Arsenie Boca şi Zamfira, ciudata poveste a întâlnirii care i-a salvat viaţa studentei la Teologie şi i-a apropiat pe cei doi
0
Povestea apropierii dintre călugărul Arsenie Boca şi ucenica sa, Zamfira, devenită stareţă la Mănăstirea Prislop, a dat naştere mai multor controverse. O serie de relatări păstrate în arhivele fostei Securităţi vorbesc despre evenimente ciudate petrecute la sfârşitul anilor 1940, în care tânăra călugăriţă îl cunoscuse pe cel care avea să îi salveze viaţa de mai multe ori.
Maica Zamfira (1925 - 2005), pe numele său Julieta Constantinescu, îşi are locul de veci la câţiva paşi de cel al călugărului Arsenie Boca, la Mănăstirea Prislop. Şi-a urmat duhovnicul timp de peste patru decenii, iar apropierea dintre cei doi a dat naştere a numeroase controverse.
Povestea primei întâlniri dintre Arsenie Boca şi Julieta Constantinescu, viitoarea stareţă a mănăstirii Prislop are loc în jurul anului 1947, în vremea în care tânăra avea 22 de ani şi era încă studentă la Facultatea de Teologie din Bucureşti, iar Arsenie Boca era stareţ la Mănăstirea Brâncoveanu. Potrivit unor mărturii, Julieta Constantinescu îl cunoscuse pe duhovnic la mănăstirea din Făgăraş, într-o împrejurare ciudată.
Salvată de la înec
S-ar fi aruncat în lac din dorinţa de a se îneca, dar a fost salvată de Arsenie Boca. Nu se cunoşteau împrejurările gestului ei, însă cert este că nu a fost singura dată când Arsenie Boca a devenit salvatorul tinerei „rătăcite”.
Doi ani mai târziu, Julieta Constantinescu intra în obştea călugărească, la Mănăstirea Prislop, acolo unde în toamna anului 1948 a fost mutat şi Arsenie Boca. Despre apropierea dintre cei doi vorbeau atât călugării, cât şi celelalte călugăriţe.
„Un exemplu grăitor din primele luni de aşezare la Prislop îl reprezintă un episod legat de o confruntare îndelungată cu o altă tânără voind să acceadă spre călugărie, pe nume Maria Culeac. Această venise la Prislop în aprilie 1949 că soră de mănăstire, însă în toamna anului 1949 a săvârşit un act pentru care va primi pedeapsa aprigă din partea surorii Julieta Constantinescu şi a părintelui Arsenie. În fapt, sora Maria a mers singură pe un deal din faţa mănăstirii şi a început să cânte “Internaţionala”. Aflându-se în camera părintelui Arsenie la acel moment, Julieta Constantinescu a trântit geamurile şi a ameninţat pe părintele că dacă nu o da afară din mănăstire, ea se va sinucide, ceea ce a şi încercat, înghiţind pastile. Părintele a reuşit să o salveze, dându-i lapte. Acest episod este descris în volumul al II-lea al cărţii Părintele Arsenie Boca în arhivele securităţii. Opis de documente”, arată autorii biografiei maicii Zamfira, pe anomismia.wordpress.com.
Disputa Zamfirei cu Maria Culeac s-a încheiat cu alungarea acesteia din urmă de la mănăstire. Între timp, până în toamna anului 1950, Zamfira avea 25 de ani şi devenea stareţă la Prislop, după ce mănăstirea fusese transformată în aşezământ de maici. Alte mărturii păstrate în Arhivele CNSAS şi redate în volumul al II-lea al cărţii „Părintele Arsenie Boca în arhivele securităţii. Opis de documente”, arătau că aceasta „încercase în nenumărate rânduri să se sinucidă, luând pastile în cantitate mare, iar cu o lamă de ras a încercat să-şi taie vinele de la mână. Urmele se văd şi azi, cauza ar fi fost o dragoste neîmpărtăşită”, informează site-ul anomismia.wordpress.com, dedicat vieţii părintelui Arsenie Boca.
S-au certat din cauza călugăriţei
Cea mai controversată declaraţie îi aparţinea călugărului Antonie Plămădeală şi a fost dată în 1955, la Securitate. „Această fată care venise din Bucureşti să viziteze Mănăstirea Prislop nu a mai voit să plece de la mănăstire, deşi eu şi colegul meu i-am arătat călugărului B.A. şi ei personal, că şederea unei fete între călugări şi între noi care eram mai tineri, atâta timp (două - trei luni), nu este potrivită şi deci am cerut călugărului să îi spună să plece de la mănăstire. Din această cauză s-au iscat certuri între noi, fapt pentru care B.A. mi-a pus în vedere mie şi colegului să ne căutăm alt loc dacă nu ne place acela, iar până la urmă a plecat această fată, Constantinescu Julieta; pe urmă am plecat şi eu, din cauza că mereu m-am certat cu călugărul B.A. pentru plecarea acestei fete, iar el fiind mereu trist şi supărat. Menţionez că nu am nici o bănuială de ordin moral asupra prieteniei ce s-a legat între B.A. şi Constantinescu J. La fel am auzit că după plecarea mea de la mănăstire la Mitropolia Olteniei, această fată s-ar fi întors din nou la Prislop şi că ar fi devenit stareţă. La auzul celor spuse de noi, că ea ar fi bine să părăsească mănăstirea, s-a supărat pe mine şi pe colegul meu şi nu a mai vorbit cu noi, decât cu călugărul B.A., cu care studiau împreună toată ziua. Totodată disperată că va pleca din mănăstire, i-a spus călugărului B.A. că dacă o va alungă se va sinucide, fapt pentru care B.A. motiva faţă de noi reţinerea ei în mănăstire”, se arată în declaraţia călugărului Antonie, potrivit lucrării „Părintele Arsenie Boca în Dosarele Siguranţei şi Securităţii”, de Adrian Petcu.
Vă recomandăm şi:
Părintele Arsenie Boca a relatat, într-o declaraţie autobiografică pe care a scris-o în timpul unei anchete la care era supus în 1945, o serie de amănunte neobişnuite despre viaţa sa. În mărturia sa, călugărul îşi dezvăluie personalitatea complexă, orientată spre trăirile interioare, spre studiu, artă şi spiritualitate.
Arsenie Boca şi ateii: „La două feluri de oameni le spune Dumnezeu nebuni“
Duhovnicul Arsenie Boca a acordat o atenţie deosebită, în învăţăturile sale, ateismului, pe care îl considera dăunător. Călugărul afirma însă că orice om trebuie lăsat să fie liber în credinţa sau necredinţa sa.
Mănăstirea Prislop, unde a fost înmormântat părintele Arsenie Boca, a fost în ultimele secole unul dintre cele mai iubite locuri din Ţara Haţegului. O mulţime de legende s-au ţesut în jurul ei, iar fotografiile vechi de aproape un secol arată că şi în acea vreme aşezarea era foarte căutată de pelerini.
Se încarcă comentariile...
