Singurul ştrand din Galaţi rămâne închis şi în vara asta. Autorităţile nu au găsit nicio soluţie pentru reabilitare
0
Niciun investitor privat nu s-a arătat interesat de preluarea în concesiune a obiectivului de agrement deoarece investiţiile necesare sunt foarte mari, iar „contribuţia” Primăriei la afaceri este doar aceea că vrea o taxă de concesiune piperată, pentru toate cele 12 luni ale anului, deşi ştrandul poate funcţiona doar trei-patru luni pe an.
Ceea ce părea cel mai negru scenariu în august 2014, atunci când Plaja Dunărea (singurul ştrand din Galaţi, de altfel), a fost închisă temporar din cauza igienei precare, a devenit realitate: la aproape doi ani de la acţiunea Sanepid, obiectivul este în continuare în paragină, cu lacăt pe poartă, şi nu sunt semne că va fi reabilitat nici în vara asta.
Când vine vorba despre soluţii, autorităţile dau din colţ în colţ şi aruncă vina unele pe altele, iar între timp gălăţenii trebuie să se împace cu ideea că al şaptelea oraş al României ca număr de locuitori nu poate rezolva o chestiune aparent minoră, aşa cum este funcţionarea unui banal ştrand.
Spre o comparaţie elocventă, trebuie să spunem că toate oraşele din zonă (deşi sunt mai mici decât Galaţiul) reuşesc să ţină lucrurile sub control din acest punct de vedere, ştrandurile publice fiind funcţionale fără probleme, spre exemplu, la Brăila, Focşani, Tulcea,Tecuci şi Bârlad.
Şi pentru ca tacâmul să fie complet, primarii a nu mai puţin de patru comune din judeţ au anunţat demararea procedurilor pentru amenjarea unor bazine de înot publice în localităţile pe care le administrează.
De ce Plaja Dunărea nu mai poate funcţiona
Chiar dacă o perioadă s-a încercat pasarea pisicii în curtea autorităţilor sanitare, care au fost acuzate (la nivel de aluzie, dar şi direct) că au închis Plaja Dunărea în mod tendenţios sau cu ordin politic, realitatea arată că obiectivul respectiv chiar este un pericol pentru public.
Strict pe considerente de igienă, este de spus că bazinele nu au instalaţii de filtrare şi de tratare a apei (aşa cum cere legea pentru ştranduri), deşi aveau obligaţia legală să rezolve chestiunea încă din 2001.
Aşadar, dacă este să vorbim despre un abuz al autorităţilor sanitare, atunci respectivul abuz s-a produs în intervalul 2001-2014, când, vreme de 13 ani, bazinele de la Plaja Dunărea au fost deschise deşi nu îndeplineau condiţiile legale. Într-o încercare de a mima legalitatea, apa era schimbată la două săptămâni (apoi săptămânal), iar clorinarea era făcută cu găleata şi polonicul (la propriu).
Este de notorietate faptul că Sanepidul a mai încercat şi în 2010 să închisă plaja, însă, la insistenţele primarului din acea vreme (Dumitru Nicolae), conducerea PSD a făcut presiuni pe şefii instituţiei sanitare, care au închis ochii în loc să închidă mizerabilul stabiliment.
În al doilea rând, ştrandul Dunărea nu îndeplineşte nici condiţiile de siguranţă în exploatare. Lipsesc elementele de siguranţă cerute de legislaţia în vigoare în privinţa bazinelor (dale antialunecare, balustrade de protecţie, facilităţi antiînec etc), nu există facilităţile adiacente (vestiare, duşuri, posibilitatea de închiriere a unor obiecte de plajă) şi multe altele.
În aceste condiţii, este foarte clar că plaja nu poate fi deschisă până când nu se investeşte masiv în modernizarea ei.
Cine ar trebui să rezolve asta
Evident, plaja nu se poate reabilita singură. Este nevoie de un proiect, de un buget şi de factorul decizional. Dacă în privinţa puterii de decizie lucrurile sunt clare, căci obiectivul este în patrimoniul Primăriei Galaţi, de aici încolo lucrurile se complică.
Obiectivul de agrement a fost dat, prin hotărâre de Consiliu Local, în grija SC Gospodărie Urbană SRL (societate la care unic acţionar este CL Galaţi), însă amintita societate, profund politizată, trage targa pe ucat. Şi la propriu, dar şi la figurat.
Deşi directorul amintitei societăţi s-a tot schimbat în ultimele 12 luni (Eduard Grosu fiind schimbat cu Octavian Popa, iar acesta cu Tincuţa Podaru), lucrurile au rămas neschimbate în privinţa Plajei Dunărea. Niciunul dintre cei amintiţi nu a făcut vreun proiect de modernizare, însă, ori de câte ori s-a pus problema, a arătat cu degetul către Primărie, argumentând că nu i se dă buget.
Asta arată ce mentalitate economică măruntă au avut şi au amintiţii manageri (deloc întâmplător, proţăpiţi acolo politic, căci Gospodărie Urbană este fieful fostul PC, ajuns acum în ALDE), care n-au înţeles că orice buget se dă pe bază de proiect, nu invers.
Ce soluţii ar fi
Fără îndoială, Galaţiul are nevoie de un ştrand. Am îndrăzni să spunem că are nevoie chiar de mai mult, căci dacă Primărie de la Focşani au reuşit să facă un aquapark, de ce la Galaţi nu s-ar putea?
Problema ţine de maniera de concretizare, în esenţă. Cel mai ieftin ar fi să se repare bazinele existente şi să se rezolve cu dotările urgente (în special sistemele de filtrare şi de tratare a apei, plus o staţie de epurare). Ar fi o investiţie de până în un milion de euro (cu tot cu reparaţiile pe la duşuri, vestiare şi căi de acces), sumă care, la urma urmelor, este un mizilic pentru un oraş de dimensiunea Galaţiului.
O a doua variantă ar fi o investiţie de circa patru milioane de euro, care să aducă totul într-un standard de vârf (cu dotări de tip aquapark) şi să fie o oază de civilizaţie pentru oraş. Suma este, însă, destul de mare, dar nu imposibil de obţinut de către administraţia locală.
În fine, o a treia soluţie (teoretic cea mai bună, deşi practica a demonstrat până acum contrariul) ar fi concesionarea obiectivului de agrement către o firmă privată. Din păcate, anunţurile de intenţie şi licitaţiile organizate nu au avut până acum succes, ceea ce înseamnă că oferta Primăriei este neatractivă.
De altfel, chiar primarul Marius Stan recunoştea, recent, că acel caiet de sarcini pe baza căruia se încearcă atribuirea în concesiune (aprobat de CL după un an de tergiversări şi controverse) „ar putea fi acceptat doar de un fraier”. Sintagma spune, fără îndoială, foarte multe.
Se încarcă comentariile...
