Singurătatea în doi. Cum ajungem să nu ne mai simţim bine în intimitate cu partenerul
0
Perioada pe care o traversăm, de izolare socială, scoate la iveală problemele cu care partenerii dintr-un cuplu se confruntă, pornind de la lipsa compatibilităţii, grade diferite de cultură şi chiar de comportament şi până la lipsa de comunicare şi de scopuri comune.
Pentru mulţi dintre noi, intimitatea reprezintă mai degrabă un blocaj decât o stare de bine. Cauzele sunt multiple şi ele trebuie identificate şi eliminate. Unul dintre principalele motive pentru care intimitatea între parteneri este ca şi inexistentă este lipsa compatibilităţii sau un grad redus al acesteia.
”Asta înseamnă că sunt de vârste diferite, au grade de cultură diferite, percepţii diferite faţă de comunitatea în care trăiesc şi familie, dar şi comportamente diferite. Şi comunicarea reprezintă o mare problemă în cuplu. De multe ori, partenerii comunică fără cuvinte, dar în sens negativ. De asemenea, comunicarea poate fi slabă sau lipseşte de multe ori”, explică psihologul Stelian Chivu.
Sunt numeroase cazuri în care doar apariţia partenerului de viaţă stârneşte în celalălt o reacţie adversă de genul ”iar a venit ăsta/asta şi trebuie să fac curat după el/ea”, ”iar a venit şi mă va obosi cu teoriile lui/ei”.
”Comunicarea în intimitate este de multe ori mentală. Dacă partenerii se înţeleg bine şi comunică mental, relaţia lor va fi armonioasă. În schimb, dacă comunicarea emoţională scârţâie, acest lucru nu va face altceva decât să adâncească prăpastia dintre cei doi, iar de multe ori nici nu mai poate fi vorba de intimitate între ei”, susţine psihologul Stelian Chivu.
Şi comunicarea fizică este la fel de importantă. Vorbim practic de o comunicare nonverbală, care se manifestă prin limbajul corpului. Când cei doi nu se înţeleg bine, chiar dacă stau faţă în faţă, senzaţia este că ar sta, de fapt, cu spatele unul la celălalt.
Lipsa scopurilor comune este un alt motiv pentru care partenerii dintr-un cuplu nu se simt bine în intimitate, ori aceasta lipseşte cu desăvârşire. Fiecare are banii lui, problemele lui, iar singurul lucru care îi uneşte sunt de multe ori copiii. De altfel, mulţi parteneri acceptă să rămână împreună pentru copii, cel puţin până când aceştia devin majori sau se stabilesc la casa lor.
”Când te-am cunoscut, erai altfel”
Unul sau ambii parteneri trăiesc în trecut, în sensul în care nu mai regăsesc persoana de care se îndrăgostiseră iniţial. ”Când te-am cunoscut, erai altfel. Acum te-ai schimbat”, este doar una dintre expresiile pe care partenerii dintr-un cuplu le folosesc pentru a-şi arăta dezamăgirea faţă de cel cu care îşi împart viaţa.
”Când analizăm perioada de început a unui cuplu, compatibilitatea se manifestă pe diferite grade de conştiinţă. Cei doi se apropie şi încep să comunice pentru că au nevoie de ceva de la celălalt. Poate să fie vorba de sex, inteligenţă, statut social, bani, siguranţă şi stabilitate, imaginaţie, intuiţie şi chiar un mental puternic. Dacă trăiesc în trecut, vor să retrăiască acele momente fericite din tinereţe, iar când nu se întâmplă acest lucru, apare trauma”, punctează psihologul Stelian Chivu.
O altă rană deschisă în multe cupluri este lipsa atenţiei de care beneficiază din partea partenerului. De asemenea, consideră că jumătatea lor nu manifestă suficientă empatie faţă de ei şi încep să se victimizeze, ajungând chiar la agresiuni fizice împotriva celuilalt.
Nu mai poate fi vorba de intimitate în cuplu când unul dinte cei doi şi-a format o imagine negativă despre celălalt şi este suficient ca acesta să apară pentru a-i stârni un sentiment de respingere sau chiar repulsie. Un grad scăzut de conştiinţă contribuie, de asemenea, la o răcire a relaţiilor în cuplu şi la o distanţare între parteneri.
”Lipsa libidoului reprezintă un alt factor care conduce la reducerea momentelor de intimitate în cuplu. Există şi frici cu care partenerii se confruntă. Se tem, de pildă, să nu fie respinşi dacă îşi mângâie partenerul sau să nu sufere dacă ceva nu merge bine în intimitate. Le este frică şi de suferinţă dacă partenerul nu îi va accepta sau le este teamă de apropierea fizică, de modul cum ar reacţiona celălalt”, detaliază psihologul Stelian Chivu.
De la ce vârstă se manifestă singurătatea în doi
Multe temeri ale partenerilor sunt legate şi de frica de a nu suferi dacă se deschid prea mult în faţa celuilalt. Frica de singurătate este un alt motiv pentru care mulţi parteneri ales să nu se despartă de cei cu care îşi împart viaţa. Toate motivele amintite anterior crează bariere mentale, emoţionale şi, evident, fizice între partenerii dintr-un cuplu, iar intimitatea lasă mult de dorit.
”Sunt suferinţe psihologice ascunse la nivel profund şi care duc la angoase, acumulare de stres, stări de panică şi depresii. Cei care se află în astfel de situaţii pot să facă ceva, să schimbe lucrurile, cu condiţia să şi dorească să acţioneze. Este necesară o analiză a stării pe care o persoană o are în prezenţa partenerului. Dacă sunt constate manifestări, gânduri sau stări reflex, problema intimităţii nu poate fi rezolvată decât dacă fiecare dintre parteneri se va transforma la nivel mental şi emoţional”, explică psihologul Stelian Chivu.
Totul porneşte de la gândurile pe care le avem. Ele pot construi sau distruge. Până când fiecare dintre parteneri nu se va analiza la modul sincer, nu se va schimba nimic în relaţia lor, ba chiar există riscul ca lucrurile să se înrăutăţească.
”Singurătatea în doi se manifestă, de regulă, după 45-50 de ani, şi are tendinţa să se amplifice nu doar la nivel mental şi fizic, ci şi prin îmbolnăvirea la nivel fizic. La pacienţii mei cu astfel de dezechilibre, declanşez un antrenament psihologic prin care amplific diferitele funcţii psihice ale acestora. Îi întreb în primul rând ce vor de la relaţia lor de cuplu. Vor să îşi vindece relaţia, să meargă în continuare aşa sau să se despartă, iar în funcţie de răspunsurile lor, aplic psihoterapia potrivită”, spune psihologul Stelian Chivu.
Cum ne vindecăm relaţia de cuplu
Cert este că dacă cei care se află într-o astfel de situaţie nu se concentrează pe această problemă la modul serios, şansele ca ceva să se schimbe în relaţia cu partenerul de viaţă sunt infime. Dacă sunt decişi să se schimbe, trebuie să îşi stabilească un plan de acţiune sau pot face acest lucru cu un psihoterapeut, dacă nu o pot face singuri, iar apoi este necesar să acţioneze.
”Ca să vindeci relaţia cu partenerul, este nevoie mai întâi să te vindeci pe tine însuţi. Dacă aştepţi de la partener să se schimbe sau îi reproşezi că nu face nimic în acest sens, nu se va schimba nimic. Trebuie să devii cel care iartă, care iubeşte mai mult, cel care ajută, care înţelege şi cel care depăşeşte diferitele manifestări ale egoului”, ţine să precizeze psihologul Stelian Chivu.
Mulţi dintre noi sunt extrem de orgolioşi şi nu acceptă să facă un pas decât dacă şi partenerul face unul. Astfel, nu vor accepta să facă un gest tandru decât dacă şi ei sunt mângâiaţi astfel, iar exemplele pot continua.
Important este să trecem peste ce s-a întâmplat în trecut, dacă dorim cu adevărat să ne salvăm relaţia, să ne schimbăm atât mental, cât şi emoţional, iar această transformare să fie vizibilă şi pentru partenerul de viaţă.
”Autoanaliza va permite fiecăruia dintre noi să se autodepăşească. Trebuie să ieşim din starea de reproş continuu la adresa partenerului şi să vedem în celălalt şi calităţile pe care le are şi care ne-au şi atras, de altfel, la început. Trebuie, de asemenea, să începem să comunicăm mai bine şi mai des cu partenerul. Am avut un pacient căruia i-am suferat să îi ofere o floare soţiei în fiecare zi. După trei zile m-a sunat să îmi spună că în prima zi i-a dat cu floarea în cap, a doua zi i-a aruncat-o la coş şi era curios să vadă ce o să se întâmple a treia zi. Ulterior, soţia s-a obişnuit cu acest gest, iar după o lună chiar a fost surprinsă când partenerul nu i-a adus într-o zi o floare. Ideea este că atunci când vrei şi acţionezi constructiv, ceva se va schimba cu siguranţă. Trebuie să îţi recunoşti defectele şi să procedezi la fel cu calităţile partenerului. Doar aşa se va reface puntea de legătură între parteneri, iar intimitatea va redeveni ce a fost odată”, conchide psiholgul Stelian Chivu.
Se încarcă comentariile...
