Biografia secretă a criminalului Goiciu, „Dumnezeul închisorii“ unde Iuliu Maniu a fost batjocorit

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Faima torţionarului Petre Goiciu s-a răspândit în anii ’50 dincolo de graniţele României. Călăul liderului ţărănist Iuliu Maniu din închisoarea Galaţi era temut pentru sadismul său.

Petre Goiciu, născut în 1905 la Galaţi, fost apropiat al liderului comunist Gheorghe Gheorghiu Dej, a condus Penitenciarul Galaţi la începutul anilor ’50 şi s-a făcut cunoscut pentru cruzimea cu care trata deţinuţii politici.

Goiciu a fost unul dintre torţionarii lui Iuliu Maniu, însă ţintele sale erau şi preoţii şi deţinuţii pe care îi prindea rugându-se. Îi strangula cu o furie de nedescris, până când aceştia îşi dădeau viaţa, povesteau cei care l-au cunoscut. Goiciu a fost recompensat de regimul comunist pentru activitatea sa cu ordinul „Steaua Republicii” clasa a IV-a. Devenit maior, a fost trecut în rezervă şi pensionat la vechime la data de 30 noiembrie 1958. A murit la vârsta de 75 de ani, în 1980.

Un emigrant grec din România oferea în 1952, după ce petrecuse doi ani în închisoarea de la Galaţi, între 1949 şi 1951, o mărturie preţioasă şi puţin cunoscută despre călăul Goiciu. Nota informativă provine din documentele păstrate din acei ani în arhivele Radio Europa Liberă (RFE). Datorită isprăvilor sale brutale, afirma refugiatul, infamia lui Goiciu s-a răspândit dincolo de limitele închisorii oraşului Galaţi. „Numele lui este cunoscut în toată România, ca al unuia dintre cei mai răi criminali care au făcut carieră în comunism. A devenit director al penitenciarului în noiembrie 1948. Până atunci, fusese un muncitor feroviar în Galaţi. În ciuda faptului că nu a devenit comunist până când sovieticii au preluat controlul în România, Partidul îl consideră astăzi unul dintre cei mai credincioşi membri ai săi”, relata fostul deţinut.

Pus şef după o crimă

Petre Goiciu avea 46 sau 47 de ani, o înălţime medie, era robust, cu tenul tucuriu, cu părul negru, des, pieptănat pe partea stângă. Era căsătorit şi avea atunci doi fii, de 14 şi 16 ani. Fuma şi bea în exces şi era cunoscut în oraş ca un beţivan morocănos şi certăreţ, care refuza să plătească băuturile comandate, relata deţinutul. „Nu îi place nimic mai mult decât să frecventeze cele câteva taverne din oraş, care încă sunt operate privat, şi să comande sticlă după sticlă. Atunci când angajaţii acestora îi aduc nota de plată, primesc în locul banilor o lovitură de la Goiciu şi ameninţarea: «Ai grijă, târâtură, că o să treci într-o zi pe la magazinul meu»”, îl descria autorul notei informative.

Cariera lui Goiciu se spune că a început prin martie 1948, într-o noapte în care bea în taverna Vasile Borş, din vecinătatea cimitrului. „Chiar şi atunci era un vânător al tavernelor, doar că în acele zile, nefiind încă „ajuns”, era obligat să-şi achite consumaţia.  În acea noapte, un alt client al cârciumii era un fost poliţist, al cărui nume este necunoscut sursei. Omul, o cunoştinţă de-a lui Goiciu se plânsese după mai multe pahare că a fost dat afară din slujbă de către comunişti şi că nu îşi mai putea întreţine familia. Cu cât bea mai mult cu atât înjura Partidul Comunist mai euforic. În final, Goiciu s-a aruncat asupra partenerului de băutură, l-a doborât la pământ şi l-a bătut până când acesta a murit. Din noaptea aceea, Goiciu s-a înălţat în aprecierile partidului. Nu numai că nu a fost arestat pentru crimă, dar a fost trimis la Bucureşti de către partid pentru a lua parte la un curs special de îndoctrinare politică, iar când s-a întors în Galaţi, în noiembrie, a făcut-o ca director al închisorii oraşului”, informau autorii raportului păstrat în arhivele RFE.

De la început, Goiciu s-a arătat gata să execute cele mai neînsemnate ordine ale partidului, relata fostul deţinut.

„Comuniştii au ales în mod deliberat această brută fără simţiri, un ucigaş şi un beţiv, drept şef al penitenciarului din Galaţi, pentru a asigura o moarte lentă pentru mulţi dintre iluştrii oameni de stat ai vechiului regim. Unui om atât de imoral şi degenerat, s-au gândit ei, i-ar păsa doar de uniforma sa şi de rangul de căpitan al Securitate, fără a se gândi la soarta unor oameni ca Maniu, Mihalache, Petrescu şi alţi ajunşi în închisoarea aflată sub comanda sa”, scria acesta.

„Eu sunt Dumnezeul vostru“

Deţinuţii martori oculari au povestit cum Goiciu a inaugurat venirea sa la conducerea închisorii.

„Goiciu a convocat pe toată lumea din penitencar în curte, împreună cu bătrânul preot care ţinea slujbele religioase, de mai mulţi ani, în capela închisorii. La început, Goiciu le-a spus deţinuţilor că din acel moment capela a fost închisă pentru totdeauna. Apoi, sub privirile prizonierilor, l-a azvârlit pe venerabilul preot din curtea închisorii. Noul director s-a adresat deţinuţilor, din nou, astfel: „De acum înainte, eu, Goiciu Petre, sunt Dumnezeu în această închisoare. Cine vă dă mâncare? Goiciu Petre. Atunci Goiciu Petre este Dumnezeul vostru”. După aceasta, oricând vreunul dintre informatorii lui Goiciu observa un deţinut făcându-şi Semnul Crucii sau rugându-se, nefericitul era bătut de director în prezenţa celorlalţi până când declara că renunţă să mai creadă în Dumnezeu. Dacă refuza, era aruncat în carceră, înfometat şi bătut până când consimţea să renunţe la Dumnezeu în prezenţa celorlalţi prizonieri”, arăta documentul păstrat în arhive.

Cum era umilit Iuliu Maniu

Recreaţia nocturnă preferată de Goiciu se petrecea după miezul nopţii. Atunci se întorcea băut din taverne şi dădea frâu liber impulsurilor sale sadice. Obişnuia ca la acele ore să meargă în aripa în care erau ţinuţi prizonierii politici, ordonându-le gardienilor să îi aducă la el pe cei pe care îi considera cei mai răi duşmani de clasă, pe care îi abuza apoi şi îi lovea cu pumnii până când se sătura de acest sport.

„În fiecare dimineaţă, la ora 7, Goiciu era prezent personal la apelul la care erau scoşi deţinuţii foşti lideri ai partidelor politice istorice din România. Era încântat să îl abuzeze şi să-l batjocorească pe bătrânul Maniu, care îi răspundea cu o voce istovită, slabă: „Sunt bătrân, lasă-mă să mor în pace”. La acestea, Goiciu răcnea: „Vei muri, într-adevăr, şobolan jegos”. La ordinul lui Goiciu, gardienii şi deţinuţii de drept comun îi numeau pe prizonierii politici „şobolani”, deoarece aceştia din urmă erau ţinuţi în nişte celule mici şi întunecoase asemănate cu găuri de şobolani”, arătau autorii documentului.

Fostul deţinut grec relata că a fost prezent la multe dintre aceste apeluri la care Iuliu Maniu şi alte figuri eminente au fost abuzaţi de Goiciu. „Ea descrie cu emoţie cum a văzut adesea pe Maniu, Mihalache şi alţi foşti oameni iluştri de stat erau aşezaţi în jurul unei mese şubrede de lemn din curte, cioplind linguri din bucăţi de lemn. Cuţitele cu care lucrau erau ţinute tocite, pentru a preveni sinuciderile şi munceau sub atenta supraveghere a paznicilor conduşi de gardianul Zilişte. „Această masă veche şi şubredă ar fi trebuit aşezată într-un muzeu de istorie cândva, în România eliberată, pentru că a simbolizat martiriumul lui Iuliu Maniu”, a comentat sursa.

Ea a adăugat că singura consolare a lui Maniu din închisoare era un corb domesticit, pe care comuniştii l-au lăsat să îl ţină în celula sa. Bătrânul om de stat a găsit pasărea într-o zi în curtea închisorii, când acesteia abia îi crescuseră penele şi era rănită. A avut grijă de sănătatea ei şi a îngrijit-o cu dragoste, iar apoi a devenit companionul său credincios”, informau autorii documentului.

Repatriatul mai relata că 700 - 800 de deţinuţi de drept comun şi circa 1.500 de deţinuţi politici au fost încarceraţi în închisoarea de la Galaţi, în timp ce el se afla acolo. „El nu ştia de ce fusese arestat, în afară că era suspectat că este „reacţionar” şi nu provine dintr-o familie de comunişti. Nu a fost acuzat de vreo altă infracţiune şi nu a fost judecat. Într-o zi din ianuarie 1951, după doi ani petrecuţi în închisoare, a fost adus în biroul lui Goiciu. Directorul i-a dat şase lei, pentru un bilet de tramvai şi i-a spus să plece acasă. Un an mai târziu a obţinut permisiunea de a emigra”, scriau autorii raportului.


Vă recomandăm să citiţi şi:

Plăcerile sadice ale călăilor din temniţele comuniste. Sârboaica vestită pentru bătăile la testicule şi ucigaşul de preoţi

Filmul crimelor comise de Armata Roşie în România după 23 august: femei împuşcate în cap sau călcate cu camionul de sovietici, execuţii mafiote, violuri

Bancul interzis de comunişti pentru care românii erau trimişi în închisoare

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite