Abuzurile care au condus la cumplita răscoală a lui Horea: iobagi puşi în jug cu animalele, bătuţi şi schingiuiţi şi uitaţi în închisorile comitatelor

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O serie de mărturii istorice prezintă abuzurile cumplite suferite de iobagii din Transilvania, înainte de a se ridica într-una dintre cele mai sângeroase mişcări populare din ultimele secole, Răscoala condusă de Horea Cloşca şi Crişan.

O descriere asupra condiţiilor iobagilor din Transilvania secolului al XVIII-lea, înaintea izbucnirii sângeroasei răscoale conduse de Horea, a oferit-o Ion Rusu Abrudeanu, în volumul „Moţii, calvarul unui popor eroic dar nedreptăţit” (1928).

Potrivit autorului, moşia ţăranului se împărţea adeseori între 8-10 copii şi cu toate acestea fiecare din ei trebuia să facă servicii ca pentru o moşie întreagă, supus la stoarcerile şi abuzurile funcţionarilor publici care trăiau din amenzile şi taxele ilegale ce le scoteau de pe spatele ţăranilor. „Ţăranii erau supuşi la arbitrul şi justiţia implacabilă a domnului pământean, prinşi în jug ca animalele, pedepsiţi cu câte 50 până la 100 bastoane, scoşi de pe moşii, aruncaţi în lanţuri, trimişi şi uitaţi în închisorile comitatelor, mutilaţi şi ucişi chiar de domnii lor, dintre cari unii aveau şi dreptul de viaţă şi moarte asupra ţăranilor (jus patibuli)”, afirma Ion Rusu Abrudeanu.

Potrivit autorului, înainte de izbucnirea răscoalei, „ţăranul nu era decât un sclav, fără drepturi politice şi civile, condamnat chiar prin lege ca el niciodată să nu mai poată scutura jugul, declarat incapabil de a putea câştiga avere, lipsit de libertate personală şi lipsit chiar de dreptul da a se putea apăra în contra domnului său, pe care nu putea să-l cheme în judecată”, scria Ion Rus Abrudeanu.

Răscoala iobagilor conduşi de Horea împotriva feudalilor a izbucnit în toamna anului 1784, în satul hunedorean Curechiu, şi s-a extins cu repeziciune în Ţara Zarandului şi apoi în cea mai mare parte a Transilvaniei. Potrivit unor mărturii prezentate de David Prodan, în volumul Răscoala lui Horea, Horea şi Cloşca au fost cei care i-au îndemnat pe iobagi, sub pretextul poruncii împăratului, să pustiască moşiile şi curţile grofilor. Evenimentele se petreceau după mai mulţi ani de abuzuri cumplite suferite de iobagii din Transilvania, din partea feudalilor.

Sclavi pe pământurile feudalilor

O imagine detaliată asupra acestor abuzuri a oferit-o istoricul David Prodan, citând documentele vremii. Potrivit istoricului, în satele din Transilvania aflate în slujba Fiscului, iobagii erau obligaţi să muncească pentru stăpân cel puţin patru zile pe săptămână. „În fiecare săptămână slujim patru zile şi totuşi cînd ne ducem în ziua a cincea acasă ca să ne câştigăm şi să ne lucrăm ceva şi pe seama noastră nu ne dau pace, ci îndată ne trimit cu poşta ba într-o parte ba în alta", se plîng cei din Voila”, scrie David Prodan, în volumul Răscoala lui Horea. Mai multe sate de iobagi au sărăcit, din cauza dărilor şi a muncilor pe care ţăranii erau obligaţi să le presteze. Dreptul la păşunat, la crâşmărit şi la tăiat lemne de construcţie le era interzis unor comunităţi, sub pedepse aspre date de stăpânii domeniali. Mulţi dintre reprezentanţii iobagilor care au trimis plângeri la Curtea imperială de la Viena, în care reclamau abuzurile feudalilor, au fost pedepsiţi. Iobagul e la discreţia „bunătăţii" sau „răutăţii" stăpânului, dregătorului, a corectitudinii sau incorectitudinii întregului aparat public de sus pnâ jos, scrie David Prodan.

Revoltele din toamna anului 1784 au fost cumplite, la fel şi reprimarea lor. Cea mai cruntă soartă au avut-o capii răscoalei, Horea şi Cloşca, care au sfârşit traşi pe roată, în timp ce Crişan a fost găsit spânzurat cu nojiţele de la opinici, în închisoare.

Acuzaţi de instigarea răsculaţilor şi că au ordonat masacrarea nobililor şi pustiirea moşiilor lor, din porunca împăratului, Horea şi Cloşca au fost condamnaţi la moarte prin tragerea pe roată. „Cloşca a primit cel puţin douăzeci de lovituri până să-şi verse sufletul. Pe Horea, până când frângeau cu roata pe Cloşca, îl ţineau legat doi ucenici ai călăului, să privească cu ce moarte cumplită trebuie să moară tovarăşul său ucigaş. Isprăvind cu Cloşca şi punându-l la o parte, îl culcară în patul său pe Horea şi legându-l, printre urlete au început să-i frângă cu roata picioarele, dar după a patra lovitură din porunca domnului Eckhard au început să-i lovească pieptul şi aşa după opt-nouă lovituri a murit”, scrie David Prodan, citând relatarea unui nobil care a asistat la execuţia din 28 februarie 1785. „Pe Horea şi Cloşca i-au frânt cu roata de vii luni şi apoi i-au tăiat în patru şi i-au trimis în toate părţile. Capul lui Cloşca l-au adus aici în piaţă, tocmai când treceam, îl ţineau fipt într-o ţeapă aproape de carul meu. Şi eu m-am uitat bine la el, dar n-am văzut nicicând şi nici nu mi-am închipuit să pot vedea aşa ceva fără oroare. Dar mărturisesc, l-ara privit tocmai cu sânge rece, ca când n-ar fi fost cap de om”, scria contele Samuil Teleki, într-o scrisoare adresată soţiei sale, în martie 1785, citată de istoricul David Prodan.
Alţi zeci de răsculaţi au fost condamnaţi la moarte prin tăierea capului care era apoi înfipt în ţeapă şi tregarea trupului pe roată. Sute de moţi au fost strămutaţi în Banat şi Bucovina, mai scrie istoricul. Treptat, însă, în urma răscoalei din 1784, situaţia moţilor s-a îmbunătăţit relativ: li s-a acordat libertatea păşunatului, scutirea de cărăuşie, desfiinţarea servituţii personale şi a legării de glie şi au primit dreptul de a se căsători fără consimţământul nobilului şi drepturi la învăţătură.


Vă recomandăm şi:

Chinurile groaznice din zilele Răscoalei lui Horea: femei batjocorite şi îngropate de vii, copii jupuiţi, decapitaţi şi aruncaţi în furci

Femeile şi copii nu au scăpat de furia răsculaţilor, în timpul revoltelor cumplite din toamna anului 1784, din Transilvania. Mai multe mărturii culese de istoricul David Prodan, în volumul Răscoala lui Horea, vorbesc despre atrocităţi de nedescris comise de participanţii la revolte.

Cum erau vândute fetele de măritat în secolul XIX. Tradiţia fascinantă a Târgului de fete de pe Muntele Găina

Târgul de fete de pe Muntele Găina i-a fascinat dintotdeauna pe călătorii străini. Povestea a acestui obicei, aşa cum se desfăşura la sfârşitul secolului XIX, a fost relatată în detaliu de scriitorul Jokai Mor, în romanul „Sărmanii Bogaţi". Autorul se arăta impresionat de tradiţia din Apuseni, dar oferea şi o explicaţie pentru ea.

Mărturii cumplite despre Avram Iancu. Crăişorul munţilor, învinuit că a decimat sate întregi locuite de unguri

Avram Iancu a fost una dintre marile personalităţi ale Transilvaniei secolului XIX. Supranumit „Crăişorul munţilor”, Avram Iancu s-a numărat printre principalii eroi ai mişcărilor revoluţionare din anii 1848 şi 1849. A rămas un simbol al patriotismului românesc, deşi o serie de relatări despre acţiunile sale militare aruncă umbre peste imaginea de erou.

Obsesiile sexuale ale lui Avram Iancu: o unguroaică de 15 ani i-a sucit minţile, dar crăişorul i-a jurat iubire şi unei românce

O serie de controverse au fost legate de viaţa intimă a lui Avram Iancu, unul dintre cele mai importante personaje din Transilvania, la mijlocul secolului al XIX-lea. Cea mai cunoscută dintre iubitele conducătorului românilor, în timpul Revoluţiei de la 1848 - 1849, ar fi fost Johanna Farkas, o adolescentă unguroaică, în vârstă de 15 ani, care i-a salvat viaţa în 1849.

Zece lucruri puţin ştiute despre Horea, omul care i-a condus pe iobagi în cea mai sângeroasă răscoală din ultimele secole. Cu care alt personaj istoric era înrudit

Numele lui Horea a rămas în istoria Transilvaniei ca simbol al patriotismului, chiar dacă povestea omului care i-a condus pe iobagi într-una dintre cele mai sângeroase revolte din ultimele trei secole a stârnit numeroase controverse.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite