Anecdotele pornografice din Evul Mediu, faimoase pentru obscenităţi. Cum arăta Povestea Poveştilor în secolul al XV-lea
0Câteva anecdote medievale cu caracter pornografic rivalizează la obscenităţi cu faimoasa „Povestea Poveştilor”, scrisă de Ion Creangă.
Povestea Poveştilor, scrisă de Ion Creangă, devenită una dintre cele mai faimoase anecdote in folclorul pornografic al românilor ar fi putut fi inspirată din câteva povestiri vechi din secolul al XV-lea, cu caracter obscen, care au supravieţuit timpului. Turnirul călugăriţelor, Aur şi Penis şi Ghimpele Trandafirului s-au numărat, potrivit istoricilor, printre cele mai faimoase povestiri pornografice „cu tâlc”, din Evul Mediu. Textele explicite au fost scrise de autori anonimi de limbă germană şi au ajuns sub diverse adaptări şi însoţite de ilustraţii, în toate colţurile Europei.
Turnirul călugăriţelor
Turnirul călugăriţelor este o anecdotă în două părţi. În prima parte, un cavaler se culcă cu o domniţă care îl doreşte de mult timp. În timp ce se pregăteşte să se îndepărteze, tânăra cere încă un eveniment, pe care cavalerul îl refuză, susţinând că el este obişnuit să petreacă o singură noapte cu o doamnă. Femeia dispreţuită mai întâi ameninţă să spună tuturor că este neputincios, iar apoi îi spune cavalerului că, dacă se va castra, toate femeile îl vor adora. Ceva mai târziu, cavalerul şi penisul său intră într-un conflict uriaş unul cu altul, şi penisul furios, de asemenea, cere castrarea.
„Într-adevăr, eşti un om rău. Nu înţelegi? Datorită mie eşti primit călduros şi ai primit mai multe onoruri decât pentru orice mare camoară ai avea-o vreodată. Şi totuşi, tu nu mă laşi să profit. În schimb, tu m-ai forţat să stau într-un colţ, în cel mai urât loc pe care-l ai, unul pe care chiar cel mai inferior slujitor l-ar refuza. M-am săturat. Dacă nu ai fost atât de laş şi de josnic, m-ai tăia chiar acum, pentru ca femeile şi bărbaţii să poată vedea cui îi va merge mai bine”, îi spune penisul.
Cavalerul decide să se castreze, lucru care îi aduce dispreţul universal. Femeile cărora le cere consolarea îl batjocoresc, îl bat şi îl alungă din oraş, astfel că îşi petrece ultimii 35 de ani din viaţă ca pustnic într-o peşteră. Penisul se refugiază într-o mânăstire de maici, unde se ascunde vreme de un an sub scările de la intrare. În cele din urmă, într-o stare de disperare totală, penisul decide să caute moartea în mâinile călugăriţelor. Îşi părăseşte ascunzişul pentru a merge şi a sta pe treptele mănăstirii. Dar, în loc să îl ucidă, călugăriţele decid să îl „pedepsească” luând-ul fiecare în camerele lor. Cu timpul izvorăsc cerurile şi rivalităţile între călugăriţele care vor să îl „pedepsească” fiecare cât mai mult. După ce una dintre ele le reaminteşte celorlalte că mărfurile aduse în mănăstire trebuie ţinute în comun şi împărtăşite, stareţa anunţă o întrecere pentru călugăriţe, cu penisul ca premiu. Călugăriţele se adună a doua zi pe o pajişte, călătoresc în formaţie sub steagul care înfăţişează un bărbat gol şi aduc penisul pe o pernă de mătase, aşezată la loc de cinste, astfel încât să poată vedea turnirul. El degenerează într-o bătălie sălbatică, în timpul căreia penisul este furat, iar dispariţia premiului pune capăt turneului şi anecdotei.
Ghimpele trandafirului
Ghimpele trandafirului începe cu povestea unui bărbat care spionează o fecioară ce se scaldă zilnic într-o frumoasă grădină, închisă, amenajată numai pentru ea. Într-o zio rădăcină magică îi intră femeii în vagin şi face ca acesta să vorbească. La fel ca penisul din anecdota anterioară, vulva începe să se plângă de tratamentul rău la care este supusă: „Este prea mult că eşti atât de înfloritoare şi totuşi mie nu îmi este permis să mă bucur de asta, mai ales că bărbaţii de pretutindeni te adoră numai din cauza mea şi dacă mă pierzi, fiecare dintre ei te-ar găsi complet lipsită de valoare”, îi spune vaginul femeii. O gâlceavă izbucneşte între femeie şi vaginul său, astfel încât decid, furioase, să se separe. Mai târziu, domniţa se dăruieşte unui peţitor, care o respinge în momentul în care descoperă că nu poate face sex cu ea. Ea este batjocorită şi evitată de întreaga comunitate, care arată spre ea şi strigă: „Uite, acolo se duce femeia fără cusur!" La rândul ei, vulva se oferă unui tânăr, dar el o confundă cu o broască şi o loveşte. În cele din urmă vulva se întoarce la doamna ei, care este bucuroasă să o vadă. Cele două se iartă reciproc şi caută să se unească nu mai găsesc vreo soluţie. Atunci intră în scenă ca salvator cel care o spiona zilnic pe femeie. Tânăra îi cere acestuia să o înveţe cum să îşi ţină vulva să nu mai fugă, iar naratorul se obligă să o „sudeze” la locul ei ori de câte ori e nevoie.
Aur şi Penis
Anecdota descrie o dispută între o monedă de aur şi un penis, care vor să afle care dintre ele este mai iubit de femei. Cei doi decid să îşi pună la încercare rivalitatea, cerând unei domniţe să aleagă între ei. Femeia alege aurul, spre mâhnirea penisului, care decide să dispară din comunitatea de femei. După câteva săptămâni, femeile decid să arunce aurul la gunoi, regretând alegerea. Un slujitor descoperă că penisul se ascundea într-o fântână şi îl aduce înapoi domniţelor. Femeila fac sex cu el şi apoi discută cum să îl păstreze astfel încât acesta să nu mai fugă din nou. O călugăriţă sfătuieşte ca penisul să fie orbit prin tăierea ochilor (testiculelor). Femeia i-a apoi „ochii” penisului şi îi leagă de piept, unde se transformă în sâni. „Apoi a legat ochii de piept şi când a scos legătura, a văzut doi sâni frumosi, care crescuseră, fără minciună, din ochii penisului. Iată de ce femeile încă au trupuri mlădioase şi, ori de câte ori un bărbat le atinge sânii cu mâna goală, imediat penisul se ridică, se ridică şi zâmbeşte, începe să-şi întindă membrele şi crede că ochii pierduţi vor fi întorşi către el”, era morala povestirii medievale, redată în lucrarea „Wandering Genitalia: Sexuality & the Body in German Culture”, de Ann Marie Rasmussen.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
