Cât beau românii în anii '80 şi cum a ajuns regele Burebista eroul campaniilor împotriva alcoolismului

Fabrica de bere Hategana, în anii 80.

Autorităţile comuniste s-au folosit chiar şi de legenda regelui get Burebista în speranţa că îi vor înfrâna pe români de la consumul de băuturi alcoolice, ajuns în anii '80 la cote îngrijorătoare.

Românii se numără printre cei mai mari consumatori de băuturi alcoolice din lume, arată rapoartele Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, însă alcoolismul se număra încă din anii ‘80 printre problemele „netratate” în România, potrivit rapoartelor păstrate în arhive.

Statisticile ultimilor ani ai regimului comunism arătau că vreme de patru decenii vânzările de băuturi alcoolice s-au aflat într-o continuă creştere.  

Dacă la începutul anilor ’50, berea era considerată un produs de lux, mai puţin accesibil în comerţ, Anuarul Statistic al Republicii Socialiste Române din 1981 arăta că faţă de anul 1950, consumul de bere crescuse în România de la 880.000 de hectolitri, la 9.734.000 hectolitri în 1980, adică de 11 ori.

Consumul de vin a crescut de la 6.800 de vagoane în 1950 la aproape 30.000 de vagoane în 1980, adică de peste patru ori. Cel mai comun vin ajuns în anii ’50 din centrele alimentare pe mesele românilor era numit, în argou, „Vin IPEIL” sau „vin din surcele”. Era considerat un alcool otrăvitor, obţinut prin distilarea lemnului, iniţialele IPEIL înseamnând „Întreprinderea pentru Exploatarea Industriei Lemnului”.

Vânzările de ţuică se dublaseră în trei decenii, iar consumul altor feluri de băuturi alcoolice (distilate) a crescut de şase ori până în anii ’80.  

Vinul de casă, mai sănătos decât cel din fabrică
Dincolo de datele oficiale, consumul real de alcool în România era mult mai mare datorită cantităţilor substanţiale de băuturi produse de români în propriile gospodării. Documentele de arhivă de la începutul anilor ’80 arătau iritarea autorităţilor vremii pe seama faptului că românii îşi foloseau parcelele destinate cultivării legumelor pentru producţia de struguri. Autorităţile făceau eforturi pentru a reduce suprafeţele de viţă de vie, însă populaţia insista să îşi creeze băutura pe cont propriu. „Oamenii de asemenea produc pe ascuns vin prin fermentarea a diverse alte fructe. Oricare ar fi ingredientele folosite, producţia de vin de casă este înfloritoare, dn simplul motiv că a primit reputaţia că dă senzaţia de euforie, dar fără dureri de cap şi greaţă. În contrast, vinurile produse de stat sunt, în general, slab procesate (de exemplu au adesea un conţinut ridicaţi de sulfiţi – o substanţă cu aciditate mare folosită la procesare) şi cauzează constant dureri de cap şi stări de greaţă”, arăta un raport păstrat în arhiveşe RFE (Radio Europa Liberă) din 1984.

Burebista, eroul luptei cu alcoolismul
Consumul de băuturi alcoolice în România ajunsese la un nivel tulburător în anii ’80, arătau autorii raportului. Cea mai mare îngrijorare a autorităţilor viza problemele cauzate de alcoolism la locul de muncă. Erau anunţate amenzi şi chiar pedepse cu închisoarea celori care ajungeau băuţi la serviciu, iar autorităţile comuniste plănuiau interzicerea vânzării de băuturi alcoolice în imediata vecinătate a uzinelor.

În campaniile de presă anti-alcool românilor le era amintită adesea legenda regelui get Burebista care a ordonat distrugerea plantaţiilor de viţă de vie din ţara sa. Originea acestei evocări era un citat al istoricului antic Strabon. „Ajungând în fruntea neamului său, care era istovit de războaie dese, getul Burebista i-a înălţat atât de mult prin exerciţii, abţinere de la vin şi prin ascultare faţă de porunci, încât în câţiva ani a făurit un stat puternic şi a supus geţilor cea mai mare parte din populaţiile vecine. Ba încă a ajuns să fie temut şi de romani”, scria istoricul, în Geografia.

Până la urmă, birturile dn jurul uzinelor nu au putut fi închise, din cauza protestelor muncitorilor, în schimb s-au luat măsuri pentru înlocuirea băuturilor spirtoase preferate de români cu mai puţin alcoolizata bere. Un astfel de exemplu a fost fost construcţia fabricii de bere Haţegana, din 1978, plănuită pentru a tempera apetitul minerilor din Valea Jiului pentru ţuică, relata fostul director al uzinei din Haţeg, Dorin Pisoiu.

Vă recomandăm să citiţi şi:

Cum a fost zeificat Nicolae Ceauşescu de poeţi, cu câteva zile înainte de moarte: „El e întruparea înţelepciunii. Ea, om de ideal şi cărturar de seamă”

Nicolae Ceauşescu şi faimoasele sale partide de vânătoare. „Vedeţi? V-am făcut planul la carne!”

Topul poeziilor omagiale dedicate lui Nicolae Ceauşescu. Cum s-au întrecut în linguşiri scriitorii din trecutul comunist