Mircea M. Ionescu, un bucureştean la cârma Teatrului Valah
0
A trăit 13 ani la New-York, a publicat 13 cărţi, şi i s-au jucat 13 piese de teatru. Cu acest bilanţ la zi, Mircea M. Ionescu, cunoscut comentator sportiv, autor dramatic şi om de televiziune, a venit, din luna august, director la Teatrul Valah
De 14 săptămâni, directorul Teatrului Valah face, zi de zi, naveta Bucureşti-Giurgiu, cu microbuzul.
Se scoală înainte de a se lumina de ziuă şi porneşte la drum cu o mapă plină de hârtii, pe care o consultă în timpul călătoriei, pentru a câştiga timp.
“Când ajung la teatru, intru direct în probleme. Nu am secretară, nici secretariat literar, nici şef de protocol şi nici fonduri de protocol. Fac multe treburi care n-ar trebui să-l privească pe un director de teatru şi plătesc din propriul buzunar trataţiile pentru oaspeţi. Nu mi-e uşor, dar vreau să mişc din loc lucrurile la teatru, în ciuda tuturor crizelor şi inerţiilor”, afirmă directorul.
Taximetrist de noapte şi editor de ziar, la New York
În anii’ 80 a fugit din ţară şi, din decembrie 1985, s-a stabilit la New York. Între anii 1987-1993 şi-a câştigat existenţa ca taximetrist de noapte în metropola americană, iar experienţa câştigată atunci o trece în CV-ul personal la capitolul „Academia Vieţii”.
„Am avut şi pistolul la tâmplă şi cuţitul la gât”, mărturiseşte Mircea M. Ionescu. Dar, cum, pe lângă familia pe care o avea de întreţinut, cele două patimi ale vieţii sale, sportul şi teatrul, nu-i dădeau pace, a înfiinţat ziarul în limba română „Lumea Noastă-Lumea Sporturilor”, pe care l-a editat între anii 1987-2005.
În acelaşi timp, a invitat la New York două teatre româneşti care i-au jucat, cu mare succes la public, două creaţii personale: Teatrul Satiricus din Chişinău, cu piesa “Beethoven cântă la pian” şi Teatrul din Giurgiu, cu piesa „Turnătorul şi actriţa”.
„Cred mai mult în luptă decât în victorie”
Optimist şi adept al ideii că „tinereţea este o stare de spirit”, Mircea M. Ionescu este animat de dorinţa de a realiza, la teatrul din Giurgiu, performanţă artistică şi afirmarea dramaturgiei româneşti.
A început stagiunea în forţă, cu trei premiere, „D’ale Carnavalului”, „Domnul Goe” şi “Feelig”, care au prilejuit întâlnirea publicului cu actori renumiţi de la Bucureşti, urmează să pună în scenă piesa care va ieşi câştigătoare la concursul naţional de dramaturgie cu două personaje, pe care l-a lansat la Giurgiu, organizează festivaluri şi turnee, aduce invitaţi de marcă, schimbă înfăţişarea teatrului şi vrea să-i schimbe şi numele în “Tudor Vianu”.
“Nu sunt un Don Quijote, ci doresc să aduc o nouă faimă Teatrului din Giurgiu”, explică directorul Mircea M. Ionescu, care crede, ca şi Lucian Blaga, că, “în viaţă, lupta este mai important decât victoria”.
Întrebări şi răspunsuri
De unde şi de când aceste două “patimi”, teatrul şi sportul?
Din copilărie. Părinţii m-au dus, când aveam şase ani şi opt luni, la primul spectacol de teatru, „Nunta lui Krecinski”, la Naţional, iar două luni mai târziu, la primul meci, la care juca CCA cu Petroşani. Mi le amintesc şi în ziua de astăzi.
Câte episoade a avut serialul TV „ Idoli şi Legende” pe care l-aţi prezentat, până de curând, la Telesport?
Au fost 210 episoade, printre care, „Nicolae Dobrin şi Ştefan Iordache”, „Dan Puric şi Helmud Ducadam”, „Gică Hagi şi Sergiu Nicolaescu” etc.
Profil
Născut în zodia Scorpionului, la 31 octombrie 1946.
Studii
Facultatea de Filosofie a Universiăţii Bucureşti, 1969; Curs post-universitar de ziaristică la Bucureşti şi curs de Relaţii Sociale Adelphay University New York
Familie
Căsătorit, are trei copii, Mircea-Robert, Maria şi Ducu.
Se încarcă comentariile...
