Moşteniri absurde din „Epoca de Aur”. O investiţie de un miliard de euro din care n-au mai rămas decât necazurile

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Fermierul Stanciu

Sute de ţărani din comuna Băneasa plătesc, de ani buni, impozite pentru un teren arabil care, în realitate, nici măcar nu există, fiind vorba de o râpă de 40 de hectare. În fapt, râpa este un canal de irigaţii care n-a mai fost terminat şi care le traversează proprietăţile, dar figurează în toate actele ca teren drept ca-n palmă. Culmea este că autorităţile spun că nici măcar nu a soluţii pentru a rezolva situaţia.

40 de hectare de hău

Situaţie mai puţin obişnuită în localitatea gălăţeană Băneasa. Câteva sute de ţărani sunt obligaţi să plătească impozit pe teren pentru o râpă plină cu bălării. Este vorba despre un fost canal de irigaţii care le traversează pământurile, dar care nu figurează în nicio hartă cadastrală, fiind considerat oficial ca fiind teren drept ca-n palmă.

Suprafaţa ocupată de amintitul canal de irigaţii se apropie de 40 de hectare. Râpa are circa opt kilometri lungime, vreo 40-50 de metri lăţime şi între trei şi zece metri adâncime, cu versanţi înclinaţi la 35-40 de grade.

Impozitul pe care proprietarii terenurilor din zonă trebuie să-l achite nu este foarte mare (se adună câteva mii de lei pe an pentru toată suprafaţa – incluzând aici impozitul pe teren şi impozitul pe veniturile agricole) însă oamenii sunt foarte nemulţimiţi de faptul că plătesc pentru un teren care nu poate fi cultivat.

„Plătim pentru el, deşi nu ne aduce niciun câştig, ba ne produce pierderi. Este ceva anormal, care doar în România se poate întâmpla. Peste tot unde ne-am plâns au ridicat din umeri”, ne-a declarat Vasile Stanciu, un fermier care are în proprietate şi în arendă circa 400 de hectare de teren învecinat cu râpa.

Canalul neterminat este un ghimpe-n talpa ţăranilor şi atunci când vine vorba de simpla circulaţie între cele două „maluri”  ale lui.

„În unele locuri este mai puţin adânc şi se poate trece cu tractoarele, însă în unele porţiuni este foarte abrupt şi trebuie să ocolim kilometri pentru a ajunge la lucru sau să transportăm recolta. Asta ne costă bani suplimentari aiurea. Măcar dacă ar fi avut apă, ştiam un lucru, că irigam, dar aşa este doar o pagubă”, spune Vasile Stanciu.

„L-am astupa noi, dar nu avem banii necesari. Costă milioane de euro! Şi chiar dacă am avea banii, nu avem de unde să aducem atâta pământ. Trebuie vreo 40.000 de tone de pământ”, a mai spus fermierul.

Autorităţile nu au soluţii

Sesizate de ţăranii păgubiţi, autorităţile spun că nu au soluţii, pentru că nu mai există nici terenuri pentru a fi date în compensare, dar nici bani pentru a astupa râpa.

Nu am idee cum să facem. Nu putem acoperi canalul, că nu avem banii şi utilajele necesare. Oamenii - proprietarii - nu şi-ar putea permite nici ei o asemenea operaţiune, chiar dacă ar găsi o sursă de unde să aducă pământul necesar. Nu-i putem pune în posesie pe oameni cu alte terenuri ca să echivalăm, din cauză că deja nu mai avem pământ de dat”, a declarat Grigore Gociu, primarul comunei Băneasa.

Edilul a mai precizat că a încercat să ajungă la o înţelegere cu Agenţia Naţională pentru Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), însă amintita instituţie a refuzat să se implice, argumentând că nu au lucrarea pe inventar.

Am făcut sesizare şi la Prefectură, şi la ANIF, şi la Ministerul Agriculturii. Sperăm să se rezolve cumva, că e păcat ca oamenii să plătească pentru ce nu au. Noi, la Primărie, nu-i putem scuti de la plată fără să avem acte doveditoare, căci altfel ne impută Curtea de Conturi sumele”, a mai spus primarul.

La Băneasa nu mai există nicio palmă de teren disponibilă pentru a se acorda la schimb cu suprafaţă ocupată de fostul canal de irigaţii. De altfel, în ultimii ani, mai multe suprafeţe au fost „mutate” în alte localităţi din judeţ.

Una dintre acestea mutări a generat, în 2009, un imens scandal, după ce şase proprietăţi (însumând circa 30 de hectare), nepuse în posesie la Băneasa de mai bine de opt ani, au fost „teleportate” în intravilanul localităţilor Galaţi şi Vânători imediat ce au fost cumpărate de firma controlată de omul de afaceri Petrică Herăscu.

În urmă cu câteva săptămâni, Agenţia Domeniilor Statului a sesizat DNA în această cauză, în care se presupune că statul ar fi fost păgubit cu câteva zeci de milioane de euro.

Rămăşiţă a marelui proiect „Terasa Covurlui”

Canalul de irigaţii la care facem referire face parte din megalomanicul proiect „Terasa Covurlui”, care ar fi urmat să asigure udarea a peste 150.000 de hectare de teren din judeţul Galaţi.

Proiectul, care a costat în perioada 1980-1989 peste un miliard de euro, a fost abandonat imediat după revoluţie. Utilajele aferente, în valoare de circa 25 milioane de euro (existau trei astfel de parcuri tehnice, în care se aflau mii de buldozere, screpere, dragline, basculante, ba chiar şi o linie ferată proprie, cu locomotive şi zeci de vagoane!), au fost vândute la fier vechi, pentru sume ridicole, iar infrastructura deja construită a fost abandonată şi a căzut pradă hoţilor.

La barajul de la Suhurlui – unde urmau să fie stocate peste 20 de miliarde de tone de apă pompate din Dunăre şi Siret – au fost furate absolut toate componentele, inclusiv uriaşele vane grele de peste zece tone bucata .

Dalele de pe canalele neterminate au devenit alei prin curţile sătenilor, iar ţevile subterane au fost dezgropate şi demontate de hoţi. În urmă cu circa un an, o reţea de hoţi a fost descoperită, în zona satului Scânteieşti, după ce a tăiat şi a furat peste un kilometru de ţeavă de irigaţii de mari dimensiuni, cu o greutate totală de circa 100 de tone.

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite