Când au apărut primele „miracole“ ale lui Arsenie Boca. „Trecea în faţa mulţimilor drept sfânt şi făcător de minuni“
0
Fenomenul „Arsenie Boca” a luat naştere la începutul anilor 1940, după ani în şir în care românii au alergat după minunile atribuite ciobanului Petrache Lupu din Maglavit. „Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării, iar lumea venea nebună spre el”, era descris Arsenie Boca, în vremea în care a început să fie considerat un adevărat sfânt.
La sfârşitul anilor 1930, într-o vreme în care sute de mii de români îşi căutau alinarea în minunile şi faptele atribuite lui Petrache Lupu, tânărul cioban din Maglavit căruia i s-ar fi arătat Dumnezeu pe malul Dunării, un nou personaj înzestrat îşi făcea treptat, tot mai mult, loc în inimile credincioşilor.
Arsenie Boca nu împlinise 30 de ani când ar fi avut prima revelaţie, despre care avea să se destăinuie într-unul dintre manuscrisele sale.
„Am întâlnit un sfânt”
În primăvara anului 1939, în vremea în care era doar un tânăr diacon, apreciat pentru talentul şi caracterul său de mitropolitul Nicolae Bălan, a fost trimis în călugărie pentru trei luni pe Muntele Athos. Într-o seară, în timp ce muncea la construcţia treptelor către chilii, împreună cu alţi doi călugări, un personaj misterios, cu voce tulburătoare, I s-ar fi înfăţişat. „Am simţit deodată că se uşurează povara şi bolovanul merge la deal ca tras cu o funie de sus de către cineva sau de o maşinărie cerească. Dometie sesiza şi el ce se întâmplă şi exclamă: Născătoare de Dumnezeu! A venit Sfântul. Într-adevăr lângă noi era o făptură parcă om, parcă fiară, cu barba până la pământ şi un păr ca o coamă de leu. Împingea cu noi la bolovan. El era cel care făcea ca bolovanul să meargă parcă tras de cineva de sus”, îşi amintea Arsenie Boca.
„M-am cutremurat, că aveam lângă mine un Sfânt, un prooroc care-mi ştie trecutul şi numele”, scria Arsenie Boca, în manuscrisul său. Ajuns în chilia sa, călugărulul a continuat să se minuneze de revelaţia trăită. „Sufletul îmi era luminat şi fericit. Astăzi pe Sfântul Munte al Athosului am trăit prima minune, am întâlnit un sfânt. O pară de foc. Mi-am zis în gând “Tatăl nostru” şi mi-am însemnat patul, făcând cu mâna dreaptă semnul sfintei cruci. Apoi m-am cufundat într-un somn adânc”, scria părintele Arsenei Boca, într-un manuscris publicat de preotul Streza Nicolae în cartea cu titlul „Catisme ale Părintelui Arsenie Boca pe Muntele Athos”.
„M-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii”
La începutul anilor 1940, în scurt timp după ce devenise călugăr la Mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş, Arsenie Boca devenise tot mai cunoscut românilor. Apreciat pentru talentul său artistic, în vremea în care se ocupa de caligrafierea şi ilustrarea lucrărilor religioase, călugărul a ajuns preferatul Casei Regale a României. Ar fi avut legături foarte strânse cu principesa Ileana, fiica regelui Ferdinand, căreia i-a fost duhovnic până în anul 1947, înainte de plecarea ei în exil. Faima călugărului evlavios de la mănăstirea din Făgăraş a lăsat loc numeroaselor mărturii despre miracolele sale. Arestat în vara anului 1945, pentru presupuse legături cu membrii grupării legionare, Arsenie Boca mărturisea că nu îşi explica de ce devenise un adevărat fenomen, care atrăgea mulţimile la mănăstirea sa.
„Într-o iarnă, probabil prin 1941, ne trezim cu o avalanşă de oameni de toate vârstele şi treptele, năpădindu-mă să stau de vorbă cu ei despre necazurile lor. Aci m-am trezit să fac duhovnicie cu oamenii, deşi nu eram preot. Ştiam că tot ce păţesc oamenii li se trage de pe urma greşelilor sau păcatelor. Aşa m-am văzut silit să primesc preoţia şi misiunea majoră a propovăduirii lui Hristos-Dumnezeu adevărat şi Om adevărat, precum şi a sfinţirii omului, ca să aibă pacea lui Dumnezeu în sine, absolut în orice împrejurări s-ar afla în viaţă. I-am învăţat să fie curaţi faţă de oameni şi faţă de Dumnezeu; să dea Cezarului ce e al Cezarului (ascultare cetăţenească, dajdie etc.) şi lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu (cuget curat, suflet purificat şi trup curăţit de patimi). Asta îmi este toată misiunea şi rostul pe pământ, pentru care m-a înzestrat cu daruri – deşi eu sunt nevrednic. Pentru asta sunt solicitat în toate părţile, ca să propovăduiesc iubirea lui Dumnezeu şi sfinţirea oamenilor prin iubire. De alte gânduri şi rosturi sunt strain”, scria Arsenie Boca, din arestul Siguranţei din Râmnicu Vâlcea, în 12 iulie 1945.
„Trecea în faţa mulţimilor drept făcător de minuni”
Anchetele la care a fost supus în anii 1940, perioadele petrecute în arest şi măsurile luate împotriva lui, care au dus la trimiterea sa la Mănăstirea Prislop, i-au sporit călugărului faima de care se bucura între români. Autorităţile noului regim comunist l-au pus sub urmărire şi au căutat să oprească mulţimile de credincioşi să îl caute, însă nu au reuşit. „Faima lui de călugăr riguros, de om al lui Dumnezeu, mersese până la marginea ţării. Lumea venea nebună spre el. El a cultivat acest cult al personalităţii şi călugărului Arsenie - aşa îl chema în călugărie - a ajuns om mare, renumit în toată ţara. Era în timpul războiului. Dureri, necazuri şi suferinţe erau multe. Ţăranii şi intelectualii veneau cu sutele, cu miile de pretutindeni să-l vadă, să-l audă, să stea de vorbă cu ”sfântul” de la Sâmbăta. Trecea în faţa mulţimilor drept, cunoscător al tainelor omului şi făcător de minuni”, îl descria un fost apropiat, cu pseudonimul Nicoară Iulian, într-o notă din dosarul de urmărire al călugărului, din 1964, publicată de site-ul fericiticeiprigoniti.net.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Arsenie Boca a fost în atenţia Siguranţiei şi mai apoi a organelor de Securitate timp de trei decenii, potrivit documentelor din Arhivele CNSAS. Popularitatea şi suspiciunile că acesta ar fi fost un duşman al regimului comunist şi un susţinător al Mişcării Legionare i-au adus necazuri. Zeci de informatori au fost puşi pe urmele duhovnicului, iar notele date de aceştia au fost cuprinse în peste 1.000 de file de dosar.
Timp de un deceniu, între 1945 şi 1955, părintele Arsenie Boca, considerat în prezent una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei, a trecut prin calvarul anchetelor şi al închisorilor comuniste. O serie de mărturii, ale unor foşti apropiaţi ai săi şi al celor care l-au întâlnit în detenţie, sunt păstrate până în prezent. În unele dintre ele, fostul călugăr este descris ca un personaj fabulos.
Părintele Arsenie Boca a devenit în ultimii ani una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei române. Sfaturile sale de viaţă au fost publicate într-un număr impresionant de cărţi, iar mormântul său de la mănăstirea Prislop este loc de pelerinaj. Duhovnicul a studiat medicina şi a adăugat învăţăturilor sale despre organismul omului o serie de explicaţii ştiinţifice.
Se încarcă comentariile...
