Poetul, inginerul şi boierul de viţă veche Costache Conachi era unul dintre cei mai bogaţi români ai vremurilor lui şi a fost cât pe ce să ajungă domn al Moldovei. A ocupat o mulţime de funcţii publice, însă toată viaţa lui, din prima până-n ultima zi a locuit la ţară, în magnificul palat de la Ţigăneşti, judeţul Galaţi.

Costache Conachi s-a născut la 14 octombrie 1777, într-o foarte bogată familie de boieri care îşi ducea traiul în modesta aşezare Ţigăneşti, din judeţul Galaţi, localitate care nici măcar în zilele noastre nu are mai mult de 500 de suflete.

Originea familiei Conachi a fost mult timp prilej de controversă, căci în vreme ce ei se socoteau ca fiind de veche viţă românească, existau destui care-i aşezau în zona fanariotă şi-i descriau ca „venetici puşi pe căpătuială”.

De altfel, autorul „Arhondologiei Moldovei” (1892), paharnicul Constantin Sion scrie că neamul Konaki este de origine grecească, „dar preste 160 ani venit şi încuscrit cu mai multe din familiile cele mari”, fiind contrazis însă de istoricuk Paul Păltănea, care prezintă documente „care impun concluzia că familia Conachi coboară dintr-un neam de răzeşi din satul Ştiboreni, judeţul Vaslui, cu urice din vremea lui Ştefăniţă Vodă (20 aprilie 1517-14 ianuarie 1527) sau chiar a lui Ştefan cel Mare. Linia feminină a neamului este tot răzeşească”.

Fiu de mare boier, educat cu grijă (are parte de profesori francezi, care se mută la Ţigăneşti pentru a-i preda cele mai diverse cunoştinţe avansate),Costache Conachi intră de timpuriu în cariera administrativă, suind treptele până la cele mai înalte demnităţi: ispravnic de Tecuci (1806), vornic de poliţie al Iaşilor (1814-1818), coresponsabil al Visteriei, cap al Departamentului Afacerilor Straine (1823-1827), mare logofat al Dreptăţii (1831-1838).

Concepe un proiect de reformă a învăţămîntului în Moldova, pe principiul „studiul trebuie să aibă un scop moral” şi ia parte la redactarea Regulamentului Organic (unde şi-a arătat deschis pornirile unioniste) şi este cât pe că ajungă pe tronul Moldovei, în 1834.

Pavel Kiselev i-a acordat Ordinul Sf. Vladimir clasa a III-a, pentru contribuţia sa la lucrările de redactare a Regulamentului Organic.

Vorbitor al cel puţin şase limbi - a tradus o serie de opere semnificative pentru ideologia luminilor, aparţinând lui Pope („Încercare de voroava asupra omului”), Marmontel, Madame Cottin („Mathilda”, I-I1I, 1844), Pierre dHerbigny („Privire politicească a Evropii din anul 1825”) şi altele - Costache Conachi a fost considerat şi „cel mai bun inginer hotarnic din Moldova”, arătându-şi astfel completitatea intelectuală.

De altfel, deşi era unul dintre cei mai mari proprietari ai ţării, era un adept al filosofiei luminilor, pe care o interpretează, totuşi, în termeni moderaţi, accentuând necesitatea schimbărilor treptate, fără ruperea de tradiţie.

Viaţa dublă a marelui boier

Dincolo de portretul de om serios, învăţat, preocupat de soarta ţării şi de politică, Costache Conachi a dus însă şi o altfel de viaţă, cumva opusă cele aflate la vedere.

Potrivit numeroaselor cronici de la începutul secolului al XIX-lea, Conachi avea o fire artistică pronunţată, scriind versuri care li se părea contemporanilor ca fiind geniale, dar şi un fustangiu de primă mână.

La imensul palat pe care l-a construit şi în care a trăit tot timpul la Ţigăneşti (are aproape 13.000 de metri pătraţi) era mereu mare agitaţie, căci dincolo de trecerea mai-marilor Moldovei (care veneau deseori să-l viziteze), petrecerile se ţineau şi ele lanţ, fiind condimentate cu băuturi fine, lăutari şi femei de lume.

Palatul de la Ţigăneşti, în zilele nostre FOTO C Crângan

De altfel, este ştiut faptul că multe dintre poeziile de amor ale lui Conachi au ajuns adevărate şlagăre ale acelor vremuri tocmai pentru că au fost cântate şi răspândite de lăutarii invitaţi deseori la palat.

Opera sa literară (publicată postum) nu a fost preţuită de nimeni până la George Călinescu, care-l consideră ca fiind, cronologic vorbind, primul poet moldovean, după ce Ibrăileanu şi Iorga a luat în derâdere poeziile lui, pe care le citau ca exemple de dulcegării penibile.

„Dotat cu simţul limbii, tânguirea sa lirică e plină de o solemnitate filosofică care-l face precursor al lui Eminescu”, scrie Călinescu.

Poet foarte delicat, evocă adesea ochii iubitei care „Năvălesc cuprinşi de gene/ Săgetează din sprîncene”; ochii devin fiinţe care se ceartă şi se dezmiardă, în jurul cărora se creează scenarii glumeţe, din care nu lipsesc răpirile, săgeţile, otrăvirile.

Poezia erotică (deşi uneori vulgară) evocă iubirea, matrimoniul şi tragedia lor, sentimentul naturii suprapunîndu-se stărilor de spirit. Cea mai puţin valoroasă este poezia văicăreaţă („Plâng, oftez, suspin, mă vaiet!”) deşi ea l-a impresionat pe Eminescu.Versurile sale erotice (Poezii, alcătuiri şi tălmăciri 1856) îmbină inspiraţia anacreontică, în maniera poeziei galante aparţinând clasicismului decadent francez, cu lirica lăutărească a timpului.

Scrisorile lui Conachi către domnitorul Ioniţă Sandu Sturdza şi către mitropolitul Veniamin Costache conţin unele idei înaintate cu privire la problemele cultivării limbii române şi ale emancipării culturale a ţării.

Vă mai recomandăm şi:

Cum era să ajungă rege al Bulgariei o beizadea din România. Povestea boierului Emanoil Conachi Vogoride

Boierul moldovean, ai cărui strămoşi paterni aveau rădăcini bulgăreşti, a avut două tentative de a ocupa tronul bulgar. În 1877 a pierdut în faţa prinţului Alexandru Battenberg de Hesse (nepotul ţarului Rusiei), iar în 1887 în faţa lui Ferdinand  Saxa-Coburg Gotha. Tatăl beizadelei, Nicolae Vogoride, a fost cel mai înverşunat adversar al Unirii Principatele, organizând o mare fraudă electorală.

Cum s-a pricopsit Academia Română cu un palat aristocratic de 30 de milioane de euro a cărui întreţinere costă o avere

Este vorba de palatul de la Ţigăneşti al poetului-boier Costache Conache, ce a fost recâştigat de Academia Română după şapte ani de procese cu ArcelorMittal. Ansamblul de clădiri, clasificat ca monument istoric, înghite pentru întreţinere aproape un sfert de milion de euro pe an şi are nevoie şi de lucrări urgente de conservare şi de restaurare.

Cuibuşorul de nebunii al aristocraţiei româneşti. Povestea palatului de la ţară care a găzduit regi, miniştri şi magnaţi

Palatul familiei Chrissoveloni, din localitatea Ghidigeni, judeţul Galaţi, era cunoscut, înainte de instaurarea comunismului în România, ca unul dintre cele mai selecte locuri de distracţie din Regat. Acum, domeniul mai aminteşte doar palid de grandoarea de altădată.