Topul celor mai scârboase mâncăruri din lume. Unde se mănâncă trompe uterine de broască şi ouă clocite de raţă
0
Deşi poate părea surprinzător, asiaticii (care se ştie că mănâncă tot ce mişcă) nu domină categoric topul, în care pătrund destul de multe preparate nordice. Selecţia a fost făcută de cunoscutul expert culinar Andrew Zimmern, care recunoaşte că a avut ca principal criteriu percepţia publică, nu doar opinia personală.
Unul dintre cei mai cunoscuţi degustători de mâncăruri bizare din lume, americanul Andrew Zimmern, a întocmit un soi de clasament al celor mai scârboase preparate de pe planetă (că tot vin Sărbătorile, deci mesele trebuie să fie încărcate), cu precizarea că a luat în considerare „afirmaţiile publicului” şi nu propria opinie, deoarece pe majoritatea dintre mâncărurilor din listă le consideră absolut delicioase.
„Unele arată netractiv sau au un miros care te poate tulbura, însă gustul s-a dovedit, de fiecare dată, execelent. Nu poţi judeca o carte după cum arată coperta. Vă recomand să aplicaţi principiul şi în cazul mâncărurilor”, a apus Zimmern.
Ordinea de prezentare este de la locul 10 către locul 1, astfel încât am păstrat la urmă „ce-i mai bun”. Pentru unii, evident.
10. „Casu Marzu” cu viermi vii
Sortimentul de caşcaval „Casu Marzu” (sau „formaggio marcio” ) este de origine Italiană, mai precis din Sardinia şi este renumit pentru că are în componenţă insecte vii.
În limba sardă „Casu Marzu” înseamnă „brânză putrezită”, iar caşcavalul trece dincolo de stadiul tipic de fermentare, uneori fiind chiar în stare de descompunere. Fermentarea are loc cu ajutorul acţiunii digestive a larvelor muştelor de caşcaval, care sunt introduse în mod voit, producând astfel descompunerea grăsimilor.
Consistenţa acestui fel de caşcaval este moale, uneori scurgându-se la tăiere, iar mirosul este pătrunzător, greu de suportat de cei cu stomacul sensibil.
9. „Escamoles” din larve de furnică
Larvele de furnici folosite la acest preparat special sunt din specia „Liometopum” şi sunt considerate de către gurmanzi ca fiind „caviarul insectelor”.
Escamoles FOTO kfetele.ro
Această delicatesă mexicană se prepară prin prăjire şi este servită sub formă de taco (o tortilla cu diverse umpluturi). Oarecum surprinzător, escamoles au, potrivit lui Zimmern, un gust asemănător untului şi consistenţa unei brânze telemea.
8. Rakfisk – peşte împuţit clătit cu bere
Este o delicatesă norvegiană la care se foloseşte păstrăv sau somon, dar merge şi un herig. Peştii sunt săraţi din abundenţă şi apoi sunt lăsaţi la fermentat circa trei luni, răstimp în care se usucă (e un soi de mumificare).
Înainte de a fi consumaţi (în stare crudă, desigur), se clătesc cu bere sau cu lichior de cartofi. În Norvegia se consumă anual peste 500 de tone de rakfisk.
7. Lutefisk - peşte ţinut în leşie şi apoi fiert în unt
Din punct de vedere istoric, „lutefisk” era principala hrană a nordicilor pe timpul iernii (dar nu numai), dat fiind că are o durată de conservare foarte mare.
Lutefisk FOTO startribune.com
Delicatesa este specifică ţărilor din nordul Europei (Norvegia, Suedia, Danemarca şi Finlanda) şi se prepară simplu: cod sau merluciu sărat şi uscat la soare câteva săptămâni, apoi acoperit de leşie şi, pentru consum, spălat cu apă rece şi fiert în unt. Uneori are, se pare, mirosul gunoiului fermentat.
6. Kiviak – păsări fermentate în burtă de focă
Deşi este o delicatesă din Groenlanda, s-a răspânditi în toată Scandinavia, dar şi în Alaska. Este făcută din nişte păsări micuţe, denumite auk, care sunt folosite cu tot cu pene şi cu maţe.
Se prind ca fluturii, cu plasa, după care le este rupt capul şi sunt puse la fermentat în burta unei foci. Foca este mai apoi îngropata în pamant şi lăsată aşa cel puţin trei luni.
Se prepară prin fierbere (cu multe mirodenii) şi sunt, zice Zimmern, foarte gustoase, condiţia de bază fiind aceea de a nu fi prin preajma cratitiţei în timpul gătirii, deoarece mirosul este pestilenţial.
5. Surstromming – hering fermentat cu tot cu maţe
Surstromming este o specialitate din nordul Suediei şi se bazează pe hering lăsat să fermenteze luni de zile în recipiente imense, dupa care se baga în conserve şi se mai păstrează la fermentat încă un an.
Surstromming FOTO Giantbomb.com
Peştele este pus la fermentat proaspăt, cu tot cu intestine (i se taie doar capul), iar la final, la deschiderea conservei, presiunea din interior dă impresia că ai deschis o stică de suc gazos, bine agitată.
Mirosul este cumplit (cei mai mulţi suedezi consumă acest peşte în locuri deschise, nu în locuinţă, pentru ca mirosul să se risipeasca mai uşor), însă gustul este, după renumitul gastronom american, de-a dreptul divin. Surstromming este atât de apreciat de suedezi, încât are chiar şi un muzeu.
4. Brânză tofu cu gust de fecale
Andrew Zimmern recunoaşte că ar fi aşezat fără să ezite pe locul 1 această mâncare într-un top personal al celor mai scârboase mâncăruri. Nu de alta, dar a fost unul dintre foarte puţinele lucruri pe care nu a reuşit să le înghită.
El este comercializat pe pieţele din China, Taiwan şi sud-estul Asiei şi este făcut din lapte de soia fermentat, carne, legume şi, uneori, fructe de mare, toate puse la saramură, deseori infestată cu viermi. Se poate intampla ca saramura sa ajunga sa miroasa urat si sa se infesteze cu viermi.
Zimmern zice că ar avea gust de gunoi sau fecale şi nu avem niciun motiv să-l contrazicem.
3. Hakarl – rechin cu gust de urină
Celebrul bucătar Anthony Bourdain a numit acest preparat islandez „cel mai dezgustător şi mai groaznic lucru”. Această remarcă se poate datora faptului că această carne provine de la o specie de rechin din Groenlanda, rechinul somnoros, care este atât de bogată în acid uric încât nu se poate consuma fără ca această carne să fie tratată timp de şase–opt săptămâni.
Hakarl are un miros înţepător de amoniac şi un gust asemănător cu brânza îmbibată în aceeaşi substanţă. Face parte din o selecţie de mâncăruri tradiţionale islandeze servită în mijlocul iernii.
2. „Hasma” – desertul din trompe uterine de broască
Poate că aţi încercat unul dintre preparatele consacrate ale Chinei, picioare de broască, dar cu siguranţă nu aţi mâncat „Hasma”.
Hasma FOTO wensdelight.com
În esenţă este vorba despre un desert specific chinezesc şi este făcut din ţesutul gras uscat din jurul trompelor uterine ale broaştelor asiatice de iarbă. „Gustul este delicat, profund, diferit, dar nu respingător”, îl caracterizează Zimmern.
1. Balut – preparatul din ouă clocite
Balut sau „învelit”, în malaeză, este un ou fertilizat de gâscă, de raţă sau de găină, cu un embrion aproape dezvoltat în interior, fiert şi consumat în coajă. În Filipine, China sau Vietnam, acest preparat este considerat o delicatesă, dar şi un afrodisiac. Este o mâncare cu un conţinut ridicat de proteine, fiind servit împreună cu bere.
Ouăle sunt apreciate pentru gustul şi textura lor, iar lichidul ce înconjoară embrionul este sorbit de consumatori înainte ca să fie înlăturată coaja. În Filipine, aceast preparat a intrat în rândul mâncărurilor alese, fiind consumat şi în restaurante. În China există o mâncare asemănătoare, „maoden” sau ou păros.
Vă mai recomandăm şi:
Ce spun specialiştii despre alegerea verzei pentru murat, despre concentraţia ideală a saramurii şi despre combinaţia ce mai bună de ingrediente? Cum se murează varza şi ce este „Lactobacilus”?
VIDEO Cum se prepară delicioasa şi surprinzătoarea tochitură moldovenească de post
Reţeta este explicată pentru cititorii „Adevărul“ de bloggerul culinar Gina Bradea, care dezvăluie amatorilor de bucătăreală şi câteva secrete interesante legate de modul de preparare.
Cum se prepară celebra mâncare tradiţională armânească „piperchi dinijicati cu pătrăgiani“
Preluat şi de marii maeştri bucătari europeni, preparatul are avantajul că este foarte versatil. Reţeta poate fi pentru un preparat de bază, dar şi pentru o garnitură, iar mai nou au apărut şi variante strict vegetariene de „piperchi dinijicati cu pătrăgiani”.
Se încarcă comentariile...
