VIDEO FOTO Cum au ajuns ruine gările istorice de pe prima linie ferată care a unit Moldova de porturile dunărene

VIDEO FOTO Cum au ajuns ruine gările istorice de pe prima linie ferată care a unit Moldova de porturile dunărene

Aşa arată halta Frumuşiţa acum FOTO Costel Crângan

Pe traseul Galaţi-Bârlad, parte a celei mai vechi căi ferate gândită să lege Moldova de portul Galaţi, există 19 halte. Dintre ele, 15 sunt abandonate şi sunt  pe cale să se prăbuşească după ce hoţii le-au furat acoperişurile, uşile şi ferestrele. Unele dintre clădiri sunt monumente istorice.

Ştiri pe aceeaşi temă

Anul acesta, în decembrie, calea ferată Galaţi-Bârlad va împlini, 108 ani de la inaugurarea sa din 1911, cu mare fast, în prezenţa Regelui Carol I şi a jumătate dintre membrii guvernului Petre P. Carp. Pe atunci, linia de 109 kilometri lungime era gândită ca o prelungire a căii ferate Galaţi-Brăila (finalizată în 1898 odată cu darea în folosinţă a tunelului Fileşti), fiind considerată crucială pentru comerţul de mărfuri şi de călători între Moldova şi porturile Brăila şi Galaţi.

Povestea clădirilor celor 19 halte este impresionantă. Deşi proiectul iniţial prevedea nişte clădiri modeste, cu două încăperi mici (una pentru personalul haltei, alta pentru public), 14 dintre imobile au ajuns adevărate monumente de arhitectură. Extinderea a fost posibilă ca urmare a faptului că moşierii din zonă au donat importante sume de bani în acest scop, fie din motive practice (avea afaceri importante în zonă), fie din patriotism local.

GALERIE FOTO

Câteva dintre imobile, cum sunt cele de la Băleni (Viile), Frumuşiţa, Balinteşti (Fulgereşti) sau Băneasa (Roşcani) au căpătat chiar aspect de conac, la ridicarea şi amenajarea lor fiind aduşi, după cum arată documentele de arhivă, meşteri şi arhitecţi din Italia sau din Austria.

De altfel, până la instaurarea puterii comuniste în România, gările amintite erau atât în grija CFR (care asigura partea de infrastructură feroviară), cât şi a administraţiilor locale, care asigurau serviciile de întreţinere. După 1947, însă, au fost înscrise în patrimoniul CFR, iar această rupere a clădirilor de implicarea comunităţii pare să fie chiar punctul de cotitură care a dus la dezastrul din zilele noastre.

În prezent, doar 4 din cele 19 halte amintite mai sunt funcţionale în adevăratul sens al cuvântului. Restul clădirilor, aflate în proprietatea Regionalei CFR Infrastructură (devenită ulterior CREIR – Centrul Regional pentru Exploatare Intreţinere şi Reparaţii), au fost trecute în conservare, odată cu concesionarea liniei ferate către compania feroviară Transferoviar Grup (TFG).

Aşa-zis „conservare” s-a dovedit însă un adevărat dezastru. În cei 9 ani care au trecut majoritatea imobilelor au ajuns ruine în toată regula. Li s-au furat acoperişurile, uşile, ferestrele şi toate instalaţiile interioare, în unele cazuri pereţii fiind parţial demolaţi. Asta deşi unele dintre ele sunt clasificate drept monumente istorice.

Monument istoric distrus intenţionat

Un astfel de exemplu este halta Frumuşiţa. Văzută de departe, clădirea impresionează. Domină locul. Însă, de aproape, îngrozeşte. Clasificată încă din 1992 ca monument istoric (cod: GL-II-a-B-03081), clădirea este pe jumătate dărâmată, căci lăsată în părăsire de mai bine de un deceniu, a fost la cheremul hoţilor şi vandalilor.

Potrivit fişei monumentului, construirea imobilului a început în 1895, iar la ridicarea ei nu a contribuit doar statul român. Proiectul iniţial a fost modificat la solicitarea câtorva moşieri din zonă (Ghica şi Rădulescu), care au contribuit cu sume importante pentru ca gara de la Frumuşiţa să fie o bijuterie arhitecturală.

Dezolanta haltă de la Frumuşiţa FOTO C Crângan

Din păcate, clădirea a suferit modificări importante după Al Doilea Război Mondial, când a fost grav avariată de bombardamentele cumplite ale aviaţiei americane (1943-1944). În 1946, clădirea a fost refăcută după planul original, fiind refolosite o parte din materiale, în special superbele elemente din piatră ale faţadei.

Acestea au fost sculptate manual în atelierele meşterilor pietrari italieni din Galaţi, Brăila şi Măcin (aceştia din urmă fuseseră aduşi în România chiar de către Regele Carol I, pentru a făuri decoraţiunile în piatră de la castelul Peleş).

TFG nu a vrut să preia clădirea clădirea. Nu merita efortul să se ocupe de un imobil pe jumătate ruinat. Aşa că a amenajat alături un mic acoperiş din plastic şi o băncuţă. Biletele se pot lua direct din tren, aşa că gara este inutilă. „N-are rost să ţii un casier în gară şi să cheltuieşti un amar de bani cu clădirea doar pentru câţiva călători pe zi”, ne explică, cu amabilitate, controlorul de bilete.

Să nu credeţi că nu au fost iniţiative de salvare a imobilului. Fostul primar al comunei Frumuşiţa, Ioan Munteanu, a cerut în 2012 să-l preia în administrare. A fost refuzat. „Aş fi vrut să fac acolo muzeul satului, ceva frumos. Din păcate nici măcar nu mi-au răspuns la adrese cei de la SNCFR – am făcut vreo trei reveniri – aşa că am renunţat”, ne declara edilul în urmă cu doi ani. De atunci nu s-a mai întâmplat nimic, iar între timp primarul a murit...

Fără răspuns au rămas şi nenumăratele solicitări ale Direcţiei Judeţene pentru Cultură, în care instituţia atrage atenţia că proprietarul avea obligaţia de a întreţine clădirea monument istoric.

„Le-am atras atenţia, în scris, în mai multe rânduri, că au obligaţia de a întreţine monumentul istoric din proprietate. Nu ne-au răspuns. În schimb, au dat Ministerul Culturii în judecată, cerând ca gara Frumuşiţa să fie scoasă din lista monumentelor istorice. Au pierdut procesul, însă tot nu au făcut nimic, chiar dacă au fost amendaţi”, ne explică Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu a judeţului Galaţi.

Sincer vorbind, chiar şi cu o mie de amenzi, clădirea nu prea mai poate fi salvată, Lăsaţi la mâna naturii atâta amar de vreme, pereţii au crăpături ample, care afectează clar structura de rezistenţă. Imobilul este un pericol public, iar demolarea lui pare iminentă.

Într-o situaţie similară sunt şi clădirile haltelor Băleni, Băneasa şi Balinteşti, Şi în amintitele cazuri autorităţile locale au cerut imobilele în administrare, însă CFR a refuzat categoric, preferând să le lase să se năruiască.

Vă mai recomandăm şi:

Canibalii prigoanei comuniste. Mărturii zguduitoare despre un moment teribil din istoria recentă a României

Cele mai mari catastrofe din istoria flotei României. Mii de morţi şi efecte dramatice asupra mediului

Nepăsare şi prostie: prima bursă a peştelui din România se ruinează în uitare, dar autorităţile au construit un muzeu al peştelui în pădure
 

Gara Frumușița județul Galați FOTO Costel Crangan

Imagini din aceeasi galerie
  • Gara Frumușița județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Băleni/Viile județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Șivița județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Foltești județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Baneasa/Roșcani județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Baneasa/Roșcani județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Chiraftei județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Stoicani județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Frumușița județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Balintești județul Galați FOTO Costel Crangan
  • Gara Balintești județul Galați FOTO Costel Crangan
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: