castel şi combinat a rămas uimit de sporul populaţiei

În martie 1972, la un deceniu după ce primise vizita liderului URSS Nikita Hruşciov, oraşul Hunedoara a fost gazdă, pentru o zi, a ambasadorului american Leonard Carpenter Meeker (1916 – 2014). Autorităţile locale s-au mobilizat pentru a-i face vizita cât mai plăcută.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite