Ce spune „biblia dacopaţilor“ despre strămoşii noştri. Dacia Preistorică, manualul care arată cum a fost cucerită Europa de adoratorii lui Zamolxis

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicolae Densusianu şi unul dintre monumentele amintite în cartea sa.
Nicolae Densusianu şi unul dintre monumentele amintite în cartea sa.

Prometeu este strămoşul dacilor, pelasgii, consideraţi de autor unul dintre cele mai strălucite popoare din Neolitic, îşi au originile în actualul ţinut al României, iar lui Zamolxis - „zeul moş” sau Saturn, preistoricii îi închinau monumente megalitice în munţii Daciei. Sunt câteva dintre teoriile amintite în lucrarea Dacia Preistorică, de Nicolae Densuşianu, un volum complex, care a stârnit dezbateri nesfârşite.

A trecut mai mult de un secol de la apariţia uneia dintre cele mai controversate cărţi dedicate istoriei poporului român, Dacia Preistorică, de Nicolae Densuşianu. Savantul a murit în 1911, cu doi ani înainte ca opera sa, rezultat al unei munci de peste patru decenii, să vadă lumina tiparului.

„Pus-a el în total spre a o face 40 de ani! Numai tiparul îi luă 11 ani, cei de pe urmă ai vieţii sale chinuite, dar plină de muncă. Lucrarea aceasta cumplit de obositoare îl şi sorbi înainte de a o termina desăvârşit”, scria, în prefaţa cărţii, istoricul Constantin I. Istrati, fost preşedinte al Academiei Române în perioada 1913 - 1916. Dacia Preistorică însumează aproape 1.200 de pagini în volumul original, lucrarea fiind reeditată de Editura Arhetip, în 2002.

„Cuceritorii lumii, plecaţi din străvechea Dacie”
Opera istoricului Densuşianu spune povestea celor care au trăi cu mii de ani în urmă pe actualul ţinut al României. Îi aduce în lumină, într-o cheie fantezistă, potrivit unor critici, pe pelasgi, socotiţi strămoşi ai dacilor şi ai elenilor, comunităţi legendare care pornind din Dacia s-au răspândit în restul Europei. „Aici, la Dunărea de jos şi în special în ţările Daciei, faptul este cert, s-a format şi închegat centrul cel mare şi puternic al populaţiunii neolitice din Europa, centrul unei rase nouă de oameni, de o statură înaltă şi viguroasă, cu o vechilă organizaţiune patriarhală, cu idei severe religioase şi cu o pasiune, adusă probabil din Asia, de a sculpta în stâncă vie statuetele enorme ale divinităţilor sale. Aceşti noi cuceritori ai lumii vechi aduseră şi răspândiseră în Europa noi elemente de civilizaţie, fundară aici cele dintâi state organizate şi au dat o nouă direcţiune pentru destinele omenirii”, afirma Nicolae Densuşianu.

Invazia strămoşilor daci
Potrivit teoriei prezentate de autorul Daciei Preistorice, migraţiile din ţinuturile de la nord de Dunăre au avut loc în curs de mai multe sute de ani.

„Această rasă activă şi laborioasă, dotată cu o putere miraculoasă de creştere şi expansiune, îşi continuă de la Dunărea de jos migraţiunile sale către părţile meridionale. De pe culmile, văile şi câmpurile Carpaţilor, necontenite roiuri noi de triburi pastorale trecură peste râul cel mare al lumii vechi şi se revărsară în grupe compacte peste întreaga peninsulă balcanică”, scria Densuşianu.
Nicolae Densuşianu oferea detalii dspre cum trăiau locuitorii preistorici. Viaţa publică le era întemeiată pe religie, iar credinţa lor era că nu vor muri cu totul şi că vor continua să trăiască într-o lume eternă, mai fericită. O mulţime de zei importaţi de alte popoare şi-ar fi avut originea în credinţele celor din ţinuturile actuale ale strămoşilor noştri, afirma savantul.

„Colindele şi cântecele poporale române mai celebrează şi astăzi memoria strălucitului templu al lui Apollo, din insula Delos. Delos a fost în antichitatea preistorică insula cea sfântă a tuturor populaţiunilor pelasge meridionale şi mai târziu a grecilor. În tradiţiunile cele vechi ale poeziei populare române, insula Delos ne apare sub numele de Del, Delul mare sau Marea mare”, scria autorul operei Dacia Preistorică.  Nicolae Densuşianu explica şi cum îl venerau pelasgii pe Zamolxis, asociat cu Saturn.  „Numele Zalmoxis atât de misterios în literatura modernă aparţine dialectului primitiv pelasg din Dacia. Era numai un simplu titlu de onoare şi de respect al supremei divinităţi, aceeaşi expresiune combinată ca şi Deul moş în limba română, numai forma sub care ni s- atransmis de autorii greceşti este alterată.

Zamolxis era o divinitate mare a preistoriei, căreia strămoşii noştri îi ridicau monumente megalitice şi altare în munţi. Zeul Moş era identificat cu Saturn şi nu avea un nume, afirma Densuşianu, şi era protectorul Daciei.

Prometeu – strămoşul dacilor?
Legendarul Prometeu, eroul mitic care a furat focul pentru a-l dărui oamenilor, a fost, de fapt, potrivit uneia dintre teoriile prezentate în Dacia Preistorică, rege în Sciţia şi şi stăpân al ţinuturilor de peste Prut. În varianta română, scria Densuşianu, Prometeu, eroul preistoric al suferinţelor, poartă numele de Badiu, Badea şi Badu, ce în vechea limbă grecească avea două înţelesuri: de om înţelept şi de om avut.

„Legendele lui Prometheu, aceste tradiţiuni religioase, istorice şi poetice ne prezintă un deosebit interes pentru ţările de la Carpaţi şi Dunăre. După tradiţiunile antichităţii, Prometheu este reprezentantul întregii stări de cultură din epoca de piatră şi de la începutul epocii metalelor. El este omul cu cea mai adâncă gândire şi fericită combinaţiune. Prometheu învaţă pe oameni să construiască locuinţe la lumina soarelui. El pune forţa animalelor în serviciul omului. El face din elementul divin al focului agentul cel mai puternic al civilizaţiunii româneşti. El află modul de a învinge obstacolele apelor, dând curs corăbierilor cu pânză pe suprafaţa cea întinsă a mărilor. El introduce cunoştinţa şi uzul metalelor. El pune mâna pe o mulţime de secrete ale naturii. El află puterile oculte ale plantelor spre a combate relele, ce atacă organismul omului. Imperiul Pelasg este identic cu ţara geţilor, iar în ţinuturile strămoşilor noştri îşi au originea o mulţime de triburi mitice, mai scrie autorul, inclusiv hiperboreenii, consideraţi de unii autori antici drept cei mai înzestraţi şi fericiţi oameni ai acelei lumi. „În antichitatea preistorică, Munţii Carpaţi erau numiţi ai hyperborenilor, iar Bucegii erau locul sfânt al dacilor”, scria Densuşianu.
La poporul român s-au păstrat încă până astăzi tradiţii foarte vechi despre cei dintâi regi ai rasei pelasge, care au domnit la Carpaţi şi Dunărea de Jos, susţinea Densuşianu. „Unele dintre acestea tradiţiuni sunt cuprinse în colindele religioase, ce se cântă la serbările Crăciunului şi în prima săptămână a anului nou, dar altele le aflăm din cântecele eroice populare, numite şi cântece bătrâneşti. În colindele religioase, ce nu sunt decât imnuri festive ante-creştine, aceşti monarhi glorioşi din timpurile pelasge ne apar ca persoalităţi divine, semizei din ceriu, care domnesc peste pământ şi peste cer”, completa autorul.

Controversele Daciei Preistorice

Dacia Preistorică a stârnit numeroase controverse şi nu a fost acceptată în mediul academic drept sursă ştiinţifică, ci mai degrabă ca o lucrare fantezistă. „Romanul său fantastic Dacia preistorică, plin de mitologie şi de filologie absurdă, care la apariţia sa deşteptă o admiraţie şi un entuziasm nemărginit printre diletanţii români în arheologie”, îl descria istoricul Vasile Pârvan. Alţi autori l-au acuzat pe Densuşianu de „delir mistic”, în schimb au fost istorici care i-au luat apărarea. „Unele dintre concluziile lui Nicolae Densuşianu sunt discutabile şi altele au fost infirmate de cercetările ulterioare. Dacia preistorică, la fel ca toate marile lucrări istorice, nu a fost scutită de uzura vremii şi de corecţiile aduse de noi descoperiri şi interpretări. Dar, în acelaşi timp, valoarea lucrării rămâne neştirbită, la fel cum neştirbită rămâne ideea de bază care luminează aceasta fantastică şi monumentală realizare românească.”, afirma istoricul Alexandru Nemoianu, pe blogul universulcartilor.wordpress.com.


Vă recomandăm şi:

Zamolxis, în cele mai stranii mărturii antice: „Geţii aleg în fiecare an un sol pentru a-l trimite zeului lor. Este înjunghiat cel socotit cel mai vrednic”

Zamolxis a fost recunoscut de numeroşi autori din lumea antică drept divinitatea supremă a geţilor. O serie de mărturii istorice, vechi de milenii, au oferit detalii despre viaţa şi învăţăturile personajului misterios.

Ritualurile erotice şi macabre prin care tracii îşi venerau zeii. Ce rol aveau orgiile sexuale în practicile strămoşilor noştri

Tracii îşi venerau zeii prin numeroase ritualuri care au stârnit uimirea autorilor antici. Unele implicau orgii sexuale, în timp ce altor zei li se ofereau sacrificii umane. A existat o mare diferenţă culturală între geţii din nordul Dunării şi celelalte triburi tracice, susţin istoricii.

Anecdote din Antichitate despre daci: au tăiat pădurea pentru a-i speria pe romani, fumau cânepă, iar un preot s-a prefăcut mort pentru a nu fi ucis

O serie de anecdote ce datează din Antichitate i-au prezentat pe daci în roluri mai puţin obişnuite. Autorii povestirilor scurte şi amuzante relatau despre cum au reuşit dacii să le înşele vigilenţa romanilor, de ce au renunţat la vin sau de ce trăgeau cu săgeţi spre cer, în timpul furtunilor.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite