Străzile cu nume de comunişti, apărate de aleşii din capitalism. De ce nu vrea primăria să schimbe denumirile

Acum 20 de ani, strada 6 Martie a devenit Basarabiei. Petru Groza încă rezistă FOTO C Crângan

În oraşul Galaţi, relicvele urbane comuniste bat, pe motive de calcule financiare capitaliste, personalităţile de anvergură internaţională ale neamului şi eroii moderni. Autorităţile locale au fost atenţionate încă de acum şase ani că oraşul de la Dunăre este una dintre puţinele localităţi româneşti în care Petru Groza şi alţi lideri bolşevici mai dau nume unor străzi.

În ciuda faptului că numeroase străzi din Galaţi încă mai poartă numele unor personaje comuniste (subiect prezentat pe larg de „Adevărul”, în materialul „Statuia ruşinii, lăsată nestingherită să troneze în centrul Oraşului roşu. Cum a ajuns manevrantul bolşevic Vrânceanu cocoţat pe soclul marelui primar Moruzzi”), autorităţile locale par decise, pe baza unor calcule meschine, să lase lucrurile aşa.

Interesant este că, deşi la nivel public nu s-a ştiut, Consiliul Local Galaţi a fost atenţionat încă din 2011, printr-un material foarte bine documentat întocmit de Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu a judeţului Galaţi, în legătură cu faptul că se impun măsuri pentru ca denumirile de străzi proletcultiste şi de inspiraţie comunistă să fie schimbate.

„Noi veneam atunci cu o listă cu denumiri ce ar trebui schimbate, oferind alternativa unei liste cu personalităţi gălăţene cu reputaţie internaţională dintre care să se poată alege noile nume. Ni s-a părut firesc să fie schimbate nu doar denumirile la care aţi făcut referire în articol, ci şi cele, destul de nepotrivite, cu tot respectul pentru respectivele meserii, precum Laminoriştilor, Sudorilor, Ceferiştilor sau Macaragiilor”, ne-a spus conf.univ.dr Cătălin Negoiţă, directorul Direcţiei pentru Cultură Galaţi.

Din păcate, demersul cât se poate de justificat al instituţiei s-a lovit de refuzul Consiliului Local şi al primarului din acea vreme (social-democratul Dumitru Nicolae) care au argumentat că ar fi costuri mult prea mari pentru a face cărţi de identitate şi acte de proprietate noi pentru mii sau chiar zeci de mii de oameni. Aceeaşi atitudine a avut-o şi următorul Consiliul local, din timpul mandatului primarului USL Marius Stan, iar „tradiţia” pare să fie continuată (aşa cum arătam în articolul menţionat mai înainte) şi de CL ales în 2016, împreună cu primarul PSD Ionuţ Pucheanu.

Cu alte cuvinte, din motive financiare (care n-ar trebuie să prevaleze, totuşi, în faţa argumentelor istorice şi de ordin moral), locuitorii de pe străzile cu nume de comunişti sunt condamnaţi ca pe buletinele lor să scrie, în continuare, la aproape 30 de ani de la căderea comunismului, Petru Groza, Gheorghe Stroiciu sau alte denumiri de tristă amintire.

Erou pe tarla, securist onorat

Este de remarcat că, în acelaşi timp cu menţinerea simbolurilor comuniste, Primăria şi Consiliul Local de la Galaţi par să vrea ca trecutul cu parfum bolşevic să fie şi mai bine cultivat. Stă mărturie faptul că recent a fost decernat titlul de cetăţean de onoare al oraşului, post-mortem, unui fost general de Armată care a avut legături strânse cu Securitatea şi cu familia dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Printre altele, Aurel Niculescu a fost instructorul de zbor al lui Nicu Ceauşescu, a deţinut funcţii foarte înalte în perioada comunistă şi chiar a fost detaşat o perioadă, ca instructor militar, în Republica Populară Angola, pentru a-i ajuta pe comuniştii africani să lupte cu gherilele anti-comuniste.

În acelaşi timp, eroii moderni sunt daţi deoparte. Bunăoară, numele unui militar gălăţean mort în Afganistan (Claudiu Marius Covrig) va fi dat unei străzi aflată în plin câmp (fără nicio casă), la periferia oraşului, proiectul de hotărâre de CL urmând a fi dezbătut în şedinţa de joi, 22 iunie 2017. Chiar dacă demersul municipalităţii este în esenţă lăudabil, faptul că strada care va lua numele eroului de află pe un câmp gol, răscolit de căutătorii de fier vechi şi păscut de oi (undeva în apropiere de combinatul siderurgic) pare mai curând o bătaie de joc. Mai mult, strada nu are asfalt sau reţele de utilităţi, fiind o simplă alee din pământ bătătorit.

Subofiţerul Claudiu Marius Covrig, din cadrul Batalionului 300 Infanterie „Sf. Apostol Andrei” Galaţi, şi-a pierdut viaţa pe 13 iunie 2008, în timpul unei misiuni de patrulare pe autostrada Kabul-Qalat din Afganistan, când transportul blindat în care se afla a fost atacat de forţele insurgente talibane. Covrig a fost avansat post-mortem la gradul de sublocotenent şi a fost decorat cu Ordinul „Steaua României”, în grad de Cavaler pentru militari, cu însemne de război.

Bătaia de joc este o modă în privinţa străzilor

Cazul străzii dezastruoase ce va purta numele eroului Covrig nu este singular, din păcate. În partea de vest a oraşului, în cartierul Micro 17, două străzi apropiate au destine diferite.

Una dintre ele poartă numele lui Petru Groza (primul premier comunist al României) şi este bine întreţinută şi asfaltată, cu tot ceea ce trebuie), în vreme ce cealaltă, care poartă numele gălăţencei Elizei Zamfirescu (prima româncă inginer!) este doar parţial asfaltată şi pe trei sferturi din lungimea ei nu are nici măcar canalizare.