Irina Alexandra Olariu, pictoriţa-minune din comuna Prundu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Irina alături de una dintre creaţiile sale
Irina alături de una dintre creaţiile sale

Talentul Irinei este cunoscut în toată comuna Prundu. Şcoala din localitate este „tapetată” cu tablourile puştoaicei care de-abia în urmă cu câteva luni şi-a scos buletinul.

Totul a început la grădiniţă, momentul declanşator fiind legat de o banală carte de colorat. „Aveam cinci ani, iar mama mi-a cumpărat o carte de colorat. Era foarte frumoasă şi mi-am propus să încerc şi eu să fac acele desene” explică Irina, cea care moşteneşte talentul bunicului său, care a fost cioplitor în lemn. „Şi mama se pricepe dar nu a exersat prea mult” spune fata.
În anul 2005 începe cursurile la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice „Victor Karpis” din Giurgiu sub îndrumarea profesoarei Elena Cioclu. „Am învăţat foarte multe lucruri de la dânsa, am învăţat cum să îmi folosesc acest dar” afirmă Irina care s-a remarcat drept una dintre cele mai valoroase artiste ale instituţiei. Din cauza costurilor de deplasare foarte mari dar şi a faptului că a intrat în ultimul an de gimnaziu, tânăra nu a mai putut merge la „Victor Karpis” aşa că trebuie să exerseze singură. Dorinţa cea mare a fetei este să intre la un liceu de artă din Capitală, însă pentru acest lucru trebuie să îşi convingă mama. „Nu o ducem prea bine cu banii. În plus mami nu mai vrea să mă lase. Spune că vopseaua şi acuarelele sunt toxice” şopteşte adolescenta care până în acest moment a câştigat numeroase premii şi diplome la o serie de concursuri din judeţ şi nu numai.

A pictat lampadarele din centrul comunei
Tânăra artistă afirmă că peisajele îi sunt cele mai dragi. Este atrasă şi de reproducerea unor scene mai mult sau mai puţin actuale. Spre exemplu, tânăra a realizat în timp record un tablou care îi reprezintă pe Romeo şi pe Julieta. „L-am pictat cu vopsea lavabilă în care am pus pigmenţi pentru a-i schimba culoarea. Îmi place să fiu rapidă, mă încăpăţânez să termin cât mai repede. Pe acesta l-am făcut în câteva ore” spune Irina care afirmă că cea mai grea lucrare a fost o reprezentare după Rubens. „Este vorba de «Răpirea fiicelor lui Leucip». Îmi este cea mai dragă pentru că am lucrat două zile la ea” continuă fata.
Datorită talentului său uriaş, în acest an a fost rugată de autorităţile locale să picteze lampadarele montate în centrul comunei, lângă Primărie şi Biserică, lampadare care pot fi admirate de toată lumea. Inclusiv primarul din Prundu i-a „comandat” o lucrare inedită. „Am pictat pe o piele de miel. Am tăbăcit-o, am cusut-o şi am desenat un indian înconjurat de lupi” spune Irina care susţine că este solicitată şi de oameni din comună. „Cineva mi-a adus o scoarţă uriaşă de copac. Era finisată, aşa că mi-a fost uşor să pictez o icoană pe ea” afirmă artista.

NĂSCUTĂ: 12 iulie 1996, Bucureşti
STUDII: Elevă în clasa a VIII-a la şcoala din Prundu
FAMILIE: Mai are un frate, Bogdan, în vârstă de 23 de ani

CE-I PLACE:
Pe lângă pasiunea pentru pictură, Irina spune că adoră să confecţioneze tot felul de obiecte care ţin de artă. Tânăra nu uită să îşi exprime ataşamentul pentru şcoală şi colegi. „Îmi place şcoala unde învăţ şi mă simt bine alături de colegii mei” spune artista.
CE NU-I PLACE:
„Nu îmi place violenţa care din păcate tinde să se amplifice şi asupra copiilor. Au devenit parcă mai răi şi încă de la vârste fragede” spune Irina. Aceasta este deranjată şi de persoanele invidioase şi care au făcut un obicei din a minţi indiferent de consecinţe.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI
Care este primul desen pe care l-ai realizat?
Primul desen a fost un iepuraş. Nu ştiu ce m-a făcut atunci să mă opresc asupra lui. Poate pentru că era mai simplu, ori poate că mie îmi plac animalele. Toate desenele de la început au rămas la grădiniţă.
Poţi să ne spui ceva despre planurile de viitor?
Îmi doresc să ajung o pictoriţă cunoscută. Să am propria mea galerie în care să pot expune lucrări ale mele şi să îi ajut şi pe alţii să facă acest lucru.


Giurgiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite