Ce sunt, de fapt, momârlanii? Definiţia din DEX a cuvântului „momârlan” va fi schimbată, fiind prea jignitoare
0
Toate ediţiile dicţionarelor române oferă explicaţii ofensatoare cuvântului „momârlan”, explicat cu termeni ca „om prost” sau „bădăran”. Dumitru Gălăţan Jieţ, un hunedorean pasionat de istoria zonei Văii Jiului şi de etnografie, a propus Academiei Române o definiţie apropiată adevărului, pentru comunitatea în mijlocul căreia trăieşte, iar eforturile i-au fost, într-un final, răsplătite.
„De câţiva ani am reînceput reabilitarea semantică a termenului de momârlan, prin cunoaşterea comunităţilor de momârlani din Valea Jiului, despre care nu s-au ştiut foarte multe lucruri. Am făcut studii pe această temă şi am trimis un memoriu Academiei Române, pentru că în dicţionarele care au apărut până în prezent cuvântul momârlan a fost definit cu nişte termeni înjositori pentru această comunitate a momârlanilor, al cărui nume în dicţionare nu a fost recunoscut.
În dicţionare, termenul este definit ca bădăran, om de neam prost, necioplit. Eu bănuiesc că a fost o extensie de sens a termenului de mârlan şi asupra celui de momârlan. Recent, am fost înştiinţat de reprezentanţii Institutului de Lingvistică Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti că datorită materialelor apărute în spaţiul public în ultimul timp, inclusiv cele scrise de mine, în următoarele ediţii ale dicţionarelor va fi rectificat acest neajuns”, a declarat Dumitru Gălăţan Jieţ. Zilele trecute Dumitru Gălăţan Jieţ a depus la tipar Monografia Etnografică a Ţinutului Momârlanilor, o lucrare de peste 400 de pagini. Etnologul din Valea Jiului a primit o Diplomă de excelenţă şi un premiu de 1.000 de lei din partea Consiliului Judeţean Hunedoara, penru activitatea sa publicistică.
Cine sunt momârlanii
Cei care ajung în Valea Jiului trebuie să ştie că în această zonă trăieşte una dintre cele mai pitoreşti comunităţi rurale din România, cea a momârlanilor. Despre momârlani se spune că au fost primii locuitori ai aşezărilor de munte, cu mult timp înainte ca ţinutul cărbunelui să atragă oameni din celelalte zone ale ţării şi din întreg Imperiul Austro-Ungar, cu secole înainte ca Valea Jiului să devină cea mai urbanizată zonă a Hunedoarei. Urmaşii dacilor, aşa cum sunt numiţi momârlanii, au păstrat tradiţii vechi, fascinante pentru cei care le vizitează locurile. Momârlanii şi-au ridicat casele la fel cum o făceau strămoşii daci, portul tradiţional le era asemănător cu cel al dacilor înfăţişaţi în scenele Columnei lui Traian, iar morţii şi-i îngropau în grădinile caselor, pentru ca sufletele lor să aibă parte de linişte. Comunitatea momârlanilor este din ce în ce mai restrânsă, iar cei care vor să afle mai multe despre tainele şi tradiţiile ei sunt invitaţi să viziteze satele Slătinioara de la marginea municipiului Petroşani şi Jieţ, din zona Petrila.
Potrivit etnologului Dumitru Gălăţan Jieţ, numele de momârlani a fost dat băştinaşilor din aşezările Văii Jiului spre sfârşitul secolului XIX şi este tradus prin „rămăşiţe” sau „urmaşi”. Străinii din Imepriul Austro-Ungar ajunşi în zonă în număr tot mai mare o dată cu dezvoltarea mineritului au fost cei care i-au denumit astfel pe localnici, spune autorul mai multor cărţi despre momârlani. La rândul lor, spune etnologul, cei care au venit din alte zone în Valea Jiului au fost numiţi „barabe”, ceea ce însemna pentru localnici intruşi, străini sau oameni fără ţară. Timpul a făcut ca mare parte a populaţiilor să se amestece, iar numărul momârlanilor păstrători de tradiţii să se reducă până aproape de dispariţie. Momârlanii mai pot fi întâlniţi în satele Tirici, Răscoala, Cimpa, Moliviş, Jieţ, Lunc sau în cătunele de pe munţi, din zona Petroşaniului.
Momârlanii cei izolaţi
În 1937, istoricul Ion Vintilescu îi descria pe localnicii satelor de munte din împrejurimile Văii Jiului în articolul „Merişor, un sat de momârlani”, publicat în revista Sociologie românească, a Institutului Social Român. „Citeşti pe faţa săteanului, când stai cu el de vorbă, dacă nu ţi-o mărturiseşte direct, dorinţa lui de spaţiu larg. Diferenţa de clasă nu există şi nici bătrânii nu pomenesc că ar fi existat vreodată. Toţi sunt o apă şi un pământ. Îşi dau seama însă că sunt cei mai înapoiaţi dintre locuitorii ţinutului şi nu ascund calificativul peiorativ „momârlan” - care trudeşte singuratec la munte - pe care li-l adresează sătenii din părţile mai bogate ale Ţării Haţegului. Merişoreanul trăieşte mai mult retras în mijlocul averii lui, muncind de dimineaţa până seara, interesându-se puţin de ceea ce se petrece în jur. Izolarea a ajuns pentru ei o deprindere intrată în fire. Abia cu venirea toamnei coboară vitele către sat şi deci se apropie şi oamenii. Originalitatea vieţii merişorenilor se manifestă şi în distracţiile lor. Ei nu cunosc şi nici nu întrebuinţează la petreceri alt obiect de cântat decât fluierul. Lăutari sau altfel de cântăreţi nu întâlneşti aici, căci aproape toţi satenii ştiu să zică din fluier. Fiecare familie işi ingroapă morţii in grădina cu pomi, ca peste câţiva ani să crească peste morminte. Cultul şi amintirea morţilor sunt şterse aproape cu totul”, scria Ion Vintilescu, în 1937.
Vă recomandăm şi:
Valea Jiului nu înseamnă doar minerit şi oraşe în care trăiesc comunităţi cu o situaţie economică defavorizată. Zona din sudul judeţului Hunedoara este una dintre cele mai ofertante din punct de vedere turistic. Mărturie stau numeroasele locuri de agrement din Masivul Parâng, peisajele sălbatice ale Defileului Jiului, cheile străbătute de râuri repezi şi staţiuniel Straja şi Parâng.
Cei mai vechi locuitori ai Văii Jiului purtau numele de momârlani. Se spune despre ei că sunt urmaşii dacilor în acest ţinut de munte, în care urbanizarea a dus la alterarea tradiţiilor seculare, păstrate însă cu sfinţenie de comunitatea din ce în ce mai restrânsă din aşezările rurale de munte.
Tinerele care rămâneau însărcinate fără a fi căsătorite aveau parte de un tratament special, potrivit tradiţiilor arhaice din comunitatea momârlanilor. Femeile erau silite să se cunune, simbolic, cu un copac, iar ceremonialurile erau realizate de bătrânele satului.
Se încarcă comentariile...
