Castelul Corvinilor înconjurat de ruine metalurgice. Ce a rămas după „coşmarul industrial” din anii ´90 VIDEO
0Timp de peste un secol, Castelul Corvinilor s-a aflat în centrul zonei metalurgice a Hunedoarei. Împrejurimile monumentului istoric au rămas împânzite de rămăşiţe industriale.
Castelul Corvinilor are o istorie strâns legată de cea a metalurgiei din Hunedoara. Încă de la sfârşitul secolului al XVII-lea, în cetatea din Hunedoara funcţiona un depozit de fier, o „casă feruginoasă”, după cum o numeau localnicii.
GALERIE FOTO CU RĂMĂŞIŢELE INDUSTRIALE DE LA CASTEL
VIDEO CU RUINELE FUNICULARELOR
VIDEO CU RĂMĂŞIŢELE FUNICULARELOR DE PE DEALUL SÂNPETRU
La sfârşitul secolului al XIX-lea, în Hunedoara au fost construite primele furnale, în imediata vecinătate a Castelului Corvinilor.
FOTO Secretele celui mai lung funicular din Europa, între Hunedoara şi Ţinutul Pădurenilor
Pe versantul opus a fost înfiinţată, în aceeaşi perioadă, staţia de funiculare care lega Hunedoara de cele mai îndepărtate locuri din Ţinutul Pădurenilor – de unde erau aduse minereul de fier, mangalul şi lemnele. Şi tot aici a fost construită gara mică a oraşului, inaugurată în 1900, de unde începea traseul căii ferate miniere spre zonele miniere Govâjdia şi Ghelari. În secolul XX, aproape întreaga zonă din vecinătatea Castelului a fost destinată industriei grele.
Castelul Corvinilor şi rămăşiţele staţiei de funicular. ADEVĂRUL
Priveliştea suprarealistă a Castelului Corvinilor
Timp de aproape un secol, până la începutul anilor 2000, Castelul Corvinilor a fost înconjurat de uriaşele construcţii metalurgice.
Hunedoara în anii ´90. Foto: Peter de Graaf. Sursa: Ramblings.nz
„Când l-am vizitat prima oară la începutul anilor ´90, a existat o singură mică problemă. Extraordinarul Castel al Corvinilor din Hunedoara, România, a fost aproape în întregime înconjurat de o vastă uzină de oţel care arunca fum. Este fără îndoială una dintre cele mai suprarealiste pe care le-am văzut. Castelul a fost înconjurat pe trei laturi de halele combinatului, de turnuri de beton de răcire, de cuptoare şi rânduri de coşuri de fum falnice care aruncau fum usturător, maroniu-roşcat. Culoarea era dată de dioxidul de azot, un gaz toxic care formează acid nitric la contactul cu ploaia. Pe măsură ce fumul se răspândea, cerul devenea roz ca şi cum ar fi întotdeauna apusul soarelui”, relata fotograful neo-zeelandez Peter de Graaf, într-un reportaj despre Hunedoara anilor ´90.
Rămăşiţele funicularelor de pe Dealul Sânpetru - Huendoara. VIDEO: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„De-a lungul celei de-a patra laturi a castelului, o un funicular zgomotos transporta coşuri uriaşe de minereu de fier direct în cuptoare, de la o mină îndepărtată. A fost ca şi când am cădea într-un fel de coşmar industrial distopic sau în decorul unui film post-apocaliptic”, mai povestea acesta.
Hunedoara, în 2022. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Autorul a petrecut noaptea în grădina Castelului Corvinilor şi a rămas impresionat de atmosfera din jurul acestuia. „Toată noaptea cuptoarele au mugit şi au gemut şi au aruncat o strălucire de foc peste oraş. Era ca o viziune medievală a iadului. M-am tot gândit la morile satanice întunecate ale secolului al XIX-lea, din poezia lui William Blake, plângând revoluţia industrială. Inutil să spun că nu am dormit prea mult”, povesteşte Peter de Graaf.
Rămăşiţele industriei din jurul Castelului Corvinilor
De la mijlocul anilor ´90, s-au închis, pe rând, aproape toate marile uzine ale combinatului siderurgic. 20 de hectare din vechea platformă industrială, aflate peste drum de monumentul istoric, au fost ecologizate, iar alte peste 100 au rămas acoperite de ruine.
Viaductul de lângă castel. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
O mulţime de ruine au rămas neclintite din împrejurimile Castelului Corvinilor şi amintesc de vremurile în care cetatea medievală era „sufocată” de vechile clădiri ale Uzinelor de Fier şi ale Combinatului Siderurgic din Hunedoara. Rămăşiţele staţiei de funiculare, dezafectată după 1990, au rămas „înfipte” în versantul opus al castelului, contrastând cu hotelul modern ridicat în ultimii ani pe acelaşi deal. O plasă de funicular abandonată se întinde pe aproape 300 de metri, deasupra văii Zlaştiului şi a şoselei Hunedoara – Cerbăl, legând dealurile Sânpetru şi Răcăştiei.
Zona industrială. Ruine. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Plasa ancorată cu cabluri grele de fier conturează traseul funicularelor spre fostele mine de fier de la Teliuc şi Ghelari, prelungită în trecut spre munţii Poiana Ruscă, până la Vadu Dobrii şi Poieni (judeţul Timiş) La începutul secolului trecut, reţeaua de funiculare a Uzinelor de fier avea peste 140 de kilometri şi era cea mai lungă din Europa.
Plasa de funicular. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL.
În prezent, fundaţiile de beton ale acestora împânzesc zona castelului. Din vechea gară a Hunedoarei, aflată în vecinătatea fostelor funiculare, nu a mai rămas nimic, în schimb, câteva din construcţiile fostei căi ferate Hunedoara – Ghelari, ruinate şi ele, pot fi văzute pe traseul acesteia. Fundaţiile unui pod curb, vechi de peste 120 de ani, scheletul unui viaduct şi ruinele depoului mocăniţelor au rămas în vecinătatea Castelului. Fosta clădire administrativă a fostelor Uzine de Fier, ridicată la începutul secolului XX la poalele cetăţii medievale, iese în evidenţă între celelalte clădiri care şi-au pierdut de mult timp rolul pentru care au fost înfiinţate.
Vă recomandăm să citiţi şi
Prizonierii uraniului, rămaşi în colonia celei mai mari exploatări înfiinţate de sovietici VIDEO