O poveste cum rar întâlneşti în România: Bogdan Bordeianu, doctorul cu patru joburi, văzut ca mântuitorul sărmanilor

O poveste cum rar întâlneşti în România: Bogdan Bordeianu, doctorul cu patru joburi, văzut ca mântuitorul sărmanilor

Doctorul Bogdan Bordeianu. FOTO: Arhiva personală

„Adevărul” continuă campania ”Cei mai frumoşi români” cu povestea medicului Bogdan Bordeianu - omul de pretutindeni. În rândurile următoare veţi citi lecţia de omenie a unui medic tânăr, îngerul sărmanilor din România.

Bogdan Bordeianu are 31 de ani şi patru locuri de muncă. La fel ca alţi tineri medici români, este nevoit să lucreze pe brânci pentru a supravieţui. Asta nu-l împiedică să caute şi să ajute, în fiecare zi, o categorie stigmatizată de societate: oamenii străzii.

Împreună cu prietenii şi colegii săi de la Samusocial, o asociaţie care luptă pentru salvarea şi reintegrarea în societate a oamenilor străzii, Bogdan îşi pune în joc atât cunoştinţele medicale acumulate de-a lungul timpului, cât şi convingerea că prin gestul său poate salva vieţi şi, în acelaşi timp, poate sensibiliza o societate întreagă. 

„Medicul oamenilor străzii” s-a născut în Ploieşti, însă a copilărit şi a învăţat  unsprezece ani în Oradea. Facultatea a urmat-o în Cluj, iar în Bucureşti lucrează din 2007. Mai mult, din 2013, Bogdan Bordeianu are un loc de muncă şi la Giurgiu, la Spitalul Judeţean de Urgenţă.

Medic, nu chimist

„Am absolvit în 2001 Colegiul Naţional Mihai Eminescu din Oradea, chimie-biologie. Nu mă vedeam stând printre eprubete, aşa că am optat pentru medicina generală”, povesteşte Bogdan Bordeianu, care a intrat la facultate în Cluj Napoca.

Clujul l-am ales pentru că are o tradiţie importantă în medicină. Am studiat şase ani şi nu a fost uşor să-mi aleg specializarea. Medicina legală mi s-a părut foarte dură şi nu ştiu dacă aş fi rezistat. Apoi, mi-aş fi dorit să urmez oncologia, dar am ales, în cele din urmă, psihiatria”, a mai spus Bogdan Bordeianu.

Au urmat examenul de rezidenţiat (2007) şi venirea în Bucureşti, care i-a devenit oraş adoptiv. „Punctajul mi-a permis să optez pentru psihiatrie şi am decis să merg în Capitală. Aş fi putut merge şi la Timişoara, care era mai aproape de casă, însă am considerat că Bucureştiul îmi oferă o paletă mai largă de opţiuni”, susţine medicul, care avea să-şi facă rezidenţiatul în psihiatrie la Spitalul „Alexandru Obregia”.

Psihiatrul Bogdan Bordeianu, în timpul unei anchete sociale despre oamenii străzii. FOTO: Samusocial

Job-ul care i-a schimbat viaţa

În 2010, o fostă colegă i-a spus despre Samusocial, care avea nevoie de un medic psihiatru. Au urmat interviul, apoi angajarea, iar, de atunci, viaţa lui Bogdan s-a schimbat radical.

Contactul cu lumea oamenilor străzii a fost unul dur, iar poveştile de viaţă ale acestora l-au impresionat. Pe cei care dintr-un motiv sau altul au ajuns să vagabondeze şi să-şi piardă identitatea îi caută prin tot Bucureştiul: în canale, în locuri abandonate, parcuri, sub poduri, la gurile de metrou sau în faţa bisericilor.

Fac teren în fiecare luni, împreună cu asistentul social şi cu şoferul. În funcţie de situaţie, persoana respectivă primeşte medicamente sau este ajutată să se interneze. Uneori le oferim şi alimente sau îmbrăcăminte”, spune Bogdan.

Dacă luni medicul psihiatru se află pe teren, joi poate fi găsit la cabinetul Samusocial. Acesta a fost deschis special pentru oamenii fără adăpost, care pot veni să fie consultaţi şi să facă duş.

„Aceşti oameni nu au asigurare medicală, nu au nici măcar acte de identitate. Mulţi dintre ei sunt persoane fără speranţă, persoane care au pierdut totul, persoane foarte bolnave sau cu handicap care nu beneficiază de niciun ajutor. Pe ei vrem să îi ajutăm să se reintegreze în societate, să le refacem actele, iar în urma unor consultaţii de specialitate să poată obţine o pensie sau un loc de muncă”, afirmă Bogdan.

Poveşti cutremurătoare

Deşi a învăţat că pentru a putea merge mai dreptate trebuie doar să ajute şi să nu se implice emoţional, Bogdan Bordeianu susţine că a întâlnit o serie de cazuri cutremurătoare care îi întăresc ideea că oricine poate ajunge în stradă, indiferent de rangul social sau de educaţie. „Majoritatea celor care sunt astăzi în stradă, fără adăpost, cândva au fost persoane respectate, cu familii, prieteni şi educaţie aleasă”, afirmă doctorul. 

Acesta povesteşte că unul dintre pacienţii săi locuia în stradă de 15 ani. Părăsit de soţie şi renegat de singurul copil, omul şi-a găsit refugiul în băutură. Deşi cândva fusese o persoană respectată, cu o slujbă bine plătită şi văzută în societate (contabil-şef), acesta a ajuns, în scurt timp, o epavă.

„Pe acest om l-am găsit pe stradă în 2011, cu degerături la ambele picioare. Din cauza aceasta a trebuit să i se amputeze labele de la picioare. După mai multe eforturi a primit adăpost”, povesteşte Bogdan Bordeianu. Medicul susţine că fostul contabil era labil emoţional, trecea uşor de la o stare la alta, iar anii petrecuţi pe stradă în compania alcoolului şi-au pus amprenta asupra comportamentului său.

„Nu a putut să renunţe la băutură, aşa că a fugit de la adăpost. L-am regăsit în stradă după câteva luni, beat şi cerşind”, îşi aminteşte tânărul medic. Un alt episod cutremurător povestit de Bogdan a avut loc într-un bloc din cartierul 1 Decembrie. „Mi-a fost semnalată o bătrână cu probleme psihice. Femeia stătea în faţa uşii apartamentului în care locuise toată viaţa şi pe care-l pierduse din cauza datoriilor acumulate la întreţinere. Şi această persoană avea o educaţie aleasă şi o funcţie importantă”, afirmă Bogdan Bordeianu.

Bătrâna nu voia să plece de-acolo şi făcea o gălăgie şi o mizerie de nedescris. Consultată de medic, aceasta a fost internată cu forţa. „Era foarte deteriorată emoţional. Am consultat-o şi am bănuit-o că suferea de demenţă. Am reuşit să o internez cu ajutorul Ambulanţei şi Poliţiei, iar ulterior s-a dovedit că avea Alzheimer. La externare a fost adăpostită la un hotel social, unde i s-a plătit chiria de către Samusocial”, afirmă tânărul. 
 
Se implică fizic, nu şi emoţional

Medicul bucureştean afirmă că munca în teren şi dialogul cu oamenii străzii i-au întărit convingerea că oricine poate ajunge în stradă, iar un moment de rătăcire poate fi catastrofal.

„Am învăţat cât de uşor poţi pierde totul şi ajunge în stradă. Divorţul, înşelătoria, datoriile sunt motive pentru care unii oameni îşi pierd minţile şi ajung în stradă. Multe persoane sunt victimele sistemului, în timp ce alţii nu au mai putut suporta unele situaţii, tensiunile şi au căutat refugiul în stradă”

Bogdan Bordeianu afirmă că cel mai rău îi pare de copiii care se nasc în stradă: „Privesc lucrurile la rece, fără implicare emoţională. Cu toate acestea, cel mai rău îmi pare de copiii care trăiesc pe străzi sau care se nasc acolo. Viitorul lor devine unul tragic, mulţi se apucă de droguri sau de furturi, pentru că nu beneficiază de educaţie şi ajutor”.

Cele mai fericite momente ale lui Bogdan Bordeianu sunt acelea în care un pacient de-al său este reintegrat în societate. Recunoaşte, însă, că aceste cazuri sunt rare.

„Aceşti oameni sunt necăjiţi, nevorbiţi. Îşi deschid sufletul în faţa ta. Unii dintre ei sunt reintegraţi în societate. Reuşesc să beneficieze de pensii sau de un loc de muncă, îşi găsesc chirii. Totuşi, deşi ar putea fi salvaţi, mulţi vor doar ajutor de moment. Strada le oferă o filozofie de viaţă unică. Şi-au pierdut speranţa şi nu mai pot fi întorşi din drum. Mulţi preferă să cerşească decât să muncească”, afirmă psihiatrul.

Bogdan Bordeianu şi-a încheiat rezidenţiatul anul trecut, dar s-a angajat ca psihiatru într-o clinică privată de-abia la începutul acestui an. Pentru a putea supravieţui, şi-a păstrat locul de muncă de la Samusocial, iar ulterior a ales să-şi completeze veniturile făcând gărzi la Spitalul ”Sfântul Stelian” din Capitală şi Spitalul Judeţean de Urgenţă din Giurgiu.

La Giurgiu, din întâmplare

La Giurgiu, susţine că a ajuns dintr-o întâmplare: „Aveam loc de muncă, dar tot nu mă puteam întreţine, aşa că am căutat spitale la care să pot face gărzi. Am găsit la Sfântul Stelian, în Capitală, iar apoi am început să caut în localităţile apropiate de Bucureşti”.

A sunat la spitalul de la Bălăceanca (Ilfov), Câmpina (Prahova) şi Vadu Lat (Giurgiu), însă toate locurile erau ocupate. Un licăr de speranţă a apărut după ce i s-a transmis telefonic, de la Vadu Lat, că la Spitalul Judeţean Giurgiu este nevoie de personal.

„În luna aprilie am fost sunat de la Giurgiu că au nevoie de medici pentru gărzi la neurologie. Mi s-a spus că am dreptul să fac acest tip de gardă chiar dacă sunt psihiatru şi că în timpul acestora pot suna oricând medicul specialist dacă am dubii la tratamentul neurologic”, afirmă Bogdan Bordeianu. A primit două gărzi de 24 de ore pe lună, începând serviciul în această vară. Susţine că este bine plătit şi că personalul de la Giurgiu este unul amabil şi profesionist, în ciuda aparaturii învechite cu care este dotată instituţia. Spune că a perceput Giurgiul prin pacienţii săi.

„Mi se pare un oraş cenuşiu, foarte sărac, cu un nivel scăzut de educaţie. M-a şocat faptul că mulţi dintre pacienţi provin chiar din municipiu. Cei mai mulţi care ajung la neurologie au probleme cu alcoolul, sunt consumatori de mult timp. Am întâlnit şi persoane în sevraj, dar cei mai mulţi fac accidente vasculare”, afirmă Bogdan Bordeianu.

Susţine că vrea să cunoască mai bine oraşul pentru a putea alunga impresia pe care şi-a creeat-o privind pacienţii. De asemenea, este dispus să ajute persoanele din Giurgiu dacă va descoperi un caz social.

Speranţe pentru schimbare

Întrebat ce l-a determinat să rămână în ţară, Bogdan Bordeianu afirmă: „Am sperat la ceva mai bun. Eu trăiesc cu ideea că răul poate fi înfrânt. Chiar dacă între timp mi s-a mai redus din entuziasm, tot mai am o brumă de speranţă că va fi mai bine la un moment dat”.

Crede că problema românilor este reprezentată de mentalitate. „De la mentalitate pornesc toate. Noi spunem mereu că merge şi aşa, ceea ce e greşit. Ar trebui redusă birocraţia, iar tinerii ar trebui să primească mai multe şanse şi salarii motivante. Nu am văzut medic în România care să muncească într-un singur loc. Este obositor să nu-ţi poţi vedea de viaţa ta, să ai grija zilei de mâine”, spune Bogdan Bordeianu.

În viitorul apropiat, speră să obţină un loc într-un spital, în urma unui concurs. „Dacă nici atunci nu mă va satisface, poate că voi alege şi drumul străinătăţii. Mai dau o şansă sistemului. Sunt conştient că am de-abia un an de liberă practică. Totuşi, de şase ani în câmpul muncii nu-mi dau încă seama cum merg lucrurile, unele mă sperie”, afirmă medicul bucureştean.

Medic nonconformist

Faptul că Bogdan Bordeianu este o persoană nonconformistă rezultă nu numai din modul de gândire, activitate şi îmbrăcăminte, ci şi din lucrurile pe care le face. Îi place muzica rock, îi plac drumeţiile şi ieşirile cu prietenii.

Spune că a făcut în aşa fel încât să aibă week-end-ul liber.

„Muncesc foarte mult în timpul săptămânii, aşa că în week-end reuşesc să mă detensionez ieşind cu prietenii în oraş sau făcând lucruri care nu au legătură cu profesia. Am nevoie de variaţiuni şi nu pe aceeaşi temă” (Bogdan Bordeianu, medic)

PE ACEEAŞI TEMĂ:

Povestea lui Nicu Botaş, tânărul care face mobilă pentru Prinţesa Victoria

Daniel David, „tatăl“ roboţilor terapeutici din România

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: