Ce a rămas din Uzinele de fier din Călan, după 150 de ani de la înfiinţare. Ruinele colosului metalurgic VIDEO
0
La un secol şi jumătate de la înfiinţarea Uzinelor de fier din Călan, puţinele monumente care amintesc istoria acesteia s-au ruinat.
În Călan, primul furnal al Uzinei de Fier a fost construit din anul 1869 şi a fost pus în funcţiune în 1871, fiind unul dintre cele mai vechi de pe teritoriul actual al României.
GALERIE FOTO CU UZINELE ŞI RĂMĂŞIŢELE LOR
La sfârşitul secolului al XIX-lea, uzina de fier şi fontă avea două furnale, unul dintre ele fiind la acea vreme cel mai mare din ţară. Aici lucrau sute de oameni, stabiliţi în coloniile muncitoreşti de la Călan.
VIDEO Povestea celui mai vechi baraj al râului Strei, înfiinţat pentru Uzinele de fier din Călan
FOTO Uzina Călan în imagini de colecţie. Anii de glorie ai complexului metalurgic dispărut
Ilustratele de epocă arată întinderea uzinei metalurgice de pe valea Streiului şi numeroasele clădiri şi instalaţii care o ocupau. Calea ferată a cărbunelui, inaugurată în 1870 între Simeria şi Petroşani, traversa satul Călan şi ţinutul furnalelor sale, contribuind la progresul uzinelor.
O altă cale ferată îngustă era folosită pentru transportul materilor prime de la minele de fier din Teliuc şi Ghelari. La începutul secolului XX, pe râul Strei a fost construit un baraj pentru alimentarea uzinei, iar mai târziu, în anii interbelici, a fost inaugurată prima hidrocentrală de pe Strei, necesară alimentării centrului industrial.
Uzinele de fier la sfârşitul secolului XIX. Ilustrată.
Înainte de Al Doilea Război Mondial, uzina avea peste 700 de angajaţi şi se afla în proprietatea societăţii „Titan, Nădrag, Călan”, deţinută de industriaşii Edgar şi Max Ausnit.
Călan. Imagine de epocă. Ilustrată
După Al Doilea Război Mondial a fost naţionalizată, iar regimul comunist a transformat-o într-un combinat, care s-a extins treptat în deceniile următoare ajungând să ocupe pe o suprafaţă de peste 60 de hectare
Din anii ´50, pe celălalt mal al Streiului, s-a dezvoltat noul oraş Călan, care în prezent numără 11.000 de locuitori. Peste jumătate dintre muncitorii din Călan erau salariaţi ai Combinatului metalurgic „Victoria”, care producea fontă cenuşie, cocs, smoală, sobe Vesta şi calorifere. Alţii munceau la combinatul siderurgic din Hunedoara aflat peste dealuri, la 10 kilometri, la minele Ghelari şi Teliuc ori la fabricile şi abatoarele din Haţeg,
Rămăşiţe din uzinele Călanului. 2020. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
Declinului combinatului din Călan a început în anii ´80, iar după 1990 a devenit abrupt şi ireversibil. Combinatul Victoria Călan s-a dezintegrat după privatizările eşuate şi a ajuns în cele din urmă la fier vechi.
Combinatul în 2003. Imagini: Traian Manu
O suprafaţă de circa 40 de hectare a fostului combinat a fost ecologizată şi transformată într-un parc industrial. Alte zeci de hectare au rămas acoperite cu ruine şi dărâmături peste care natura şi-a intrat în drepturi.
Construcţie din secolul al XIX-lea. ADEVĂRUL
Furnalele Călanului au dispărut, la fel şi clădirile industriale de la sfârşitul secolului al XIX-lea, care le deserveau. Cei care ajung în zona vechiului cimitir al Călanului, în vecinătatea căruia au fost înfiinţat primul furnal, mai pot vedea, ruinată, o clădire masivă din secolul al XIX-lea, ridicată din cărămidă, care deservea Uzinele de fier. Construcţia încă impozantă, una dintre puţinele rămăşiţe ale vechii uzine, ar putea fi uşor înscrisă pe lista monumentelor istorice din localitate, însă autorităţile nu au fost interesate de ea.
Clubul muncitoresc al Uzinei. ADEVĂRUL
La fel a fost şi cazul Casei de oaspeţi a Uzineler de Fier, a clădirii fostei hidrocentrale din Streisângeorhiu şi a Cubului muncitoresc al Uzinelor, monumente istorice lăsate să se ruineze.
Clubul muncitoresc din Călan şi clădirile administrative ale fostei uzine metalurgice, situate pe Strada Furnalistului, au fost incluse pe lista monumentelor istorice din România, însă nimic nu indică acest lucru celor care ajung în „Călanul vechi”. Construcţiile de la sfârşitul secolului al XIX au rămas fără cea mai mare parte din acoperişuri, nu mai au podele, tocăria le-a putrezit, iar ferestrele şi o parte din ziduri s-au prăbuşit. Interiorul pustiu a fost ocupat de vegetaţia crescută în voie şi de mormane de gunoaie, amestecate cu moloz şi lemnărie veche. Ansamblul istoric unde în trecut a funcţionat şi un cazinou muncitoresc a fost ocupat de oameni fără adăpost, însă nu s-a dovedit un lăcaş ofertant nici măcar pentru aceştia, din cauza riscului de prăbuşire a tavanului, acoperişului şi bârnelor din lemn. Unele dintre construcţii vor trebui demolate.
Hidrocentrala (turbina) de la Streisângeorgiu (Călan), aproape la fel de veche ca ruinele Uzinei de fier, a fost devastată de hoţi. Mecanismele de fier şi vechile instalaţii au fost furate, împreună cu porţile şi ferestrele metalice, iar construcţia a rămas abandonată. Scheletul ei de beton arată rămăşiţele unei construcţii complexe pentru începutul de secol XX. Pe faţada ei au rămas agăţate literele „Victo”, care amintesc de Uzina „Victoria” Călan.
Vă recomandăm să citiţi şi:
FOTO Istoria mocăniţei. Cum arăta în 1900 calea ferată a uzinelor Hunedoarei
Se încarcă comentariile...
