Gheorghe Antoniade – cel mai valoros pescar sportiv al Giurgiului

Gheorghe Antoniade şi o parte dintre numeroasele cupe şi diplome pe care le-a câştigat

Este membru AJVPS de cinci decenii, iar în ultima perioadă este un „abonat” al semifinalelor la concursurile individuale. Din cauza faptului că în Giurgiu nu prea mai există pescari sportivi, acesta este nevoit să facă echipă cu pescari din alte judeţe.

A copilărit în cartierul Fabricii de Zahăr, acolo unde tinerii aveau două moduri prin care puteau ieşi din monotonie: fotbalul sau pescuitul. Puştiul avea să aleagă cea de-a doua variantă.

„De-acasă până la Canalul Plantelor era numai un pas. Am început să pescuiesc pe la şapte ani, îndrumat de cei mai în vârstă” rememorează Gheorghe Antoniade.

Undiţe cu "aţă urs" şi ac de gămălie

Acesta îşi aduce aminte de ustensilele rudimentare cu ajutorul cărora pescuia. „Făceam undiţele din trestie sau din beţe de dud. Pe atunci nu exista nailon, însă ne descurcam cu un tip de aţă foarte rezistentă căreia îi spuneam «aţa urs». La capătul aţei puneam plută din cocean, iar acul era improvizat dintr-unul cu gămălie” povesteşte amuzat Gheorghe Antoniade care nu s-a mulţumit numai cu pescuitul de plăcere, trecând în scurt timp la cel sportiv.

„Am început să pescuiesc pe la şapte ani, însă la treisprezece am participat la primul concurs sportiv din carieră. Calificările s-au ţinut la Giurgiu, iar eu am obţinut dreptul de a participa la faza naţională care s-a ţinut la Bucureşti, pe lacul Băneasa” a mai spus Gheorghe Antoniade.

Cupe şi diplome pentru Giurgiu

Anii au trecut, iar tânărul a devenit bărbat în toată firea câştigând zeci de cupe şi diplome pentru Giurgiu. Odată cu anii a crescut şi pasiunea dar şi „ustensilele” folosite.

„Am început să îmi cumpăr cărţi şi reviste de specialitate, mi-am procurat şi tot felul de undiţe şi lansete performante. Cine nu studiază, n-are nicio şansă ca să câştige. Am bătut ţara în lung şi lat, am pescuit şi în străinătate. Viaţa de pescar sportiv este frumoasă în primul rând pentru că te relaxează dar şi pentru că legi prietenii pe viaţă. În ultima vreme de asta mă duc mai mult, pentru a-mi revedea prietenii şi a ciocni cu ei un pahar cu vin, după concurs” afirmă pescarul giurgiuvean.

A aruncat undiţa şi peste hotare

Imediat după Revoluţie, bărbatul a plecat să muncească în Italia însă nu a renunţat la pasiunea sa. În puţinul timp liber mergea şi pescuia în cele mai frumoase locuri.

„Patru ani am lucrat în Italia. Ziua eram zugrav iar noaptea garajist. Banii pe care îi câştigam acolo nu i-aş fi câştigat niciodată în ţară” spune Gheorghe Antoniade care a devenit patron de restaurant, iar după aceea şi-a deschis un magazin cu unelte de pescuit.

„Nu prea mai am cheful de altădată, nici pe bălţi nu mă mai duc pentru că trebuie să mă ocup de restaurant şi să îi plătesc pe oameni. Magazinul cu unelte de pescuit l-am închis din lipsă de clienţi. Am prieteni cu astfel de magazine în oraşe mari din ţară care au câştigat mult din această afacere, însă în Giurgiu nu merge” a mai spus bărbatul.

Sport costisitor

În acest moment, Gheorghe Andronache deţine o mulţime de lansete şi uniţe, cea mai valoroasă fiind o „rubesiană” pe care a cumpărat-o în urmă cu câţiva ani cu 4.600 de dolari.

„Când m-am întors din Italia eram cel mai bine echipat din oraş. Pescuitul sportiv evoluează cu rapiditate, atât din punct de vedere al regulilor cât mai ales a tehnicii. Astăzi orice concurs costă minimum 2.000 de lei, iar dacă eşti un pescar care vrea performanţă este nevoie de scule în valoare de cel puţin 30.000 de lei. Este un sport costisitor, uneltele pentru pescuit ajungând la preţuri exorbitante” a mai spus Gheorghe Andronache.

Profil
NĂSCUT: 3 iunie 1949, Giurgiu
STUDII: Şcoala Tehnică de Arhitectură şi Construcţii, Bucureşti
FAMILIE: Necăsătorit, are două fete

CE-I PLACE: Gheorghe Antoniade spune că îi face plăcere să „meşterească” zilnic la sculele pentru pescuit, acordându-le minimum două ore. De asemenea, giurgiuveanului îi place să călătorească, susţinând că a fost pasionat de partea asiatică a Turciei.
CE NU-I PLACE: „E un dezacord între clase, pentru că cea medie lipseşte. Au rămas bogaţii şi săracii, iar lucrul acesta nu este în ordine” susţine pescarul giurgiuvean căruia îi displace în mod profund nesimţirea din societatea actuală.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
1) Care a fost cel mai mare peşte pescuit?
Am prins un somn de 23 de kilograme pe Dunăre, la clonc, însă nu în cadrul unui concurs. La competiţii mă mândresc cu o crăpoaică de 9 kilograme cu care am ajuns şi într-o revistă de specialitate.
2) Vă place peştele în general?
Sincer, mai mult îmi place să îl prind decât să îl mânânc. Cu toate acestea nu refuz o saramură bine făcută. Mă pricep să şi gătesc peştele.