Au fost dacii înţelepţi cu adevărat? Lecţiile de viaţă ale strămoşilor noştri: cum i-a înşelat Decebal pe romani cu ajutorul copacilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O serie de relatări despre strămoşii noştri le pun în valoare calităţile intelectuale. Mărturiile contemporane consemnează şi întâmplări mai puţin obişnuite care descriu modul de gândire al dacilor şi al celorlalte triburi care ar fi ocupat în Antichitate unele dintre ţinuturile actuale ale României.

Decebal, Deceneu, Dromichete şi Zamolxis au rămas cele mai lăudate personaje ale poporului dac, pentru însuşirile lor spirituale.

Iscusinţa lui Decebal a fost prezentată de istoricul latin Dio Cassius, cel care a relatat despre războaiele daco-romane de la sfâşitul secolului I şi începutul secolului al doilea. Cronicarul afirma că Duras, predecesorul lui Decebal, îi cedase acestuia domnia, „pentru că era foarte priceput la planurile de război şi iscusit în înfăptuirea lor, ştiind să aleagă prilejul pentru a-l ataca pe duşman şi a se retrage la timp. Era dibaci în a întinde curse, viteaz la luptă, ştiind să se folosească înţelept de biruinţă şi să iasă bine dintr-o înfrângere. Din această pricină, multă vreme a fost un duşman de temut pentru romani”, afirma istoricul latin despre Decebal.

Cum i-a înşelat Decebal pe romani

Acelaşi autor prezenta, anecdotic, modul în care Decebal a sperat să îi oprească pe romanii care înaintau spre Sarmizegetusa Regia.

„Decebal se temu ca romanii victorioşi să nu pornească spre capitala lui. De aceea tăie copacii din preajma lor la o oarecare înălţime şi puse arme pe trunchiuri, pentru ca duşmanii să creadă că sunt soldaţi şi să se retragă înspăimântaţi. Ceea ce s-a şi întâmplat”, afirma Dio Cassius.

Deceneu, preotul care i-a instruit pe geţi

Marele preot Deceneu s-a numărat pe lista înţelepţilor dacilor. Potrivit relatărilor istoricului Iordanes, în vremea lui Burebista şi a lui Deceneu, dacii „erau superiori tuturor barbarilor şi aproape egali cu grecii”. Iordanes a trăit la mijlocul secolului VI şi a fost autorul lucrării Getica. Unele dinter afirmaţiile sale au fost contestate de-alungul timpului de istorici. Despre Deceneu, Iordanes a relatat că i-a instruit pe daci în tainele eticii, logicii, astronomiei şi ale filozofiei.

„A ales dintre ei pe bărbaţii cei mai de seamă şi mai înţelepţi pe care i-a învăţat teologia, i-a sfătuit să cinstească anumite divinităţi şi sanctuare făcîndu-i preoţi”, informa Iordanes. Pentru Strabon, Deceneu era însă „un şarlatan care rătăcise multă vreme prin Egipt, învăţând acolo unele semne de prorocire, datorită cărora susţinea că tălmăceşte voinţa zeilor”.

Lecţia de înţelepciune a lui Dromihete

Dromihete (Dromichaites) a domnit peste geţi în secolul III, î.Hr. Potrivit autorilor antici, armatele sale au reuşit să îl captureze pe generalul macedonean Lisimah, care invadase teritoriile de la Dunăre. Legenda spune că Dromihete a reuşit să îşi impresioneze adversarii prin înţelepciunea de care a dat dovadă în timpul unui ospăţ, în cinstea prizonierilor săi.

„Dromichaites pregăti mese deosebite. Pentru cei din jurul lui Lisimah, întinse un covor regal, luat în luptă, iar pentru sine şi prietenii săi aşternu doar paie. De asemenea, fură pregătite două ospeţe: pentru acei macedoneni, Dromichaites rîndui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar tracilor le dădu să mănînce zarzavaturi şi carne, dar pregătite cu măsură, aşezîndu-le pe nişte tăbliţe de lemn, care ţineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne macedonenilor vin în cupe de argint şi de aur, pe câtă vreme el şi tracii lui beau vinul în pahare de corn şi de lemn, aşa cum obinuiesc geţii. Pe când băutura era în toi, Dromichaites umplu cornul cel mai mare, îi spuse lui Lisimah «tată» şi îl întrebă care din cele două ospeţe i se pare mai vrednic de un rege: al macedonenilor sau al tracilor. Lisimah îi răspunse că al macedonenilor. Atunci - zise Dromichaites - de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri şi te-a cuprins dorinţa să vii la nişte barbari, care au o viaţă de sălbatici, locuiesc într-o ţara bântuită de geruri şi n-au parte de roade îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ţi aduci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber? Luând din nou cuvântul, Lisimah spuse regelui că nu ştia ce război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul şi aliatul tracilor. Iar cât despre recunoştinţa datorată, nu va rămâne vreodată mai prejos decît binefăcătorii săi”, relata istoricul antic Diodor din Sicilia.

Zamolxis îi învăţa pe daci despre nemurire

Zamolxis, mare preot, conducător şi zeitate, potrivit autorilor antici, a fost personajul care a reuşit să îi cucerească pe daci prin învăţăturile sale despre nemurire.

„Îi învăţa că nici el, nici oaspeţii lui şi nici urmaşii acestora în veac nu vor muri, ci se vor muta numai într-un loc unde, trăind de-a pururi, vor avea parte de toate bunătăţile”, scria Herodot, într-un fragment din Istorii, în urmă cu două milenii şi jumătate. Un alt istoric elen, Platon, relata despre zeul dacilor că avea puterea să îi facă pe oameni nemuritori, să îi tămăduiască.

„Tot aşa stau lucrurile, Carmide, şi cu acest descântec. Eu l-am învăţat acolo în oaste, de la un medic trac, unul din ucenicii lui Zalmoxis, despre care se zice că îi fac pe oameni nemuritori Acest trac spunea că doctorii greci au mare dreptate să facă observaţiile de care pomenii. Dar, adăugă el, Zamolxe, regele nostru, care e zeu, spune că precum nu se cade să încercăm a vindeca ochii fără să ne ocupăm de cap, ori capul fără trup, tot astfel nu se cade să încercăm a vindeca trupul fără să vedem de suflet, şi că tocmai din pricina asta, sunt multe boli la care nu se pricep doctorii greci, fiindcă nu cunosc întregul de care ar trebui să îngrijească”, a scris Platon, în Charmide.

O serie de istorisiri antice se referă la spiritualitatea locuitorilor antici ai teritoriilor actuale ale ţării, fără a-i menţiona pe conducătorii lor, „Pe bună dreptate neamul tracic a pretins pentru sine faima de înţelepciune, prăznuind cu plânsete zilele de naştere ale oamenilor şi cu veselie înmormântările. Fără poveţele învăţaţilor, el a văzut bine adevărata stare a condiţiei noastre umane”, afirma, într-una dintre aceste scrieri, Valerius Maximus, autorul operei Fapte şi cuvinte vrednice de luare aminte, din secolul I d. Hr.


Vă recomandăm şi:

Prăbuşirea celui mai puternic rege dac, Burebista - întemeitorul Daciei, ucis în urma unui complot al aristocraţiei pentru că avea prea multă putere

Burebista a rămas în istorie drept cel mai impunător rege al dacilor. A fost omul care a reuşit să unească sub stăpânirea sa triburile aflate în conflict şi să aducă Dacia în culmea puterii militare. Burebista, numit în vremea sa „cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia“, a fost ucis în urma unui complot, iar după moartea sa, relaţiile dintre uniunile de triburi s-au destrămat.

Zece mărturii istorice despre strămoşii noştri daci: erau barbari, se credeau nemuritori. De ce au fost numiţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci“

Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”; în schimb, poetul latin Ovidius s-a arătat necruţător faţă de băştinaşii de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. Îi numea sălbatici. O serie de mărturii istorice conturează portretul strămoşilor noştri din Antichitate.

Ce limbă vorbeau, de fapt, dacii şi de ce nu foloseau scrierea. Sute de cuvinte mai puţin ştiute pe care ni le-au lăsat moştenire strămoşii noştri

Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.

Cele mai faimoase bijuterii ale dacilor. Cât de pricepuţi erau meşterii din atelierele Sarmizegetusei în prelucrarea aurului şi unde au dispărut comorile lor

Cele mai valoroase piese de tezaur descoperite în Sarmizegetusa Regia sunt brăţările din aur masiv, din vremea dacilor, bogat împodobite. Obiectele unice spun povestea măiestriei cu care dacii prelucrau metalele, susţin istoricii. De-a lungul timpului, multe alte tezaure de bijuterii care au aparţinut vechilor locuitori ai ţinuturilor Carpaţilor s-au pierdut pentru totdeauna.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite