Afacerile cu sex din perioada interbelică: orgiile cu muncitoare, „codoşlâcul“ din Petroşani şi celebra Mameluţa, femeia care şi-a transformat casa în bordel
0
Prostituţia era un fenomen greu de controlat în perioada interbelică şi în anii 1940, când activitatea caselor de toleranţă era interzisă sub sancţiuni aspre. O serie de documente păstrate la Arhivele Naţionale - Hunedoara şi numeroase relatări din presa vremii arată îngrijorarea autorităţilor faţă de numărul mare al tinerelor care îmbrăţişau depravarea din bordeluri.
În orăşelele miniere din Valea Jiului, prostituţia era un fenomen cunoscut în perioada interbelică, iar ziarele locale relatau pe larg despre el. Zeci de prostituate au fost descoperite activând în Petroşani. „Cucoana X care arendă pe câteva oare odăile ei, nu tocmai curate şi prietenoase, ba din când în când mai gusta şi dânsa de plăcerile amorului, acum zace în spital infectată de boli. De asemenea, şi mai multe fetiţe tinere, care, cu ocaziunea urmăririi poliţiei, au fost surprinse asupra faptului, au fost transportate la spital”, se arăta într-un articol publicat în 6 august 1922, în Curierului Văii Jiului, potrivit zvj.ro.
Chirii de 100 de lei
Reporterii săptămânalului interbelic continuau dezvăluirile în numărul următor. „În strada Dohan, se vede o casă gălbuie care se deosebeşte puţin de celelalte fiindcă e mai puţin îngrijită. Dacă înaintăm pe neşte trepte de lemn ajungem în odaie. Ţi se strânge inima. Prin geanuviile murdare ale ferestrelor se răsfrâng razele soarelui, ca printr-o pânză de paiangen. Ne aducem aminte descrierea lui Maxim Gorky din Refugiul. Ce îndeamnă aici la nebunii amoroase? Într-adevăr, este interesant că există astfel de oameni, şi în special femei, care îşi petrec şi fac aventuri amoroase în astfel de ascunzişuri. Şi cucoana aceasta era în stare să încaseze pentru câte o oră arendă de 100 lei”, informau autorii unui articol din 13 august 1922, publicat în Curierul Văii Jiului.
„Codoşlâcul din Petroşani”
Într-un alt articol, denumit „Codoşlâcul din Petroşani. Satyrul lacom”, jurnaliştii scriau despre modul în care funcţiona un alt bordel deconspirat de Poliţie.
„Fete, femei, pe care le salutai cu respect pe stradă, îşi trudeau corpul în aceste localuri păcătoase, se aruncau pe sine pentru o mică sumă de bani. M-mei Kiss, o corhoană bătrână, îi apasă sufletul multe păcate, în special multele lacrămi vărsate la poliţie într-o după-amiază. Avea o cancelarie bine condusă şi magazin bogat. Era de ajuns să plăteşti taxa de la 50 la 100 lei, să spui pe când îţi trebuie o fată sau o damă, şi apoi îţi alegeai dintr-un tablou material corespunzător. Dacă cuiva, eventual, nu-i plăcea marfa, dânsa câştiga alta. Cu dulci cuvinte înşelătoare, sau dacă nu succeda cu onorar mai mare, îşi târa victimele. Clientul cel mai bun în această întreprindere era un domn cunoscut în localitate. Acesta e D-nul Satyr. E cunoscut numai de poliţie fiindcă îşi comandase 18 femei, între care şi o fetiţă de 12 ani. Nu gândeşti, oare, D-le Satyr că pentru aceasta intri la apă? Numai acum îţi dai seama de ceea ce ai făcut? Până acum nu ai plâns?”, informa Curierul Văii Jiului.
Depravarea din jurul fabricii
Într-o notă a Comisariatului de Poliţie Lupeni, din 1941, se arăta despre pericolul prostituţiei clandestine, din Lupeni, unde funcţiona Fabrica de mătase Vâscoza, la care lucrau aproape 1000 de femei. Atunci când ieşeau de la lucru la orele serii, multe fiind din alte localităţi, muncitoarele erau aşteptate de cete de bărbaţi.
„Întârziind cu voia trenurile, aceste fete fiind ademenite de tineretul dornic de aventură, nu mai pleacă acasă, ci rămân în localitate, găsindu-şi la prima colegă de lucru adăpost pentru ea şi cavalerul ei. Aceasta ar fi numai latura cea mai nevinovată şi obişnuită a laturii acestei, dar însăşi nevestele muncitorilor, a căror bărbaţi stau câte 8 ore în lucru, fără primejdia ca vreunul să se întoarcă mai curând acasă, aceste femei se dedau la adevărate orgii, mai ales acele care au în casă câte un chiriaş, care aproape întotdeauna nu este în muncă în acelaşi timp cu soţul. Am avut câteva cazuri de reclamaţii din partea unor bărbaţi contra unor fete, chiar femei, pentru transmiterea de boli venerice. Noi am luat cele mai severe măsuri pentru cercetarea şi descoperirea prostituţiei clandestine, prin raziile de zi şi de noapte îndreptate numai în acest sens”, arăta nota informativă a Poliţiei Lupeni, păstrată la Arhivele Judeţului Hunedoara.
Prostituate din pasiune
Documente din Arhivele Naţionale – Hunedoara arată că în Hunedoara anilor 1930 zeci de prostituate minore s-au aflat în evidenţa Comisariatului de Poliţie, multe dintre ele nefiind de loc din oraş. Cele mai multe au relata, potrivit declaraţiilor date la Poliţie, că au început practicarea prostituţiei de la vârsta de 16 ani, din lipsa mijlocacelor de existenţă şi a mizeriei în care trăiau, unele, în schimb, afirmau că practicau prostituţia din plăcere sau din pasiune. Multe dintre tinere, arată documentele vremii, au practicat prostituţia şi în alte oraşe din Transilvania, lucrând în acelaşi timp în restaurante şi hoteluri. Alteleau venit din Deva, după ce fuseseră date afară din casele de toleranţă care au funcţionat în oraş. Cel puţin patru localuri şi bodegi din Hunedoara ofereau găzduire tinerelor. Luate în evidenţa Poliţiei şi supuse unor consultaţii medicale, unele dintre ele au diagnosticate cu boli venerice: blenorangie şi şancăr. Unele dintre prostituatele hunedorene recunoşteau că aveau amanţi. De asemenea, afirmau că trăiesc din prostituţie şi din bacşişurile primite de la clienţii mulţumiţi. În 1936, prostituţia a fost scoasă în afara legii, dar casele de toleranţă şi-au continuat activitatea în anii următori.
Bordeluri ilegale
În Deva anilor 1940, Lazăr Gheorghe, cunoscut şi ca „Ghiţă Pişu”, era cunoscut ca unul dintre proxeneţii celebri. În casa de toleranţă a acestuia, de pe Strada Împăratul Traian, îşi ofereau serviciile sexuale mai multe tinere, cărora acesta le închiriase câte o cameră. Unele erau minore. „Inculpata Mag Rozalia, minoră de 17 ani, a plecat fără cauză legitimă de la domiciliul părinţilor ei şi a fost găsită în luna septembrie 1942, practicând prostituţia clandestină la casa inculpatului Lazăr Gheorghe din Deva. Inculpatul, de 59 de ani, în scop de exploatare a desfrâului, a închiriat inculpatei minore Mag Rozalia o cameră în casa din proprietatea sa, favorizând prostituarea acesteia”, se arăta într-un rechizitoriu al Parchetului de pe lângă Tribunalul Deva, din 1942.
Tinere ademenite de Mameluţa
Un rechizitoriu din 1944, păstrat la Arhivele Naţionale din judeţul Hunedoara, scoate la lumină un alt personaj pitoresc al vremii, matroana Mameluţa. Pe numele adevărat Maria Surd, femeia de 56 de ani, din Orăştie, şi-a transformat casa într-un bordel ilegal.
„În cursul lunii septembrie, a. c., a închiriat câte o cameră în locuinţa ei din Orăştie, fetelor Bilanciuc Elena, Roth Elena şi Helţ Florica, fără a le declara la Poliţie şi a prezenta spre vizare actele lor de identitate, şi în scopul de a practica prostituţia clandestină. Una dintre cele trei fete, Helţ Florica, a fost determinată să practice prostituţia chiar de către inculpată, care îi spunea că va câştiga bani mulţi. Inculpata nu s-a mulţumit numai să tolereze practicarea prostituţiei de către cele trei fete în camerele închiriate, ci contribuia efectiv la aceasta, aducând clienţi recrutaţi dintre indivizi de toate categoriile, şi în timpul din urmă dintre soldaţii ruşi, primind în schimb de la fete o parte din câştigurile realizate, precum şi alimente şi natură”, informa Parchetul Deva, într-un rechizitoriu din 10 octombrie 1944. Faptele femeii erau prin dovedite prin declaraţiile fetelor şi a matroanei, iar Mameluţa a fost arestată pentru că „a aţâţat la prostituţie, cu scop de exploatare a desfâului”, pe tinerele fete.
Vă recomandăm şi:
Mai multe oraşe din Transilvania, Moldova şi Ţara Românească erau descrise în culori sumbre de către călătorii străini din secolele trecute, care le considerau locuri ale depravării, unde numărul prostituatelor era impresionant, iar femeile uşoare aduceau adevărate nenorociri.
Regele Carol al doilea şi fiul său Mihai, cel care avea să îi urmeze la tron, au vizitat Hunedoara în toamna anului 1934. Castelul Corvinilor şi Ulpia Traiana Sarmizegetuza au fost locurile de interes pentru familia regală, întâmpinată de un număr impresionant de localnici.
Avram Iancu este unul dintre eroii de referinţă ai românilor. Conducătorul moţilor din timpul mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849 a rămas în istorie ca un simbol al patriotismului şi al jertfei pentru libertate. O serie de lucruri au rămas însă mai puţin cunoscute publicului care se raportează astfel la eroul naţional.
Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”; în schimb, poetul latin Ovidius s-a arătat necruţător faţă de băştinaşii de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. Îi numea sălbatici. O serie de mărturii istorice conturează portretul strămoşilor noştri din Antichitate.
România era înfăţişată în manualele după care învăţau elevii în anii 1930 ca o ţară impresionantă, cu o istorie dominată de dacii „harnici, viteji şi bogaţi” şi de cuceritorii romani, prezentaţi ca fiind cei care au contribuit fundamantal la formarea poporului român. Un astfel de document, rămas ca mărturie istorică, a fost manualul de geografie „România pentru clasa III-a primară”, din 1931.
Se încarcă comentariile...
