Viaţa bate filmul. Cum a ajuns singurul cinema în aer liber din Galaţi un focar de infecţie şi o ţintă a mafiei imobiliare

Subiect de dispută în Instanţă, de mai bine de doi ani, între Primăria Galaţi şi Regia Naţională RomâniaFilm, cinematograful a ajuns o ruină urât mirositoare. Litigiul a ajuns din nou, în rejudecare, la Curtea de Apel Galaţi, după ce judecătorii au decis ba că primăria are dreptate, ba că regia naţională.

Abandonat de câţiva ani sub un aparent lacăt (numai cine nu vrea nu intră acolo), singurul cinematograf în aer liber din Galaţi – cunoscut sub numele de „Grădina de vară Cinema Central” – a ajuns un adevărat focar de infecţie pentru locuitorii din zona ultracentrală a oraşului.

Am făcut o vizită obiectivului chiar în prima zi a lunii mai, când cândva toate cele 2.000 de locuri ale cinematografului erau ocupate până la refuz, organizatorii fiind nevoiţi să dea măcar două spectacole pe seară. Dacă între 1962 (anul inaugurării uriaşului amfiteatru) şi 1989 locul arăta impecabil, acum este un adevărat haos.

Cabinele de proiecţie, scena şi culisele au fost pur şi simplu ruinate, transformate în culcuşuri ale persoanelor fără adăpost. Locul este plin de mizerie, de gunoaie îngrămădite şi este dominat de un miros izbitor de urină şi de fecale.

Însă amfiteatrul pe care încă se mai află cam jumătate dintre cele 2.000 de scaune destinate spectatorilor oferă cea mai interesantă privelişte. Fundaţia din beton, niciodată reparată în cei 56 de ani de existenţă, s-a crăpat peste tot, iar din fisuri au crescut copaci în toată regula. Seamănă cu o pădurice de la marginea unui oraş, unde cheflii, maneliştii şi grataragii şi-au abandonat gunoaiele. Iar de mirosit, miroase ca o groapă de gunoi.

În jurul terenului de circa 3.000 de metri pătraţi situat la kilometrul zero al Galaţiului se află câteva blocuri, cel mai cu ştaif parc al urbei (parcul Eminescu), câteva clinici medicale şi sediul central al Poştei, iar toţi proprietarii din zonă s-au declarat foarte nemulţumiţi de focarul de infecţie de sub nasul lor.

„Ştiţi ce este aici? Nenorocire! Să vedeţi când se adună boschetarii şi se droghează, se bat, fac sex… E ca la spectacol. Este o mare ruşine că autorităţile nu sunt în stare să facă ceva cu acest cinematograf”, ne-a declarat Ionel Toma, proprietarul unui apartament cu vedere către fostul cinema.

Luptă surdă în justiţie

După o corespondenţă inutilă, ce a durat câţiva, ani cu RomâniaFilm, Primăria Galaţi a decis, în 2016, să dea în judecată regia naţională, iar judecătorii să o oblige să predea autorităţilor cele cinci cinematografe din Galaţi (inclusiv pe cel în aer liber) pe care le-a lăsat să se ruineze.

Curtea de Apel Galaţi, cea care a intrumentat pe fond dosarul (nr. 852/44/2016) a avut nevoie de numai trei săptămâni pentru a stabili că solictarea municipalităţii este întemeiată şi a  decis ca RomâniaFilm să predea administrarea imobilelor pe care oricum le lăsase de izbelişte.

În ciuda faptului că oricum n-are de gând să facă nimic cu amintitele cinematografe şi a declaraţiilor anterioare (din corespondenţa cu Primăria), din care rezulta că nu s-ar opune transferului, RomâniaFilm a atacat dezizia judecătoriloa la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Iar aici: surpriză!

Judecătorii au decis pe 16 martie 2018 - după un an şi jumătate de timp pierdut (Dumnezeu ştie pe ce; speţa este extrem de simplă şi are şi precedent, favorabil administraţiei locale, la Bucureşti, Cluj, Suceava samd) - că decizia de fond este greşită. Aşa că au anulat-o şi au trimis cazul la rejudecare. Deocamdată cauza nu a fost repusă pe rolul Curţii de Apel Galaţi, dar cel mai probabil acest lucru se va întâmpla în cursul lunii mai.

Nişte dedesubturi cu iz mafiot

Deşi pare simplu, litigiul este ceva mai complicat în partea lui subterană. De-a lungul timpul, părţi din cinematografe au fost închiriate unor firme private, iar în 90% dintre cazuri statul nu s-a ales cu niciun sfanţ din toată povestea. Întâmplător sau nu, firmele titulare ale contractelor de închiriere au intrat în insolvenţă fără să-şi plătească datoriile către RomâniaFilm.

Iar cum scenariul s-a repetat ca tras la indigo pe mai multe contracte, modul de derulare a afacerii nu pare chiar întâmplător, ci pare că avem de-a face cu „ţepe” cu premeditare. O simplă „raită” pe portalul instanţelor gălăţene poate fi edificatoare.

În acelaşi timp, surse din RomâniaFilm ne-a dezvăluit sub protecţia anonimatului că în legătură cu terenul pe care se află fostul cinema în aer liber din Galaţi au fost mai multe discuţii la RomâniaFilm legate de o concesiune cu schimbarea destinaţiei sau chiar despre un schimb de terenuri cu investitori privaţi.

Un dezvoltator imobiliar ar fi oferit la schimb cu spaţiul ultracentral un teren de 15.000 de metri pătraţi aflat pe câmp, la ieşirea din Galaţi spre Bârlad, despre care un expert evaluator a stabilit că are aceeaşi valoare. Ce să facă RomâniaFilm cu un teren agricol este greu de spus, însă mersul lucrurilor este de urmărit, mai ales că sursa ne-a mai dezvăluit şi că recursul la decizia de transfer a cinematografelor către Primăria Galaţi a fost declarat tot la rugăminţile şi presiunile amintitului dezvoltator imobiliar.