VIDEO Aproape jumătate dintre barajele de pe râurile din Moldova sunt neautorizate. Explicaţia autorităţilor

În total, în zonă sunt 615 baraje, dintre care doar 58% sunt autorizate din punct de vedere al siguranţei la exploatare. Cele mai multe dintre ele sunt deţinute de firme în insolvenţă şi de primării. Autorităţile avertizează că aceste acumulări de apă nesigure pot duce la catastrofe.

Administraţia Naţională „Apele Române” trage un semnal de alarmă cu privire la starea barajelor din zona de est a României, având în vedere că aproape jumătate dintre acestea nu sunt autorizate şi nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege. 

Lucrurile au ieşit la iveală la o recentă şedinţă, ţinută la Galaţi, de Comisia teritorialǎ de avizare a documentaţiilor de evaluare a stǎrii de siguranţǎ în exploatare a barajelor din categoriile de importanţă C şi D pentru zona Moldova.

După cum a explicat purtătorul de cuvânt al Administraţiei Bazinale de Apă Prut-Bârlad, Andreea Poenaru, amintita comisie are ca scop „avizarea documentaţiilor de expertiză la micile baraje aflate în toate etapele de realizare şi de exploatare a acestora - proiectare, execuţie, exploatare, conservare sau dezafectare - de pe raza celor 10 judeţe din Moldova”.

De altfel, organismul s-a întrunit la Galaţi tocmai pentru a analiza mai multe cereri de autorizare a unor acumulări de apă (mai exact a avizat documentaţiile a 28 de baraje; 50% dintre ele nu mai fuseseră niciodată autorizate, deşi au vechime de decenii), însă a făcut şi o analiză a situaţiei la nivel zonal.

Trebuie spus că în Registrul Naţional al Barajelor din România (REBAR) sunt inventariate pentru Moldova nu mai puţin de 615 lucrări (baraje de retenţie, iazuri de decantare, depozite de deşeuri, lucrări hidrotehnice speciale), toate aflate sub incidenţa legislaţiei specifice domeniului siguranţei barajelor. La nivel naţional, numărul total de acumulări de acest fel este de 2.205, iar 95% dintre acestea au o vechime în exploatare de peste 50 de ani.

Marea problemă este că doar aproximativ 58% dintre aceste lucrări sunt, în prezent, autorizate din punct de vedere al siguranţei. După cum explică reprezentanţii „Apelor Române”, obiectivele neautorizate sunt deţinute, de regulă, de societăţi aflate în insolvenţă, de diferite alte entităţi comerciale private, dar şi de consiliile locale.

În fapt, o mare parte dintre obiective (ar fi vorba de aproape 300 doar în regiunea Moldovei), nici măcar nu mai au un proprietar cert, ele provenind din acumulările de apă ale fostelor societăţi agricole din vremea comunistă (CAP-uri şi IAS-uri), care au fost lichidate, iar digurile respective au rămas de izbelişte.

Situaţia este cu atât mai alarmantă dacă ţinem cont de faptul că amintitele baraje (majoritatea sunt din pământ) se află într-o stare deplorabilă şi pot juca un rol decisiv în amplificarea unor inundaţii. Practic, în fiecare judeţ al Moldovei există 25-30 de astfel de obiective neautorizate şi potenţial periculoase.

Un exemplu concludent este cel al fostului baraj Suhurlui, aflat în centrul judeţului Galaţi, între localităţile Băleni (amonte) şi Suhurlui (aval). Construit în perioada 1980-1990 – răstimp în care s-au cheltuit acolo între 800 de milioane şi un miliard de dolari; nu există date exacte - barajul a fost ulterior abandonat la stadiul de 80%.

Ar fi trebuit să fie cel mai mare baraj din pământ din România, însă în cei 30 de ani care au trecut de la Revoluţie investiţia a fost distrusă aproape în întregime. Uriaşul parc de utilaje aferent (unde erau peste 1.000 de buldozere, screpere, excavatoare, dragline etc) a fost vândut la fier vechi după privatizarea unei părţi a societăţii de îmbunătăţiri funciare, iar instalaţiile aferente barajului (de unde urmau să se irige peste 100.000 de hectare de teren în judeţele Galaţi şi Vaslui) au fost furate.

Acum, în zona amintită a mai rămas doar un deal din pământ parţial placat cu beton, care nu mai aparţine nimănui, dar care blochează o vale prelungă, unde se adună în mod frecvent torenţii produşi de ruperile de nori. „Este doar o chestiune de noroc. Pământul s-a tot erodat acolo, iar într-o bună zi s-ar putea să cedeze la o rupere de nori mai mare. Efectul de cumulaţie ar putea să radă de pe faţa pământului zeci de sate, cu peste 50.000 de locuitori, în aval”, ne-a explicat inginerul hidrotehnician Valentin Manole.

Şi primăriile au baraje abandonate

Aceeaşi comisie zonală a atras atenţia şi că autorităţile locale se confruntă cu dificultăţi în asigurarea resurselor financiare şi umane necesare administrării în siguranţă a micilor baraje aflate în patrimoniu. Practic, primăriile nu au niciodată suficienţi bani pentru asta, iar neglijarea siguranţei acumulărilor de apă poate conduce la catastrofe.

Pentru remedierea problemelor, la nivelul ANAR a fost propus „un plan de măsuri pentru o perioadă de trei ani, care să cuprindă programe de etapizare pentru fiecare acumulare în parte, prin care administratorii micilor amenajări să fie obligaţi să se conformeze prevederilor legislaţiei naţionale din domeniul siguranţei barajelor şi gospodăririi apelor, atât prin autorizarea barajelor cât şi prin realizarea măsurilor şi lucrărilor de punere în siguranţă a barajelor cu deficienţe”, după cum au precizat reprezentanţii Apelor Române.